Suntem pe Amazon

De câte ori vreau să spun o poveste apare câte o veste, dar… Ei bine, mai întâi povestea apoi veştile amazonice.

Azi, la masă, sigur, la Zahana, cu o carte în mână… ăsta e preludiu. Două mese mai încolo două tipe şi un mascul. N-am avut ce face, urechile mele s-au îndreptat într-acolo fără vrerea lor. El şi ea un cuplu. Cealaltă ea psihologul. Ei nu erau căsătoriţi şi nici nu locuiau împreună, cu toate că aveau o relaţie de trei ani. El nu îi impunea să stea împreună, avea o singură cerinţă de la ea, una pertinentă, să facă ceva pentru ea. Adică, aşa cum a zis şi el: „Nu ţin nici să ne mutăm împreună, nici să ne căsătorim, pentru că nimic nu e veşnic, azi suntem, mâine nu mai suntem împreună”, el voia doar ca ea să se ducă la coafor, să se îmbrace frumos şi să capete încredere în ea, pentru ea, nu pentru el. Sigur, nu am întors capul să văd, dar când au plecat i-am dat dreptate lui. Ea frumuşică, înaltă etc, dar îmbrăcată ca de la marginea drumului, nefardată, cu părul vâlvoi şi aş mai găsi. Mai rar atâta maturitate la un bărbat, cu toate că… vorba lui Poirot, nimic nu e ceea ce pare.

 

Şi acum veştile. Cei trei de pe Amazon, adică Eu aici, Bogdan şi Regele. Cam atât!

Reclame