Cine pleacă?

Nu ştiu de ce, dar nu mi-aş face speranţe că actuala putere ar ceda. Aş vrea să pot să am acea naivitate. Dar mai ştiu un lucru, aşa cum mii de proşti l-au votat şi a doua oară – hai că pentru prima aproape că-i pot ierta – tot aşa îl vor şi susţine. Pentru că, de ce să nu fim cinstiţi cu noi, ţara asta e formată din mulţi ipocriţi. Mi-ar părea bine ca măcar acum, când unii îngheaţă în stradă pentru binele comun să le vină şi altora mintea la cap – dar ştiu că atunci când mintea păreseşte capul nu se mai întoarce, decât în cazurile fericite.

Acum mă deranjează mai rău că nu suntem atât de uniţi pe cât ar trebui. Cu sau fără Arafat la locul cuvenit noi trebuie să continuăm. Aveţi cumva impresia că dacă nu-l dăm jos acum nu se va răzbuna? Nu uitaţi că e răzbunător. A iertat vreodată pe cineva? Nu! De ce credeţi că manifestanţii au fost filmaţi de către jandarmi? Pentru a menţine liniştea şi ordinea publică? Asta numai un naiv o poate crede.

Aş vrea ca oamenii să deschidă ochii, să vadă ce fac cu adevărat jandarmii, să se caute prin buzunare şi să constate. Nu vi se pare ciudat că Boc zice că „Arafat e omul potrivit la locul potrivit?”. Săptămâna trecută de ce nu era? Din duşmanul poporului Arafat a ajuns omul potrivit.

Arafat e victoria celor din stradă. Victorii vor mai fi, dar numai dacă nu cedăm. Dacă cedăm ne merităm soarta. Zău că da! Şi nu numai soarta, ci şi represaliile, pentru că vor fi. Şi nu trebuie să fiu Mama Omida pentru a-mi da seama de asta. Gândiţi şi voi!