Codul roșu de prostie…

… hai să zicem că e portocaliu. Eu n-am încredere în Curtea Constituțională și încă mă gândesc cu silă că unora ori le-a fost prea lene să voteze, ori au ascultat comanda politică. Și zombi sunt tot cei ce merg la vot. Dar cei care ascultă comenzile cum se numesc? Îndoctrinați. Dacă nici cel mai democratic lucru – adică votul – nu-l mai exercităm pentru că așa ni se spune, suntem praf. Cam asta e părerea mea. Nu vă mai frământați că nu o să plece nici cu duba. Îmi e o greață…

Cu riscul de a fi ucisă

Atlanticul, da! Adică el oceanul. Împăratul. Lisabona etc.

Îmi pare rău că nu vin prea dată pe spate. Probabil că de nu ar fi fost cineva care să ne ducă acolo unde trebuie aș fi venit cu un gust și mai amar. Personal mi-a plăcut doar Cabo da Roca și Nazare. Nu m-a încântat nici prea prea, nici foarte foarte Lisboa. Nu m-a încântat. Ce să fac? Știu că toată lumea e înnebunită dupa Lisabona. Încă n-am înțeles de ce. Am vizitat vestitele cartiere. Am fost la vestitele monumente. Nu mi-au atins coarda sensibilă. Sorry! În schimb mi-a plăcut gara Oriente. Într-adevăr frumoasă arhitectură. Nu zic că Lisabona veche n-ar fi frumoasă, dar e nerecondiționată. Uneori ai impresia că te afli prin românica, prin niște cartiere țigănești și-ți aștepți una în cap.

Despre ocean ce să zic? Rece ca dracu’. Vântul? Groaznic. Ador cele patruzeci de grade românești. Nu mai vreau vânt, nu mai vreau frig. Diferența de temperatură dintre zi și noapte e groaznică.

Dar mi-a plăcut ceva între Carcavelos și Oeiras și anume Fortul São Julião da Barra, care a fost folosit ca închisoare politică. Ceva imens pe malul mării. Încă mai are tunuri. Dar e și normal, pentru că primarul din Oeiras si-a făcut din fort casă. Omul e pasibil de pușcărie din câte am înțeles, dar el e deja la pușcărie. 😀 Distractiv e că noi urlăm că ai noștri politicieni au câte patru case. Ai lor au câte un fort, zău așa. 

Vă las cu singurele poze descărcate și revin cu povești.

Această prezentare necesită JavaScript.