Când veștile proaste te asaltă, când lumea pare să-ți facă în ciudă, când ai capul plin de probleme și nu mai știi în ce parte s-o apuci, mai apar oameni, gesturi frumoase, impresionante. Îți dai seama că mai există, culmea, oameni care nu au nici o obligație față de tine (și iar nu mă refer la amărâții mei de prieteni care mi-au fost mereu alături) și cu toate astea te susțin și le pasă. E îmbucurător. Și apoi iată, singurul om care și-a ținut cuvântul. De fapt e prea mult spus, pentru că nu mi-a promis nimic, dar a făcut totul. Mulțumesc Simona Ionescu, nu o să am niciodată suficiente cuvinte sau gesturi pentru a arăta adevărata mulțumire. Dar tu știi mai bine…
Bucuria mea, după pisoi 🙂 , cărțile acestea. E o serie de douăsprezece cărți polițiste cu aceleași personaje, dar pot fi citite independent. Apoi urmează o serie de douăsprezece cărți fantasy pe același principiu. Între serii s-ar putea să aveți o surpriză de proporții, dar s-ar putea, pentru că nu știu dacă cealaltă autoare va fi în stare să facă ce și-a propus, dar vă spun că oricum ar fi e de bine.
Dacă mai voiați să scriu și să mă citiți în următorul an aveți de unde. Evenimentul Zilei și eu. Împreună cu un proiect frumos, un proiect care a adus o rază de soare pe strada mea. Fiți alături de mine și de EVZ, măcar din două în două săptămâni dacă nu zilnic. Sper să mă ridic la nivelul așteptărilor. Mulțumesc tuturor celor care m-au susținut. Le mulțumesc și celor care mă vor susține. Poate că viața nu e chiar atât de rea. 🙂
Și eu am căutat cartea peste tot la chioșcuri și am găsit-o într-un final la Inmedio din Kaufland.
Da, s-a vândut cam repede, dar până la urmă eu am dat de o tanti care a făcut rost de ea de la o alta. Nebunie curată, dar e bine că s-a vândut, așa cum e bine că am reușit să și găsesc vreo patru 🙂 pentru mine.
Când. La mine la chioşc a spus că nu a venit…
păi.. DA! 🙂
Asta nu mai e vina mea. Nu știu.
Clar 😀
Și eu am căutat cartea peste tot la chioșcuri și am găsit-o într-un final la Inmedio din Kaufland.
Da, s-a vândut cam repede, dar până la urmă eu am dat de o tanti care a făcut rost de ea de la o alta. Nebunie curată, dar e bine că s-a vândut, așa cum e bine că am reușit să și găsesc vreo patru 🙂 pentru mine.