Domnule Ştefănescu Adrian Emil,

Dacă acesta o fi numele real, vă rog să luaţi la cunoştinţă următoarele:

Am stabilit cu ceva timp în urmă că nu e nimeni obligat să citească ce scriu eu. Dacă te tot întorci pe blogul meu ori eşti prost, ori masochist, ori ambele. Şi, desigur, eşti băsist, altfel nu se explică lipsa de neuroni.

Nimeni nu-mi spune de ce să mă plâng sau nu. De prostia umană care zace înlăutrul fiinţei dvs n-am să mă plâng că nu mă afectează în nici un fel.

Dacă părăsesc ţara nu văd cine m-ar ţine de mâini să nu mai scriu pe blog.

Handicapaţii mintali n-au fost niciodată invitaţi aici. Aşa că puteţi să vă retrageţi în glorie.

Dacă aveţi o problemă personală cu mine mai faceţi o labă şi liniştiţi-vă. Nu te cunosc nici măcar din auzite. Îmi dau seama că tu ai nişte fantezii nesatisfăcute, dar asta nu-i problema mea.

Încă mai sunt psihiatrii pe lume şi din ce în ce mai buni. Îţi recomand călduros să te tratezi. Atâta timp cât ai o problemă cu un om care nu ţi-a făcut nimic şi nici măcar nu te cunoaşte, părerea mea e că mai întâi ai o problemă cu tine. Concluzia e tot aia: tratează-te.

Pentru alte sfaturi adresează-te avocatului meu sau avocaţilor. Firma Boştină. Vezi că e în Bucureşti. Nu o să-ţi ia mult s-o găseăşti. Dacă îţi mai vine să vorbeşti cu mine, prefă-te că ai făcut-o. Sunt sătulă de poluarea proştilor, sunt sigură că vrei şi tu să faci parte din acel grup, dar mai ai mult până să ajungi şeful lor, aşa că şezi. Dacă tu consideri că eu ţi-am făcut vreodată ceva şi nu ţi-a plăcut – cu toate că mă îndoiesc – mă consider vinovată, altfel vezi-ţi, frate, de ciorba ta şi nu te mai uita în a mea. Cretini ca tine fac ţara asta de râs. În loc să-şi vadă de treaba lor îi fute a altora.

Drum bun! De acum încolo poţi vorbi singur acolo la spam cât îţi doreşti mătăluţă. Am luat act de prostia şi frustrarea ta, dar cu mai mult nu te pot ajuta. Tot un rahat anonim rămâi care vrea să-şi facă puţină reclamă pe numele altcuiva. Asta a fost prima şi ultima ta şansă. Porcăie-mă pe net şi plânge-te că ţi s-a violat neuronul. Cu toate că am dubii că ar putea fi violat la cât e de incapabil.

Cu prea puţină stimă… Nu mă semnez că tu ştii deja cine sunt. Dacă n-aş fi atât de importantă sigur nu m-ai cunoaşte, dar sunt 😉

Ninge, ninge…

… iar eu nu mai suport zăpada, nu că ar fi vreo veste importantă, dar e al dracului de frig.

Şi cel mai rău e că mi-a cam îngheţat şi creierul. De parcă toate astea n-ar fi suficiente îmi mai e şi frig. A, am mai spus asta.

Şi mă enervează şi moartea lui Whitney. Acum toată lumea şi-a adus aminte că trăia şi toţi pun melodiile ei în mediul virtual. Nu că n-ar fi democraţie şi n-ar avea voie, dar mă enervează, atâta tot.

Adică m-am trezit nervoasă? Nu cred, doar că zăpada a luat-o razna, la fel şi lumea. Să dormim la loc zic!

Aproape de final

După „Sărutul Morţii” a fost „sfârşitul”. Am reînceput să scriu. Am şters. Am luat-o de la capăt. Am şters. Şi, într-un final, am decis. Nu mai şterg. Şi n-am mai făcut-o. De aproape un an încerc să scriu. Sau, de aproape un an, mă prefac a scrie. Şi, într-un final, după ce am reuşit să mă conving eu pe mine, iată, sunt aproape de final. O nouă Lala e pe cale de-a se naşte. Nu, e pe cale de-a ajunge la final. Încă trei capitole, o privire generală şi gata. Asta e. Apoi ne apucăm iar de regine. Nu ştiu dacă mai ştiu să scriu fantasy. Va trebui să recitesc ce-am scris. Să mă informez eu cu privire la mine. Să mă reinventez. Dar, după aproape un an, iată, se poate.

Mă bucur că cea care mi-a dat avânt a fost Lala. Am şi cealaltă idee pentru carte. Am o muză pe numele ei Adrian Enache 😀

Nu ştiu dacă muzele ar trebui plătite, dar important e că există. Duceam dorul nopţilor lungi şi dimineţilor târzii. Încă trei capitole. Şi încă n-am găsit criminalul. De fapt, sunt cam nehotărâtă. Apropo, nimic nu e ceea ce pare. În cartea asta nu prea e cazul s-o credeţi pe Lala pentru că nu spune nimic din ceea ce gândeşte. Desigur, până la final. Şi cum spuneam, aproape de final. Aşa că somn uşor! Trebuie să mai şi dorm.