Cum să denigrezi o carte

Simplu. Faci film după ea.

Urzeala Tronurilor a început bine. Cel puțin, în primul sezon, s-a respectat ordinea cronologică a evenimentelor și s-au spus lucrurile importante. Dar cum orice minune durează doar un sezon lucrurile s-au schimbat.

Acum Arya a fost prinsă în timp ce mergea spre Rondul de Noapte. Serios? Nu s-a întâmplat așa și nici n-a ajuns la ordinul marelui om, adică tatăl lui Tyrion – că pe restul nu-i pomenesc :P. Așa cum nici târfa lui Tyrion n-a ajuns în slujba Sansei, ci a fiicei doamnei Tanda. Cel puțin până în momentul ăsta al lecturii mele. Dar în urma cărui fapt a hotărât Tyrion să-și ducă târfa la Palat? Asta nu spune niciunde în film. Desigur, în urma răzvrătirii poporului când erau să o mierlească toți. Cavaleri au murit și fata doamnei Tanda a fost violată. Dar astea sunt detalii.

Apropo, Arya înainte de-a fi prinsă a auzit lupii. De ce e asta important? Păi cam e. Dar pentru cei care n-au citit cartea e, probabil, nesemnificativ. 

Bran, de exemplu. El n-a avut niciodată visul cu marea, ci băiatul mlaștinilor. Chestia asta chiar m-a scos din sărite. Bran a fost chiar speriat de visul ăla și a încercat să-i avertizeze pe unii că vor muri. Dar, în fine. Mare îți e lumea scenariștilor. Au mai fost și altele. Unii care ar fi trebuit să fie morți înainte de-a se întâmpla un anumit lucru, dar ei au murit după. Când fratele gay al lui Stannis este ucis, de exemplu, Davos nu știe nimic și nu vede nimic. Abia mai târziu o ajută pe tanti aia roșie să ucidă pe cineva. 

Din punctul meu de vedere serialul ăsta începe să se ducă pe apa sâmbetei. Lucrurile importante nu sunt spuse și atunci cel care n-a citit cartea o să aibă multe semne de întrebare. Uite de aia am și renunțat să mă mai uit. Nu mai vreau. A, da, și Jon. El niciodată nu cere să plece în cercetare. Lordul ăla îl cere și el acceptă. Dar el să ceară… Scenariștii, pot jura, nu prea înțeleg personajele. Și cu asta basta.

Reclame

Cam cu silă

Nu știu de ce simt nevoia să recunosc că am o silă de net ceva de speriat. Am impresia că a dispărut tot ce era înainte. Interacțiunea bloggeristică s-a mutat pe facebook de care m-am plictisit până la epuizare. Încerc să reintru în grațiile netului, dar nu mai știu cum se face. Ajutați-mă să mă ajut.

Ţară de căcat, oameni asemenea

Evident că în fiecare zi se ridică un grup care se crede mai presus de orice şi oricine. Şi, evident, se întreabă de ce a ieşit Băsescu preşedinte. Să zicem că din cauza „intelectualilor” care l-au susţinut. Evident că în fiecare zi îmi dau seama, vorba colegului meu – şi nu-i dau numele – că n-are sens să mai scriu pentru ţara asta. Îmi e o scârbă teribilă. Atât de scârbă că-mi vine să-i dau foc.

Lumea asta nu pricepe nimic. Nici nu vrea. Tot ce pot ei face e să fie acizi că e la modă. Păi să fie. Din partea mea n-au decât. Să fie acizi cât or vrea. Eu public în Anglia, zău că n-am nevoie de reclamă în România. Vi s-a părut vouă că aş avea?

Să le spun, totuşi, prietenilor mei, că până în 2013 vor avea surpriza să vadă câteva din cărţile noastre şi în alte ţări. Nu spun care, toate la timpul lor. Şi să vă mai explic ceva: dacă aş crede că meritaţi măcar o ceapă degerată v-aş da-o, dar nu cred, aşa că drum bun şi cale bătută. Voi rămâneţi aici şi certaţi-vă pe cine e mai bun. Şi încercaţi, într-un moment al vieţii voastre să vindeţi şi voi 9000 exemplare dintr-o carte în Românica. Şi dacă vă iese mai stăm puţin de vorbă. Dacă nu vă iese nu prea avem ce mai discuta. Nu de alta, dar i-ar facem discuţii de dragul discuţiilor. Voi iar vindeţi vreo sută de exemplare că deh, vă ştiu şi pe voi o sută de oameni, iar eu iar vând vreo 9000 în timp ce mă amuz cu voi.

Dar dacă vă place să ne luăm la harţă, nu ne luăm. Nu de alta, dar n-am nici timp, nici chef de „intelectuali”. Cum ziceam mai stăm de vorbă când o să şi vindeţi că la datul din gură toţi stăm bine. Sau la datul din taste, că dacă e să purtăm o discuţie face-to-face vă înmuiaţi, n-aţi fi nici primii, nici ultimii care au încercat şi s-au bâlbâit. Aşa că, dragii mei, certaţi-vă, făceţi-vă sânge rău, poate şi o apoplexie mică. Cred că de acum câţiva ani aţi cam uitat că nu aveţi cu cine. Voi luaţi-o de la capăt, dar de unii singuri că eu nu mai am timp de voi, sorry. Sper să nu vă deranjeze prea tare lucrul ăsta.

Unele site-uri reînvie

Ca să ne fie clar, nu mă consider vinovată pentru că am lăsat Clubul de carte în paragină. Nu mă consider vinovată pentru că am avut altele pe cap şi încă mai am, dar nu pe aceleaşi. Aşa că, dacă vreţi a constata nici de propriul blog nu mai am prea mult timp. Dar Andra Pavel, colega mea de copertă, a decis să ia frâiele în mâinile ei de adolescentă. Şi iată, face o treabă minunată. Recomandă cărţi, scrie recenzii, face interviuri etc. Ce să zic, Clubul a reînviat. Probabil că, la un moment dat, voi fi şi eu capabilă s-o ajut. Nu de alta, dar de citit am tot citit, numai că nu mai am timp să vă spun ce şi cum.

Bine, recunosc că m-am cam lăsat de fantasy-uri, nu pentru că nu mi-ar mai plăcea, dar nici de astea n-am mai avut timp. Am preferat să-mi pun mintea pe istorie, filosofie şi alte cele şi, de relax, desigur, poliţiste. Dar, acum că Andra a reînviat Clubul, cel puţin, am ocazia să aflu ce mai e nou în lumea fantastică şi nu numai.

Dacă sunteţi interesaţi de cărţi, recenzii şi interviuri cu autori atunci sunteţi la doar un click distanţă.

Hipnoza e doar un miraj

Mai întâi trebuie să vă spun că Florin a trimis poze de la Bookland Brăila. Am să vă încânt şi pe voi cu una. Bine, mai mult mă încânt pe mine, recunosc.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Apoi am să vă spun că am nevoie de timpppppp. Timpul, pur şi simplu, fuge din calea mea.

Dar, atunci când prind câte o fereastră, cât de mică, sigur că citesc. Nu, nu citesc o carte anume, ci trei. Acum depinde care e mai aproape de mine. Bine, vă spun şi ce: „Cartea tibetană a vieţii şi a morţii”, „Ocultismul” şi cartea scrisă de cel mai celebru mentalist, scamator, sau ce o vrea el să fie, englez, adică: „Trucuri ale minţii” de Derren Brown.

Ok, dacă primele două cărţi sunt menite să ne arate că există minuni, majoritatea putând fi făcute de oricine, oricând, oriunde, Brown ne spune exact contrariul.

Sigur, şi eu stau să mă întreb spre care să tind mai degrabă. Bine, v-am minţit, nu stau deloc pe gânduri, ştiu exact spre ce tind, dar n-am să vă spun. Oricum, Brown mi-a spulberat un mit. Hipnoza nu există. E vorba doar de sugestibilitate. Şi cum toţi oamenii sunt slabi, creduli şi uşor de manipulat, e foarte uşor să faci pe oricine, oricând şi oriunde să creadă că a fost hipnotizat. Sigur că sunt oameni şi oameni. Dar dacă veţi avea curiozitatea de-a citi cartea o să vedeţi că cei mai mulţi, adică mulţimea, de ce nu, pot fi convinşi că nu îi mai doare dintele, să se lase de fumat etc, şi asta prin puterea hipnozei sau, ca să fim corecţi, a manipulării.

Mno, sunt cam tristă să aflu atâtea lucruri nasoale despre mentalişti. Totul e psihologie până la urmă. Depinde de cât de manipulator e cel care dă spectacolul. Iar noi, ca nişte oi ascultătoare, credem tot ce ni se spune. Zău că e trist.

Apropo, încă nu aveţi senzaţia că asta a făcut şi Băsescu cu voi? Nu? Înseamnă că v-a hipnotizat bine. Iar concluzia logică, conform lui Brown e simplă. Sunteţi foarte uşor de prostit. Eh, asta e. Doar şi Brown spune „mulţimea”, „oile”, „efectul de turmă”. Dar cui să-i mai pese. Hipnoza e doar manipulare, iar asta e destul de trist. Aş fi curioasă să ştiu dacă Vlad Grigorescu a citit cartea şi dacă da cam ce părere are. Şi dacă nu, normal, când se apucă s-o citească? 😀 Ăia de-l aveţi prieten pe facebook şi-l întrebaţi, vă rog să-mi spuneţi şi mie ce v-a răspuns.

Şi gata că am spus prea multe luna asta 😉

Dansul este no.1

N-am ce face. Se pare că nici unul dintre noi nu mai are scăpare. Dacă eu cu Fluturaşul o ţinem din party în party, cam de vineri, Ema şi Adi îşi rod unghiile acasă de necaz. Oricum, eu cu Fluturaş suntem mai febrili, cred eu. Adică mai febrili decât partenerii noştri. Suntem de neoprit. Unde auzim că-i salsa party, hop şi noi. Nu contează că e la Târgovişte, Bucureşti sau aiurea. Suntem primii.

Ce e mişto la dans? Bărbatul e întotdeauna de vină dacă partenera greşeşte. Prima oară chestia asta a spus-o Fredy, dar acum a spus-o şi Traian. După cum vedeţi facem atât dans de societate, cât şi salsa. Adică avem instructori cu nemiluita.

Aseară am fost la un party în Târgovişte şi am constatat că ambii instructori aveau dreptate, asta după  ce am dansat cu un profi. Adică să mor dacă ştiam că mă pot suci atât. Şi m-am sucit 😀

Dar, până acum, cu stângăciile de rigoare, pentru că băieţii ăştia se pierd repede, cea mai de preţ reprezentaţie a noastră a fost la o nuntă. Şi acum ziceţi voi, după ce veţi urmări filmul până la final, că eu cu Ema nu ne descurcăm mai bine singure 😛 O să mi-o iau. Aşa şi… da, mâine la Cafegiu.ro încep cursurile de dans sportiv…

Salsa party iar şi iar

Aş vrea să spun că în Piteşti petrecerile de salsa au acaparat weekend-urile, dar aş minţi. De fapt, ne-au acaparat pe noi, să zic că suntem patruzeci de cunoscători. Nu neapărat cunoscători ai dansului, ci cuprinşi de febra ritmurilor.

E destul de ciudat, dacă stau să mă gândesc că în Cluj e un adevărat cult al salsei. În Bucureşti nu mai vorbim pentru că acolo prinde orice, de la tango, salsa şi alte cele. Important e să aibă lumea unde se distra. Dar, una peste alta, sâmbătă chiar am avut surpriza unui local full, chiar şi cu oamenii care au luat pentru prima oară contact cu salsa. Şi asta nu e tot, dar echipa de şoc cu mine în frunte, a dansat şi la o nuntă. Sigur, am dansat pentru sora lui Fluturaş, mai rău e că ne-a şi plăcut 😀

Mai nou ne-am apucat şi de cursuri de salsa cubana, nu de alta, dar ne place mai mult să ştim paşii cât mai bine, cu toate că, la drept vorbind, o dansam noi şi fără perfecţiune, doar cu ritm. Aşa că dansul ăsta, trebuie să recunosc, cel puţin în ceea ce mă priveşte, a cam pus stăpânire pe minte şi suflet. Nici nu pot concepe serile de vineri şi sâmbătă fără petreceri de salsa. Dacă nu prind măcar una mă simt pustie, nu-mi găsesc locul. Şi dacă sunt plecată din oraş deja mă învârt ca un cucurez de ciudă.

Ah, v-am spus că petrecerile de salsa, unele, nu toate, sunt tematice? Mai bine vă las cu imagini de la ultima petrecere.

Această prezentare necesită JavaScript.

Şi e doar miercuri

Era o vreme în care scriam cărţi despre nişte oameni care mor miercurea. În fine, despre o femeie căreia i s-a prezis moartea într-o miercuri. Şi când mă gândesc că totul s-a întâmplat din cauza acelui sfârşit de lume ratat din 2009, care ar fi trebuit să se petreacă miercuri. Mă rog, el s-o fi petrecut, dar cum eu am dormit n-am de unde să ştiu. Probabil că m-am trezit într-o altă lume sau o altă viaţă. Doar că imaginea din oglindă era aceeaşi – că nedreaptă e viaţa asta, nu puteam să mă trezesc şi eu la 1,80 cu picioare până-n gât – aşa că am fost nevoită să mă resemnez, din nou. Nu ştiu dacă e altă viaţă sau e tot aia, dar zău că oricum ar fi tot nedrept s-a petrecut.

Şi cum spuneam, e doar miercuri, iar eu am nevoie de o pauză. Şi abia sâmbătă vine şi pauza mea, iar eu, până atunci, habar n-am ce-aş putea face. Adică am habar, o iau razna sau o iau razna. Multiple posibilităţi.

 

Dar să vă spun: în curând vom avea un Piki. Piki a fost scris pentru o cauză nobilă despre care vom vorbi când va fi cazul. Până atunci nu uitaţi de festivalul Mystery and Thriller a cărui citire v-o mai dau încă o dată, pentru că merită. Deci Piki şi festival. Vă garantez, nu vreţi să lipsiţi de la festival. Va fi plin de surprize. Acum mă scuzaţi, mă duc să mor.

 

 

 

 

 

 

 

Grupul de edituri Flacăra, Tritonic, Crime Scene, Ramirez Books

Sala de conferinţe a Palatului Şutu

 

1.

Joi 23.06  ora 18

 

ZILE UCIGAŞE LA ZURICH

Despre Crime Fiction azi şi mai ales mâine. Bogdan Hrib a participat la Conferinţa internaţională AIEP – International Crime Writers Association de la Zurich. Ce ne înspăimântă şi ce ne ajută! Participă Monica Ramirez, Oana Stoica Mujea, George Arion, Lucia Verona.

 

2.

Vineri 24.06 ora 18

POLICIER A LA ROUMAINE

Autorii români la raport. Despre ce am făcut şi ce vom mai face în Romanian Crime Writers Club. Participă: George Arion, Stelian Ţurlea, Monica Ramirez, Lucia Verona, Oana Stoica Mujea, Ada Pavel, Emil Simionescu.

 

3.

Sâmbătă 25.06 ora 17:00

PUBLICAŢI, DAR NU VINDEŢI?

Prezentare volume CRIME SCENE şi revista Flacăra.

Romanele Ieși din rând! de Stelian Ţurlea, Fortăreaţa nebunilor de George Arion, Ucideţi generalul de Bogdan Hrib, Identităţi secrete volumele 1 şi 2 de Monica Ramirez şi A 4-a ţintă de Emil Simionescu participă autorii, scriitoarea Lucia Verona şi Oana Stoica Mujea, editor.

Dezbatere despre situaţia pieţei de carte din România.

 

 

4.

Sâmbătă 25.06 ora 18.30

Lansare volume Sărutul morţii de Oana Stoica Mujea şi Andra Pavel (Tritonic) şi Traficantul de umbre de Monica Ramirez  (Ramirez Books)

participă autorii şi editorul Bogdan Hrib.

 

 

Pentru orice detalii sau precizări, vă rugăm să ne contactaţi.

Vă mulţumim.

 

Persoane de contact

Oana Stoica Mujea, oanamujeastoica@yahoo.com

Monica Ramirez, damora6@gmail.com