Dezvoltare personală… negativă

Cum credeţi că e pentru un psihoterapeut care îţi dă lecţii de dezvoltare personală când intră o nebună şi îi spune: Obiectivul meu e să fiu rea. Ea pune „rea” întrea ghilimele, dar nebuna spune „Neah, fără ghilimele”. Întrebarea vine firesc: „Şi dacă îţi dai seama că nu e în firea ta?”. „Neah, că tendinţele există, doar că nu sunt până la capăt”. Sigur, şi-a făcut cruce, spunând că, de obicei, oamenii cer să fie mai buni. Dar eu stau şi vă întreb, la ce bun să fii bun într-o lume atât de rea? Eu nu văd scopul. Toată lumea e înverşunată pe toată lumea. Nu ştiu motivul, nici eu şi, probabil, nici ei. Oamenii s-au învăţat aşa, să fie înverşunaţi. Şi-a luat vecinul o capră, să moară, atât capra cât şi vecinul. Lucruri din astea. Şi atunci, la ce e folositor să dai tu ce ai mai bun, când, la fel de bine, poţi da ce ai mai rău. Adică care pe care. Oricum în lumea asta trăim.

Dacă faci ceva bun, neah, nu merge, că de ce e bine. Dacă e rău, aidoma. Măcar aşa ştii o treabă de la început, adică stai de vorbă direct cu satana, fără alte introduceri.

Aşa că mi-am început lecţiile de dezvoltare personală negativă. Mă rog, pentru mine va fi foarte pozitivă. Ştiu, unii or să zică: „Crezi că poţi fi mai rea de atât?”. Dragii mei, nici nu ştiţi ce zace în mine. Răutate primordială în formă pură. Hi hi hi…

Mai era ceva de zis? Aşa mă gândeam şi eu…