Simplu. Faci film după ea.
Urzeala Tronurilor a început bine. Cel puțin, în primul sezon, s-a respectat ordinea cronologică a evenimentelor și s-au spus lucrurile importante. Dar cum orice minune durează doar un sezon lucrurile s-au schimbat.
Acum Arya a fost prinsă în timp ce mergea spre Rondul de Noapte. Serios? Nu s-a întâmplat așa și nici n-a ajuns la ordinul marelui om, adică tatăl lui Tyrion – că pe restul nu-i pomenesc :P. Așa cum nici târfa lui Tyrion n-a ajuns în slujba Sansei, ci a fiicei doamnei Tanda. Cel puțin până în momentul ăsta al lecturii mele. Dar în urma cărui fapt a hotărât Tyrion să-și ducă târfa la Palat? Asta nu spune niciunde în film. Desigur, în urma răzvrătirii poporului când erau să o mierlească toți. Cavaleri au murit și fata doamnei Tanda a fost violată. Dar astea sunt detalii.
Apropo, Arya înainte de-a fi prinsă a auzit lupii. De ce e asta important? Păi cam e. Dar pentru cei care n-au citit cartea e, probabil, nesemnificativ.
Bran, de exemplu. El n-a avut niciodată visul cu marea, ci băiatul mlaștinilor. Chestia asta chiar m-a scos din sărite. Bran a fost chiar speriat de visul ăla și a încercat să-i avertizeze pe unii că vor muri. Dar, în fine. Mare îți e lumea scenariștilor. Au mai fost și altele. Unii care ar fi trebuit să fie morți înainte de-a se întâmpla un anumit lucru, dar ei au murit după. Când fratele gay al lui Stannis este ucis, de exemplu, Davos nu știe nimic și nu vede nimic. Abia mai târziu o ajută pe tanti aia roșie să ucidă pe cineva.
Din punctul meu de vedere serialul ăsta începe să se ducă pe apa sâmbetei. Lucrurile importante nu sunt spuse și atunci cel care n-a citit cartea o să aibă multe semne de întrebare. Uite de aia am și renunțat să mă mai uit. Nu mai vreau. A, da, și Jon. El niciodată nu cere să plece în cercetare. Lordul ăla îl cere și el acceptă. Dar el să ceară… Scenariștii, pot jura, nu prea înțeleg personajele. Și cu asta basta.
Este cea mai adorabilă chestie din lume. Pentru că atât eu cât și Piți dormim ca niște prunci. Așa că știți ce fac. Ploaia mă invită.
Există o carte cu un sucub. N-am chef să vă explic ce face un sucub, găsiți și voi cartea. E la a cincea în caz că muriți de curiozitate. E o carte tâmpițică în cea mai mare parte a timpului, dar, cu toate astea are o mare calitate. Eu tot nu înțeleg cum o carte tâmpițică mă poate ține lipită de canapea o noapte întreagă, mai ceva decât George R.R. Cam cu asta îmi omor eu timpul acum în cazul în care vă întrebați. Dacă nu vă întrebați eu tot v-am spus.
