Durerea persistă

1378474_626490587373724_957844885_n

 

De ieri mă doare capul. Și mă doare, și mă doare, și mă doare. Nici o pastilă, nici un descântec. nici un sfânt pumn nu-l face să se oprească din durere. O să-mi explodeze capul. Știu că o să-mi explodeze, de fapt asta se urmărește. Cineva din umbră vrea să explodez. Bine, sunt pe punctul. Explodez, dar nu uitați că pe 23 cu EVZ apare „Alibiul Perfect”, dacă tot mor măcar să cumpărați voi ziarul și cartea.

 

E greu când te îndrăgostești de personaje

Vă spuneam eu ieri că îmi e dor de el. Da, e un personaj. Mi s-a mai întâmplat asta și în ultima carte cu Iolanda – nu vă spun care e personajul, pentru că o să apară din nou și nu vreau să mă judecați 😀 – Dar e greu. Când începi să te îndrăgostești de câte un personaj începe să-ți fie dor de el, începi să vrei să fie real. Începi să-l dorești de parcă ar fi parte din viața ta. Îl vreau? Înțelegeți asta? El e alesul. Da, sunt dusă cu pluta dar asta sunt, alta nu mai aveți de unde. Viața e greu. Dar am terminat cartea a treia. Asta mă bucură. A plecat deja la corectat, iar eu mă gândesc serios la a patra pentru că nu știu exact TV sau Radio? Dar mâine citesc Lucia Verona și îmi revin eu, o să știu și ce trebuie să scriu. 

 

Slide1

Cum să-ți fie dor de cineva pe care nici nu-l cunoști?

Știu, e o chestie ciudată. Nu știu dacă vi s-a întâmplat vreodată. Așa, să-ți fie dor de o iluzie. De o nălucă. De un om pe care l-ai văzut doar o dată în viață, tangențial. Dar totuși să știi că el face parte din tine, că ar trebui să fie acolo unde ești tu. Nu știu dacă e o fantezie scriitoricească sau o realitate fantastică. Dar, undeva, în mine, există acest dor. Ciudat.

Așa că mai bine vorbim despre cărți. V-am spus deja despre noua colecție de polițiste marca Evenimentul Zilei. O colecție la care țin foarte mult. Ziarul împreună cu cartea costă doar 3,9 lei. Nu, nu e o carte de 20 pagini așa cum s-a vehiculat. Cărțile au între o sută și o sută zece pagini. Sunt cărți ușor de citit. În autobuz, în trafic – în cazul în care stați blocați, în metrou, pe sub birou când nu aveți de lucru etc. 

„Cacealmaua”, dacă nu s-a vândut deja, încă o mai puteți găsi până pe 23 luna aceasta. Apoi apare următoarea. Dacă vreți să știți despre ce e vorba citiți descrierea scurtă de pe coperta patru a primei. 

Ce să zic? Dorurile rămân, chiar dacă sunt doar închipuiri ale sufletului, dar cărțile sunt reale. 

 

1393923_10202062064374474_986046059_n

Dacă ați ratat-o o găsiți până pe 23

E amuzant ce se întâmplă cu codul CIP al unei cărți, câtă birocrație și câtă nebunie, tocmai ce mi s-a povestit 😀 Sigur, se poate și în douăzeci de minute, dar e mai bine în două săptămâni.

Oricum, dacă nu ați apucat să luați cartea cu EVZ, puteți întreba zilnic la chioșcuri până pe data de 23 octombrie. Va fi pe piață până la apariția următoarei, așa că nu vă sfiiți.

 

cacu

Un nou proiect marca Evenimentul Zilei și literatura și Salonul anual de carte Slobozia

Nu vă mirați. Știu, puține ziare naționale riscă să ia una bucată autor și să-i ofere șansa unei colecții, bine, două colecții. Am început cu cea polițistă și prima carte din colecția de douăsprezece a ieșit azi cu ziarul. Împreună costă doar 3,9 lei.

1378474_626490587373724_957844885_n

 

cac

 

Dar astăzi nu a fost doar acest eveniment, numai că s-a nimerit să fie în același timp cu apariția cărții pe care am și prezentat-o în prima ei zi de viață. Iar băieții de la Crime Scene Press și Flacăra au spus că e un proiect maxim de mișto (normal că doar ei o așteaptă pe Iolanda 😀 ).

Evenimentul de azi a avut parte în cadrul Salonului Anual de Carte, ediția cu numărul XXII organizat de Biblioteca Județeană „Ștefan Bănulescu” Ialomița. Un alt eveniment de succes organizat de doamna Racovițeanu. Împreună cu Lucia Verona și colegii mei de la Crime Scene Press ne-am prezentat acolo în fața a vreo sută de oameni care au venit din cinci țări diferite și cu România șase. Evenimentul a făcut parte din Salonul Anual De Carte, eveniment care a ajuns la a XXII ediție iar tema a fost „Investigând în Europa. Romanul polițist. 

De asemenea au fost și elevi, dar și profesii de la colegiile locale.

Eu cu Lucia ne-am simțit minunat, iat Alin Niță a fost fotograful nostru personal. E greu să descrii în cuvinte cât a fost de mișto. Am vorbit despre romanele polițiste, le-am explicat oamenilor că nu există rețete. Lucia, de cele mai multe ori, știe cine e criminalul, eu nu știu niciodată. Au fost întrebări și ne-am simțit bine.  Și asta e tot ceea ce contează.

 

P.S: Câteva poze trimise de la cititori. Mulțumesc!

ioana

 

Ioana e dovada clară că o poate citi în timp ce gătește 🙂

 

rucsi

 

Rucsi care e o minunată!

 

fluturas

 

Fluturașul care mă iubește chiar dacă uneori sunt rea cu el 🙂 Și eu pe tine 😉

Vă mulțumesc tuturor pentru ziua asta minunată

ema

 

Mai multe veți citi în ziarul de Ialomița zilele următoare 😉