Dacă mai aud…

… că pe timpul lu’ sau a lui lu’ cărţile nu aveau greşeli, vă împuşc pe toţi.

 

În 1994 – nu cu mult timp în urmă – editura Point scotea în piaţa cărţii „Seria Elita”- Ucigş în Ploaie, mai exact, de Raymond Chandler.

Printre o mie de alte chestii şi printr-o conjunctură destul de dubioasă pun mâna pe această carte, prima tipăritură. Tot printre o mie de alte lucruri reuşesc să o şi citesc – bună carte, parol – şi ce văd eu. Vă jur cu mâna pe inimă, că dacă vreţi pozez pagină cu pagină, că o carte mai plină de greşeli n-am văzut. Şi când o aud pe aia sau pe alea: „Pe vremuri traducătorii erau geniali… erau corectori… nu existau greşeli”. Da, da, da… Doamne cât suntem de ipocriţi. Genial de ipocriţi. Da, pe vremuri nu erau. Nuuuu…

Aşa că mai bine mă bag în pat şi trec la o altă carte, tot de pe timpul lui pazvante, tot dintr-o colecţie dispăurtă – că, nah, ce e mişto nu ţine la român – şi vă ţin la curent cu eventualele greşeli. Eheee…