Hipnoza e doar un miraj

Mai întâi trebuie să vă spun că Florin a trimis poze de la Bookland Brăila. Am să vă încânt şi pe voi cu una. Bine, mai mult mă încânt pe mine, recunosc.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Apoi am să vă spun că am nevoie de timpppppp. Timpul, pur şi simplu, fuge din calea mea.

Dar, atunci când prind câte o fereastră, cât de mică, sigur că citesc. Nu, nu citesc o carte anume, ci trei. Acum depinde care e mai aproape de mine. Bine, vă spun şi ce: „Cartea tibetană a vieţii şi a morţii”, „Ocultismul” şi cartea scrisă de cel mai celebru mentalist, scamator, sau ce o vrea el să fie, englez, adică: „Trucuri ale minţii” de Derren Brown.

Ok, dacă primele două cărţi sunt menite să ne arate că există minuni, majoritatea putând fi făcute de oricine, oricând, oriunde, Brown ne spune exact contrariul.

Sigur, şi eu stau să mă întreb spre care să tind mai degrabă. Bine, v-am minţit, nu stau deloc pe gânduri, ştiu exact spre ce tind, dar n-am să vă spun. Oricum, Brown mi-a spulberat un mit. Hipnoza nu există. E vorba doar de sugestibilitate. Şi cum toţi oamenii sunt slabi, creduli şi uşor de manipulat, e foarte uşor să faci pe oricine, oricând şi oriunde să creadă că a fost hipnotizat. Sigur că sunt oameni şi oameni. Dar dacă veţi avea curiozitatea de-a citi cartea o să vedeţi că cei mai mulţi, adică mulţimea, de ce nu, pot fi convinşi că nu îi mai doare dintele, să se lase de fumat etc, şi asta prin puterea hipnozei sau, ca să fim corecţi, a manipulării.

Mno, sunt cam tristă să aflu atâtea lucruri nasoale despre mentalişti. Totul e psihologie până la urmă. Depinde de cât de manipulator e cel care dă spectacolul. Iar noi, ca nişte oi ascultătoare, credem tot ce ni se spune. Zău că e trist.

Apropo, încă nu aveţi senzaţia că asta a făcut şi Băsescu cu voi? Nu? Înseamnă că v-a hipnotizat bine. Iar concluzia logică, conform lui Brown e simplă. Sunteţi foarte uşor de prostit. Eh, asta e. Doar şi Brown spune „mulţimea”, „oile”, „efectul de turmă”. Dar cui să-i mai pese. Hipnoza e doar manipulare, iar asta e destul de trist. Aş fi curioasă să ştiu dacă Vlad Grigorescu a citit cartea şi dacă da cam ce părere are. Şi dacă nu, normal, când se apucă s-o citească? 😀 Ăia de-l aveţi prieten pe facebook şi-l întrebaţi, vă rog să-mi spuneţi şi mie ce v-a răspuns.

Şi gata că am spus prea multe luna asta 😉