Românul roade, roade, roade…

 

Dacă rămâneam în Anglia nu eram mai fericită, dar măcar mai liniştită.

 

Ne-am întors. Eu, George Arion, Bogdan Hrib şi Alex Arion. Îi mulţumesc din nou lui Bogdan că a avut grijă să nu mă piardă, dar şi celor doi Arioni că m-au suportat. Le mulţumesc, în special, editorilor mei britanici: Ramona şi Mike, dar şi lui Mihai că mi-au dat posibilitatea de-a ajunge acolo şi pentru că au crezut în mine aşa cum au crezut în fiecare dintre noi.

 

Ziceam că ne-am întors. Dacă colegii mei au avut încă de lucru cu Premiile Flacăra care s-au decernat ieri, eu parcă am fost blestemată. Mi s-a întâmplat un lucru bun, apoi au început să curgă cele rele. Viaţa! Ca şi cum n-ar fi fost suficient mai şi citesc pe ici pe colo câte ceva. Desigur, despre deplasarea noastră. Ca şi cum nu le-aş fi auzit pe toate. De la faptul că am plătit ca să fim publicaţi de Profusion, până la ideea că X trăieşte cu Y, dar Y trăieşte şi cu Z, aşa Z şi X ajung să facă sex de convenienţă. Apoi că Arion e şef de trust, normal să fie publicat, Bogdan asemenea, iar eu, fireşte, încă deţin 80% din Tritonic.

Românul tot român şi tot îmi face greaţă.

Am înţeles. Trebuiau promovate valorile afară, adică tinerii. Aşa s-a exprimat cineva. De ce noi? Ne cerem scuze, dar nu ne-am autopropus. Nu ne-am plătit traducerile, nu ne-am plătit avion, cazare şi mâncare şi nu ne-am plătit nici avansul pe care l-a plătit Profusion, ca toate celelalte la drept vorbind.

Şi aşa, în jurul nostru s-a creat o întreagă teorie a conspiraţiei. Nu pot nega, românul are imaginaţie bolnavă.

Staţi calmi! Nu vrem să vă bucuraţi pentru noi. Ştim şi noi cum merg lucrurile în ţara asta, e pe sistemul „capra vecinului”. Am venit doar să vă spun că a fost excelent – puteţi să ne urâţi din suflet -; englezii ne-au primit cum nu ne-am fi aşteptat, românii aidoma. Şi să vă mai spun un secret. Nu e nimic făcut pe banii ICR-ului aşa cum se zvoneşte. Profusion Crime a făcut ca totul să fie posibil.

A, urmează următoarele două lansări, a mea şi a lui Mike în februarie. Sper să nu vă supăraţi prea tare.

Şi acum revin cu aceeaşi întrebare: ce rost are să mai scrii pentru Românica? Ştiu, ştiu, ca să auzi cum crapă ficaţii în unii.

 

Iar pentru cei interesaţi o să pun câteva poze făcute de Adrian Cherciu la Canary Wharf. Pentru cei care nu ştiu cât de greu se ajunge acolo să dea search pe google şi să se informeze.

 

Ştiu, ştiu, suntem naşpa, dar, până una alta chiar suntem cei mai buni, indiferent că acceptaţi voi or ba.

Această prezentare necesită JavaScript.

Anunțuri

10 comentarii la “Românul roade, roade, roade…

  1. nu stiu daca ca editura titronicul e cea mai buna, poate pe segmentul de crime si fantasy. atat. succes in continuare, oana, si nu mai putea la suflet tot. ca s-ar putea sa ti se faca greata si sa ramai in anglia la urmatoarea vizita

  2. rectific: nu stiu daca ca editura titronic e cea mai buna, poate pe segmentul de crime si fantasy (g.arion, s-ar putea sa fie cel mai bun romanian crime writer). atat. succes in continuare, oana, si nu mai pune la suflet tot. ca s-ar putea sa ti se faca greata si sa ramai in anglia la urmatoarea vizita

  3. lol, misto teoriile conspiratiei 🙂 material de scris trilare 🙂
    bine c-a fost bine si ca v-ati intors multumiti. eu unul stiu c-am crapat de ciuda cind l-am vazut pe bogdan bind directors… in rest, gura lumii sloboda…

  4. Draga Oana te citez ‘suntem naşpa’.pff …..in nici un caz….eu as zice ….pisica unde nu ajunge…..vechiul proverb!
    Felicitari pentru reusita ! Sunteti mandria noastra!

  5. Am mai oferit citatul in cateva momente – si o sa il amintesc din nou cu precizarea ca da, tot nu imi place Donald Trump. Dar el zicea candva ca „parerea unora nu valoreaza nici cat hartia pe care este scrisa”. Parerea sau opinia (citatul exact) – ideea e aceeasi. Asa ca, draga Oana si „trupa”, nu mai plecati urechea la orice invidiosi si conspiratori. Din pacate ei va sar in ochi pentru ca s-au exprimat. Dar nu ei alcatuiesc majoritatea. Nici pe departe. Noi, cititorii, cei care am avut chiar si placerea de a va cunoaste, va apreciem – pe toti – si ne bucuram pentru reusita. Si nu, nu presupunem ca sunt diverse jocuri de culise pentru ca asa ceva sa devina realitate.

    Cum spuneai odata: ignora-i!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s