… e doar de test.
Acum că am primit un Mac e normal să încerc să-l și folosesc. Sigur, e una din nopțile alea în care m-am trezit – iar – la patru dimineața și voi adormi când răsare soarele. Dar neinteresant. Oricum trebuia să-mi testez Mac-ul, mai ales în ceea ce privește word-ul. Nu de alta, dar după ultima experiență nefericită cu word 2010 am zis că ma apuc de scris de mână pentru că nu-mi doresc musai să-mi dau doctoratul în word. Iar eu nu pot dacă nu e totul aranjat, la liniuță și imaculat. Încă am o problemă cu diacriticele pentru că sunt pe tastatură. Asta îmi încetinește puțin viteza, dar mă obișnuiesc eu, că nu o fi dracul chiar atât de negru.
Mai am o problemă, desigur, rezolvabilă. Încă nu m-am prins cum conving literele să se mărească singure după punct, dar aflu eu și asta.
În principiu sunt fericită cu noua mea achiziție, chiar dacă-mi vine tot timpul să apăs shift+a sau altele asemenea, dar parcă ar mai conta. Asta să fie problema. Degetele mele au memorie, așa că pot ține minte, zic eu, și niște taste simple, fără combinații. Păi nu? Așa ar fi frumos.
Dar sunt happy, atât de happy că am și uitat să le mulțumesc ălora de la „Atac de Argeș” că sunt proști. Și dacă tot am ajuns aici aș dori să-i întreb care e ală de la Apă- Canal de-mi repară râșnița de cafea – pentru că eu nu-l cunosc – și în cazul care mi s-ar întâmpla ar fi bine de știut. Mai vreau să le mulțumesc și pentru că mi-au scos partenerul de afacere din ecuație. E bine că el a acceptat. Acum sunt cu 100%? Nașpa, pentru că el e ăla de se pricepe la cafea. Singură nu cred că dau randament. Puteți să-mi dați partenerul înapoi? Plzzz? Și încă ceva, apoi vă las că poate mă ia și pe mine somnul: dacă voi ați fost primii care ați anunțat că divorțez, acum de ce m-ați măritat la loc? Voi nu mai știți ce scrieți în propriul ziar? Și cică ăsta e jurnalism, bleah. Dar pe ăla de repară râșnițe tot vreau să-l știu că mai am și alte cereri. Și nu vreau să dezamagesc. Hai pa!