Și l-am văzut…

Plin de viață. La început dând senzația de neputință, dar, pe parcurs arătându-ne puterea. Iar naiul, doar „a arat pământul cu naiul”. Nu știu dacă am văzut ceva mai spectaculos. Trei ore de spectacol. Trei ore în care n-am putut sta eu jos, dar Gheorghe Zamfir a stat în picioare.

Dacă e să mai aibă vreodată spectacol în țara asta care nu-l apreciază eu zic să vă duceți. Afară un bilet la Zamfir costă și o mie de euro, iar noi nu suntem în stare să dăm trei bănuți pentru a-l vedea. Oare când o să învățăm să ne apreciem valorile?

Cum să denigrezi o carte

Simplu. Faci film după ea.

Urzeala Tronurilor a început bine. Cel puțin, în primul sezon, s-a respectat ordinea cronologică a evenimentelor și s-au spus lucrurile importante. Dar cum orice minune durează doar un sezon lucrurile s-au schimbat.

Acum Arya a fost prinsă în timp ce mergea spre Rondul de Noapte. Serios? Nu s-a întâmplat așa și nici n-a ajuns la ordinul marelui om, adică tatăl lui Tyrion – că pe restul nu-i pomenesc :P. Așa cum nici târfa lui Tyrion n-a ajuns în slujba Sansei, ci a fiicei doamnei Tanda. Cel puțin până în momentul ăsta al lecturii mele. Dar în urma cărui fapt a hotărât Tyrion să-și ducă târfa la Palat? Asta nu spune niciunde în film. Desigur, în urma răzvrătirii poporului când erau să o mierlească toți. Cavaleri au murit și fata doamnei Tanda a fost violată. Dar astea sunt detalii.

Apropo, Arya înainte de-a fi prinsă a auzit lupii. De ce e asta important? Păi cam e. Dar pentru cei care n-au citit cartea e, probabil, nesemnificativ. 

Bran, de exemplu. El n-a avut niciodată visul cu marea, ci băiatul mlaștinilor. Chestia asta chiar m-a scos din sărite. Bran a fost chiar speriat de visul ăla și a încercat să-i avertizeze pe unii că vor muri. Dar, în fine. Mare îți e lumea scenariștilor. Au mai fost și altele. Unii care ar fi trebuit să fie morți înainte de-a se întâmpla un anumit lucru, dar ei au murit după. Când fratele gay al lui Stannis este ucis, de exemplu, Davos nu știe nimic și nu vede nimic. Abia mai târziu o ajută pe tanti aia roșie să ucidă pe cineva. 

Din punctul meu de vedere serialul ăsta începe să se ducă pe apa sâmbetei. Lucrurile importante nu sunt spuse și atunci cel care n-a citit cartea o să aibă multe semne de întrebare. Uite de aia am și renunțat să mă mai uit. Nu mai vreau. A, da, și Jon. El niciodată nu cere să plece în cercetare. Lordul ăla îl cere și el acceptă. Dar el să ceară… Scenariștii, pot jura, nu prea înțeleg personajele. Și cu asta basta.

Ploaia

Este cea mai adorabilă chestie din lume. Pentru că atât eu cât și Piți dormim ca niște prunci. Așa că știți ce fac. Ploaia mă invită.

Cum nu mă pot abține…

Există o carte cu un sucub. N-am chef să vă explic ce face un sucub, găsiți și voi cartea. E la a cincea în caz că muriți de curiozitate. E o carte tâmpițică în cea mai mare parte a timpului, dar, cu toate astea are o mare calitate. Eu tot nu înțeleg cum o carte tâmpițică mă poate ține lipită de canapea o noapte întreagă, mai ceva decât George R.R. Cam cu asta îmi omor eu timpul acum în cazul în care vă întrebați. Dacă nu vă întrebați eu tot v-am spus.

Șarama

Când ziua începe a se îngîna cu noaptea este ceva normal, dar când lucrul acesta devine permanent este clar că e o problemă. Cartea destinului a fost furată și era întunecată se apropie. Atâta timp cât destinul nu se mai scrie lumea începe să moară.

Mâna invizibilă e neputincioasă, nu mai poate scrie în Șarama. Destinul fiecărui om a fost scris dinainte, acum nimic nu se mai poate schimba. Însă gemenii Sior și Sirona au păcălit dintotdeauna Mâna. Deciziile lor au fost mereu imprevizibile, iar Mâna a fost nevoită de multe ori să rescrie. Așa că ei sunt singurii care pot amâna sfârșitul lumii.

Dar nu numai destinul lumii e în mâinile lor, ci și tronul care a aparținut de drept părinților lor. Sior și Sirona sunt orfani și nu beneficiază de armate și aliați pentru a-și putea lua ceea ce le aparține de drept. Iar când unchiul Sorian află că gemenii sunt în viață pornește un adevărat măcel.

Cei doi sunt nevoiți să se bazeze doar pe ei, pe bătrânul bețiv al satului în care au crescut, pe o pasăre pheonix care e pe jumătate om și pe zeița morții.

Bătălia nu se dă doar pe pământ pentru că și zeii sunt împărțiți în tabere.

Și mai este un secret. Cei doi nu pot învinge decât împreună. Numai că drumurile lor se despart.

Este o poveste ca orice altă poveste. Poate tristă, poate veselă. Dar vă garantez că nimic din ceea ce v-ați aștepta să se întâmple nu va fi așa. Iar finalul este cu totul neașteptat. Tot ce trebuie să faceți e să citiți și să trageți singuri concluziile.

Șarama este cartea destinului și așa va rămâne până la sfârșitul lumii.