Categorie Mult prea multe
Amalgam important
1 Lili caută scriitori 😀
Cine e Lili? Un personaj important în mediul cultural. Dar e prea puţin important cine e, ceea ce contează e ce oferă. Şi oferă. Aşa că se caută scriitori: debutanţi ori ba. Oameni care cred că au talent şi care încearcă să publice. Ei bine, scriitorii consacraţi, pe cei mai buni dintre aceştia îi vor ajuta să publice. Desigur, asta pe lângă premiu. Dar, mult mai bine ar fi să intraţi la Lucia şi să vă lămuriţi pe deplin. Aş face şi eu apel la Denis Meraru, Vania şi Gabriela să participe. De ce nu? Nu se ştie niciodată. Cu toate că ultimii doi nu sunt nici debutanţi, nici necunoscuţi, dar vreau eu să părticipe. Vă băgaţi? Denis, la tine e obligatoriu. Nici nu se pune problema să nu o faci. (Nu că Denis nu va publica, căci el va publica la Tritonic, dar vreau să părticipe pentru a se obişnui cu critica).
2 La mulţi ani, maestre!
Cella ne-a amintit azi că e ziua scriitorului Romulus Vulpescu, păi să-l urăm şi noi că aşa e frumos.
3 Totuşi citiţi şi postul de mai jos 😀
4 Idioţii nu pot dormi de grija mea şi „prietenii” se bucură 😛
Am primit azi un mesaj drăguţ pe mess. Pe un anumit blog, un anumit personaj – care nici măcar nu contează – ar fi scris ceva de genul că au apărut zece volume ale Dinastiilor, în piele, la editura Para Stas. Aşa îi doresc şi eu lui. Nu ştiu care va cânta la înmormântarea cui. Nu am intrat pe blogul respectiv că le-am făcut şi aşa prea mult trafic şi nu merită. Oricum, cine mi-a trimis mesajul mi-a spus că doi dintre „prietenii” mei s-au bucurat foarte 😀 Ei, păi aşa să le ajute şi lor de sus, care e problema? Ştiţi cum e aia: ce îmi doriţi mie, să vi se întâmple vouă înzecit 😉 Doar Xreder s-a enervat, dar i-am explicat: „păi de aia încă mai e legal pamfletul” 😉 , parcă asta ar fi o problemă. Oricum, X a zis că de mai ajunge la SM va omorî pe cineva. Pentru asta va rămâne consemnat în casă 😀
5 Să se poată bucura şi „prietenii” mei…
Da, iar sunt pe moarte, noroc că nu mor şi îndur cu stoicism. Nu-i nimic, revin eu cu forţe proaspete. Se mai întâmplă. Ce e adevărat e că în ultimul timp se întâmplă cam des. Cred că iar trebuie să-i fac o vizită măreţului spital bucureştean, adică Militar 😛 Şi cum şi după lumea cealaltă voi continua să ţip, nu vă bucuraţi prea tare, veţi auzi în continuare de mine.
6 Aştept „Zinteza zilei” 😉
Mă autodenunţ
Nu, nu sunt o fană Jiji, dar nici o fană a nedreptăţii gratuite nu sunt. Nu mai sunt nici măcar fana mea, aşa că… Dar, atâta timp cât trăiesc în ţara în care pot fi arestată pentru că aberez la TV, atâta timp cât trăiesc în ţara unde poliţia nu îşi face datoria, dar se zburleşte dacă o face altcineva în locul ei, şi atâta timp în care trăiesc în ţara unde Preşedintele e beţiv şi Premierul curvă, eu mă autodenunţ.
Arestaţi-mă, veniţi şi luaţi-mă cu mascaţii, vă rog să o faceţi, pentru că nu agreez preşedenţia şi nici nu o voi face vreodată şi pentru următoarea mărturisire pe care am să v-o fac.
Acum aproape opt ani, la un MC, am găsit un pisoi. Un pisoi pe care o mireasă „răpită” – privată şi ea de libertate – îl ţinea în braţe. Eu am decis să iau acel pisoi de la acea mireasă şi din ziua aceea l-am privat de libertate. În plus, îl ţin pe Xreder în debara, iar mama, acum două săptămâni şi-a internat pisica. Deci tot de privare de libertate vorbim. Vă jur că nici pisicile, dar nici Xreder nu vor depune reclamaţie. Dar arestaţi-mă! Prefer să stau dracului la arest decât să văd cum ţara asta se afundă în căcat tot mai mult. Aşa că vă aştept, dar vedeţi să nu aşteptaţi prea mult, că dacă vine vara, eu nu mai vin, că vreau să fac plajă.
Sunt sătulă de toţi ăştia de se cred intelectualii curului şi condamnă pamfletul, şi aplaudă ce face Băsescu doar pentru că lor le e bine. Băiii, cretinoizilor, nu vedeţi că s-a instaurat dictatura? Nu l-aţi auzit pe Mircea Băsescu: „TACI!” Păi ce mama dracu’, taci când vorbeşti cu fratele preşedintelui. Iar în ţara asta poţi să trăieşti doar dacă te rogi lui Zeus. Eu nu mă rog, na.
De azi înainte toţi putem avea câte o înscenare doar pentru că nu îi convine zeului. Dar ştiţi ce e mişto, că pe ăştia de-l pupă în cur îi bagă primii. Ha! Ha! Aşa că pupaţi-l.
Şi nu, nu scuzaţi limbajul, azi sunt nervoasă. Şi atâta timp cât nici Băse ăl mic nu îşi cere scuze pentru „găozar” nici eu nu îmi cer scuze pentru nimic. Aşa am învăţat eu de la familia preşedintelui.
UPDATE:
Preluat de la PSD-istul ala mic si rau 😀
Am fost şi la WebEvent
Poate o să vă mire, dar părerile le ţin pentru mine. Totuşi: Dumis, copil căpos!!! 😀 Gata.
Destulă lume la eveniment, dar o să vină Crina să mă întrebe: „Mai multi decât la lansarea din SM?”. Nu, dragă, încă eşti pe primul loc 😀 Nu ştiu dacă au fost mai mulţi piteşteni sau mai mulţi din afara oraşului. Oricum, eu am făcut o pasiune pentru două doamne: Ramona şi Raluca. Acum nu mă acuzaţi 😀
Chinezu cu Adina au fost pe fază şi pentru un timp s-au luat de gât cu oratorii – vă daţi seama că m-am simţit bine că sunt cu ei 😉 Am şi spus la un moment dat: „Ei îs cu mine”. Dar să vedeţi când s-a enervat INConstantin. Apropo, de ce aveam eu impresia că e mai în vârstă? Am vrut să-l întreb la un moment dat, dar domnul de la Epiteşti mi-a distras atenţia.
Mai reţin că la un moment dat am băut o cafea cu Adi Stan şi Silviu Antone. Dar am fost obligată.
Să nu îi uit pe Killer şi Adi de la Toyota – am voie să zic Toyota pe blog? Pe Adi oricum nu îl pot uita pentru că el a dat cărţile Tritonic + Flacăra. No, acum, nu îmi săriţi în cap, dar eu nu mai ţin minte cine o fost. Ba da, Piticu… Oricum, când se va face o listă cap-coadă o voi prelua. Iertaţi-mă că sunt aşa superficială, dar la un moment dat m-am retras cu Adina şi am vorbit despre cărţi. Am fi putut vorbi despre bloguri, dar cred că eram deja epuizate. Apoi ea chiar se pricepe, pe când eu doar mă joc cu blogul. Aşa că nu avea rost să avem o conversaţie unde eu aş fi fost în dezavantaj. Cu toate că am impresia că şi la cărţi m-a făcut. Mamă, mamă… mă las de meserie 😀
Una peste alta, a fost WebEvent!
P.S: Am făcut puţine poze, aşa că nu mă invidiaţi.
Toţi se nasc în martie
Nu, nu am constatat azi, ci anul trecut, când am observat că mulţi oameni dragi mie sunt născuţi în martie. Buluc. Unii peste alţii şi lângă alţii. Printre ei se alfă şi nepoata mea, dar până la ea mai e. Aşa că azi îl sărbătorim pe Ion Borgovan sau Tata Borgo pentru cunoscători. La mulţi ani şi la mulţi ani şi o sticlă de şampanie de la mine!!!
Deoarece…
n-am murit, o să vă spun o poveste. S-o credeţi voi. Creierul meu încă e încins, aşa că nu pot gândi cum trebuie. Nici măcar poveşti nu pot inventa. Ştiţi şi voi cum e, când creier nu e, nimic nu e.
Ce pot să vă spun în chip de noutate… Reginele epuizate – eu n-am înţeles cine le-a epuizat, poate vreun pitic ce nu avea treabă şi a vrut să se amuze, poate nişte cititori răzvrătiţi… mno, poate altcineva. De ce toată lumea are impresia că eu trebuie să ştiu totul. Oricum, pentru cei ce nu au pus încă mânuţele pe regine, daţi un clik aici că sunt sigură că se mai găsesc două-trei pe aici pe undeva. Important e să le căutaţi – eu nu pot, sunt pe moarte, da?
Atunci când te vaiţi mişto e că te sună toată lumea: Isabelle, care mi-o zîs să nu ies din casă 😀 Nu îi spuneţi că am ieşit, nu de alta, dar azi blogul ei împlineşte un an de existenţă şi nu vrem s-o supărăm 😉 La mulţi ani, blog de Isabella!!!
Pe roşcată am sunat-o eu, că ea când aude că mor aşteaptă testamentul. Cum altfel? Poate îi las datoriile 😀
Să vedeţi ce m-am bucurat când m-a sunat Chinezu. Am zis că: „uite, măi, cum îi pasă”. De unde, îl durea drept în cot. Voia doar să fie sigur că-l aştept vineri cu pâine şi sare. Bine, bine, pun şi covorul roşu, că rar ai parte de chinezi în piteştimea sa 😀 Acum a trebuit să fac şi rezervări la restaurant, să mă pun şi gaj şi să mă rog să nu plouă. Mamă, cât o să-i mai scot ochii.
Cumnată-mea, pe de altă parte, se plânge că nu prea mai scriu pe blog şi ea nu are ce citi dimineaţa, şi nu ar vrea să îşi cumpere ziarele. Aşa că vedeţi cum mă obligă. Cum să o mai dai? Când ai blog nu te lasă lumea nici să mori şi tu în linişte. Unde mai pui că nebuna aia de dădacă a pisicii s-a dus la mama şi i-a spus că mor 😆 Dumnezeule, unde întâlnesc eu toţi nebunii? Vă dau adresa Crinei?
No, uite om normal: Cella. Am vorbit o oră, dar despre cărţi şi scriitori. Nici nu mai ştiu pe cine am bârfit! Am bârfit pe cineva? Parcă pe poştăriţe. Mno, n-aveam şi noi ce face.
Şi de la mine ce vreţi? Nu sunt nici fabrică de ştiri, nici birou de informaţii. Lăsaţi-mă să mor în pace, eee, ce e asta? 😀
A, să nu uit. Nu sunt capabilă să scriu. Creierul meu e nefuncţional. Şi dacă azi Isabelle nu m-a lăsat să mă duc la ţară, mâine mă duc, chiar dacă mama a zis: „Stai acasă, vrei să o îmbolnăveşti şi pe aia – aia fiind bunica”. Nu stau, mă, nu stau. Că am făcut păduchi. Lăsaţi-mă în durerea mea. Eu plec…
Iar citeşti?!
E o întrebare cu ton de reproş, pe care mi-o adresează, în orele de plictiseală, Xreder. Uneori îi răspund: „Ntz, mă scobesc între dinţi”. Alteori fac un semn din mână, dându-i de înţeles să mă lase în pace. Dar în ultimul cred şi eu că am exagerat. Sunt de-a dreptul exagerată. Dar azi m-am prins şi eu. De la recitirea „Annei Karenina”, mi se trage totul. Nici atunci, în tinereţea mea palidă, nu mi s-a părut Anna prea sănătoasă la cap. Nici acum nu mi s-a schimbat părerea. Aşa că n-am găsit nimic altceva decât îmi aminteam în carte. Desigur, am observat că e la fel de bine scrisă, lucru incontestabil, dar la fel de lacrimogenă pentru gustul meu. În acelaşi timp, adică încercând cu mintea de acum s-o înţeleg pe Anna – n-am reuşit – am mai citit şi altceva.
Dar am să încep prin a vă spune că „Elantris” e ultimul fantasy citit în ultima lună. O să vă vorbesc despre carte zilele următoare, pentru că sunt o fată bună şi cartea mi-a plăcut mult. Trebuie să vă spun că nu mai pot citi fantasy. Ureiii… eu ştiu? Dumnezeule mare, am ajuns la saturaţie. Nu ştiu încă dacă îl mai pot scrie, dar mi s-a deschis un apetit pentru cărţi serioase ceva de nedescris. Oare mă maturizez? Doamne fereşte, scuipă în sân 😀
Cum vă spuneam, în timp ce încercam – pentru a doua oară în viaţă – să-i înţeleg zbuciumul Annei, am mai citit şi alte cărţi, că nu m-am putut abţine. Concomitent cu tovarăşul Tolstoi, om bun de altfel, am citit şi „Castelul Prinţesei de Caramel” al măreţului Ţone. Nici nu vă închipuiţi ce mult mi-a plăcut cartea. Este o poveste de dragoste într-un tablou de vis. O carte scrisă din metafore. De fapt, întregul subiect e o metaforă. Mi-a plăcut atât de mult încât am început să şi visez noaptea melci şi pitici. Ar fi păcat să nu o citiţi. Zău că ar fi.
Terminând cu aste două, ajunsă într-o librărie – oarecare – dau peste ceva ciudat. Crime&Mistere Orientale. O colecţie ce cuprinde 35 de cărţi, tocmai bune de citit la o cafea, într-un băruleţ fără prea multă lume. Eu am pus mâna pe cartea a doua din serie „Crimă şi Ramayana”. Cunoscătorii trebuie să cunoască povestea Ramayanei. Satyajit Ray, se pare că este cel mai cunoscut autor de mistery din India. De cum apărea o carte de-a lui din colecţia respectivă, cum se înghesuiau mii de indieni să o cumpere. Cică era o adevărată onoare să pui primul mâna pe carte. Este o cărticică mică, firavă, cu un erou autohton, ce se citeşte în jumătate de oră – fără exagerări. O carte de relax. Oricum, nu aş fi dat năvală să fiu prima care o cumpără 😀 , dar fiecare cu nebunia lui.
Apoi m-am apucat de „Trandafirul Dispărut”, scrisă de Serdar Ozkan – eu nu mă prind dacă e femeie sau bărbat şi nici n-am găsit vreo informaţie ajutătoare. Am cumpărat cartea cu gândul că trebuie să mai citesc şi chestii siropoase. Că Anna nu mi-a ajuns, mă rog, în Karenina nu e vorba numai de iubire pătimaşă, dar şi de Rusia zilelor lui Tolstoi – dar citiţi-o voi, că n-am timp să vă povestesc. Ei bine, totul porneşte de la legenda Artemisei şi se încheie cu o căutare. De fapt, dacă citiţi pe coperta patru o să aveţi o mare dezamăgire, şi probabil că nu o să vă facă cu ochiul. Dar vă spun doar atât. Este vorba despre dualitatea fiinţei omeneşti şi seamănă oarecum cu „Castelul Prinţesei de Caramel” 😉
S-a terminat şi asta. Desigur, am continuat cu „Fără Canguri”. Atât „Trandafirul Dispărut” cât şi „Fără Canguri”, le-am citit în trei ore 😛 Nu cred totuşi că ar trebui să-mi fie ruşine.
După toate aceste lecturi, îmbucurătoare pentru suflet, am trecut repede la un roman poliţist în adevăratul sens al cuvântului – domnilor Tritonici?, cartea asta de unde se poate comanda, că în librării nu mai există. Şi aici vorbesc despre „Atac în bibliotecă”, romanul lui George Arion. Off, ce-ma mai râs şi ce-am mai suspinat. Minunat e Arion, chiar şi după 25 de ani de la prima ediţie a cărţii, tot mi s-a părut fabuloasă. Până şi glumele acelea „fumate” de noua generaţie sunt spectaculoase şi ţi se bagă în ungherul inimii. Minunată carte, merci Bogdan. Aşa carte poliţistă mai rar. Şi cine a zăi, măi, că românii nu sunt buni? A? Aud.
De ieri, însă, iarăşi încântată, fără să pot lăsa o carte din mână „Umiliţi şi obidiţi”. Sunt pe la partea a treia, aşa că mai aşteptaţi vreo două zile să vă explic cât exult 😀
Şi cam atât. A, da, iar citesc 😉
Spre disperarea unora
Oricum n-am nimic mai bun de spus
ZIARISTII DIN INTREAGA LUME IMPOTRIVA LUI TRAIAN BASESCU.
( Petitie a Uniunii Internationale a Ziaristilor in sprijinul presei romane )
Pe aceasta cale tin sa dau o veste neplacuta, unui presedinte care uraste presa si libertatea de exprimare democratica. Filmul meu “Desecrarea Menorelor” care descrie expozitia islamica de tip Al-Queda de la New York organizata de statul roman,sub umbrela serviciului extern,a fost terminat, Filmul a fost cumparat de N.H.K.japonez si a intrat in atentia intregii medii internationale. El va fi vizionat la inceputul acestei toamne in Statele Unite. Aceasta manifestare a urii de rasa organizata de statului roman. reprezinta un eveniment unic ,fiind prima expozitie antisemita organizata si sponsorata din bani publici, de la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial. Cenzura din tara a reusit sa ascunda faptul esential, ca expozitia ICR,Patapievici din vara trecuta, nu afost romaneasca ci una araba.
Autorul aceste blasfemii este AMVAR ANBAKI ,artistii romani asigurand doar decorul si diversiunea. La Bucuresti sa vorbit mereu de un ponei roz de cativa centimetrii pa care era desenata o zvastica, trcecandu-se cu vederea un perete urias (vizibil din strada) pe care menora, simbolul sacru al evreilor purta cuvantul FUCK manjit cu sange si urina. Amintind de un elefant care se impreuneaza cu un evreu religios, de tatuajul SS de pe bratul unui rabin, de patiarhii bibliei pregatindu-se de sex ,sper ca cititorii vor intelege cu ce arta avem parte. Orice om normal, ar fi luat masuri imediate pentru a inchide cat mai curand aceasta monstrozitate. Basescunu numai ca nu si-a cerut scuze celor pe care ia jignit, asigurand pe toti, ca romanii sunt un popor al binelui, a lasat deschisa expozitia, mai mult de trei luni, de la inchiderea ei oficiala.Am cunoscut in viata mea multe, dar nu am intalnit o josnicie mai mare. Sa pui la bataie imaginea si demnitatea unei tari doar pentru a apara o clica politica, sperand ca te vor ajuta sa te agati de putere, este de neiertat. El nu va fi iertat intr-un oras cu mai mult de un milion de evrei si inca cu multi supravetuitori a lagarelor de concentrare. Ea nu va fi iertata nici de comunitatea romaneasca care a fost pusa intr-o situatie neplacuta, cu reputatia de oameni civilizati pusa
sub semnul intrebarii.
Filmul pune bazele unui scandal international, punand regimul BASESCU in fata unei situatii fara iesire. El va trebui sa explice participarea sa(sponsorizare, sprijin logistic) la un atac fara precedent, al propagandei extremismului islamic. Dupa reactiile emotionale ale spectatorilor la primele vizionari pot afirma cu certitudine ca nimeni niciodata nu va da mana cu acest personaj,” plecat” departe de lumea civilizata si normele elementare de convietuire in societate.
Ultimul incercare disperata de a oprii filmariile a avut loc de Zilei Nationalacu ocazia careia am vrut sa sa obtin opiniile membrilor comunitatii si a oaspetilor straini. Editorialul ” Ordin de Restrictie”semnat de scriitorul Victor Nicolae in penultimul numar al revistei New York Magazin > Nr. 606 descrie percutant cele intamplate. Nu ramane decat sa adaug ca aceasta actiune a fost premeditata. Faptul ca am fost invitat cu trei saptamani inainte de eveniment pentru a fi atras intr-o cursa a facut sa fiu de la inceput suspicios. Esecul acestei actiuni si va ramane mult timp in memoria invitatiilor si a diplomatiilor straini prezenti la eveniment. Eu personal nu am vazut sau imaginat ceva similar. Politia americana chemata sa ma aresteze vazind aparatul de filmat si ecusonul de presa si-a pus hainele pe cap sapca pe fata si acompaniata rasetelesi in aplauzele audientei a luat-o la…… fuga.
Aceasta actiune curajoasa a diplomatilor culturali in civil, va costa statul roman mai mult de un milion de dolari. Incercarea de a sabota un ziarist american prin chemare a politiei si declaratii
false adresate oficialitatilor sunt considerate extrem de grave. Pentru ca absolut totul este inregistrat pe pelicula cazul este usor de adjudecat. Nu ramane decat cu banii obtinuti sa deschid
un ICR paralel aici in metropola americana. Singura deosebire ca acesta va fi un adevarat centru de cultura si limba romana nu va fi considerata periculoasa si interzisa.
Am fost convins ca atacul impotrva mea nu este izolat. Acum sunt eu victima ,maine vor fi altii iar la sfarsit vom fi toti. Atacul presedintelui impotriva presei si a libertatii de exprimare nu a facut dechit sa confirme previziunile mele. El nu a facut decat sa puna gaz pe foc. In consecinta pe langa scriisoarea si CD-ul care vizualizeaza cazul meu am pus discursul democratiei originale in acelasi plic. El a fost trimis nu numai asociatilor din care fac parte ci si majoritatilor organizalor
de jurnalisti din jurul lumii. Cerand ajutorul lor am pus umarul in apararea a ce a ramas presa libera in Romania. Tocmai cand scriam aceste randuri am primit o scriisoare deosebit de importanta. Uniunea Internationala a Jurnalistilor in numele a trei mii de membrii protesteaza impotrva ataculului impotriva mea si se ridica in apararea presei si mediei im pericol. (acest document in limba engleza, sta la dispozitia la dispozitia oricarui ziar sau blog interesat sa-l publice.) Pentru demonstratia pe care o pregatesc in aceasta primavara am trimis invitatie de participare majoritatii organizatilor profesionale ca si reprezentatiilor presei straine aflate la NY.
Am inteles ca lupta lui Traian Basescu impotriva “mogulilor”si a ziaristilor este o preocupare esentiala si poate o va duce la bun sfarsit. Totusi ma intreb in fraza de incheiere cum se va descurca acum cand i-am pus in cap presa intregii lumi.
Robert Horvath cineast New York.
p.s Am trimis invitatii pentru a participa la manifestatia ziaristilor si fotografilor profesionisti care vor avea loc in fata misiunii Romaniei la ONU ,in apararea libertatii presei, urmatoarelor organizatii: SOCIETY OF PROFESIONAL JURNALSTS ,INTERNATIONAL JOURNALISM ,FOREIGN COMMITTEE. PRESS FREEDOM NETWORK, NATIONAL PRESS CLUB, NATIONAL PRESS PHOTO GRAPHERSS ASSOCIATION,INTERNATIONAL PRESS ASSOCIATION FOREIGN PRESS CENTERS,,CPJ – Committee to Protect Journalists, THE SOCIETY OF PROFESIONAL FREELANCERS,INTERNATIONAL FEDERATION OF NEW MEDIA,INTERNATIONAL PRESS INSTITUTE,WORLD PRESS FREEDOM COMMITTE,REPORTERS SANS FRONTIERES.
DE SI SUNT IN AFARA SUBIECTULUI VA ROG SA PUBLICATI ACEST ARTICOL. ESTE IMPORTANT PENTRU CAUZA COMUNA. CU MULTA RECUNOSTINTA. R.H. ZIARISTII DIN INTREAGA LUME IMPOTRIVA LUI TRAIAN BASESCU. ( Petitie a Uniunii Internationale a Ziaristilor in sprijinul presei romane ) Pe aceasta cale tin sa dau o veste neplacuta, unui presedinte care uraste presa si libertatea de exprimare democratica. Filmul meu „Desecrarea Menorelor” care descrie expozitia islamica de tip Al-Queda de la New York organizata de statul roman,sub umbrela serviciului extern,a fost terminat, Filmul a fost cumparat de N.H.K.japonez si a intrat in atentia intregii medii internationale. El va fi vizionat la inceputul acestei toamne in Statele Unite. Aceasta manifestare a urii de rasa organizata de statului roman. reprezinta un eveniment unic ,fiind prima expozitie antisemita organizata si sponsorata din bani publici, de la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial. Cenzura din tara a reusit sa ascunda faptul esential, ca expozitia ICR,Patapievici din vara trecuta, nu afost romaneasca ci una araba. Autorul aceste blasfemii este AMVAR ANBAKI ,artistii romani asigurand doar decorul si diversiunea. La Bucuresti sa vorbit mereu de un ponei roz de cativa centimetrii pa care era desenata o zvastica, trcecandu-se cu vederea un perete urias (vizibil din strada) pe care menora, simbolul sacru al evreilor purta cuvantul FUCK manjit cu sange si urina. Amintind de un elefant care se impreuneaza cu un evreu religios, de tatuajul SS de pe bratul unui rabin, de patiarhii bibliei pregatindu-se de sex ,sper ca cititorii vor intelege cu ce arta avem parte. Orice om normal, ar fi luat masuri imediate pentru a inchide cat mai curand aceasta monstrozitate. Basescunu numai ca nu si-a cerut scuze celor pe care ia jignit, asigurand pe toti, ca romanii sunt un popor al binelui, a lasat deschisa expozitia, mai mult de trei luni, de la inchiderea ei oficiala.Am cunoscut in viata mea multe, dar nu am intalnit o josnicie mai mare. Sa pui la bataie imaginea si demnitatea unei tari doar pentru a apara o clica politica, sperand ca te vor ajuta sa te agati de putere, este de neiertat. El nu va fi iertat intr-un oras cu mai mult de un milion de evrei si inca cu multi supravetuitori a lagarelor de concentrare. Ea nu va fi iertata nici de comunitatea romaneasca care a fost pusa intr-o situatie neplacuta, cu reputatia de oameni civilizati pusa sub semnul intrebarii. Filmul pune bazele unui scandal international, punand regimul BASESCU in fata unei situatii fara iesire. El va trebui sa explice participarea sa(sponsorizare, sprijin logistic) la un atac fara precedent, al propagandei extremismului islamic. Dupa reactiile emotionale ale spectatorilor la primele vizionari pot afirma cu certitudine ca nimeni niciodata nu va da mana cu acest personaj,” plecat” departe de lumea civilizata si normele elementare de convietuire in societate. Ultimul incercare disperata de a oprii filmariile a avut loc de Zilei Nationalacu ocazia careia am vrut sa sa obtin opiniile membrilor comunitatii si a oaspetilor straini. Editorialul ” Ordin de Restrictie”semnat de scriitorul Victor Nicolae in penultimul numar al revistei New York Magazin > Nr. 606 descrie percutant cele intamplate. Nu ramane decat sa adaug ca aceasta actiune a fost premeditata. Faptul ca am fost invitat cu trei saptamani inainte de eveniment pentru a fi atras intr-o cursa a facut sa fiu de la inceput suspicios. Esecul acestei actiuni si va ramane mult timp in memoria invitatiilor si a diplomatiilor straini prezenti la eveniment. Eu personal nu am vazut sau imaginat ceva similar. Politia americana chemata sa ma aresteze vazind aparatul de filmat si ecusonul de presa si-a pus hainele pe cap sapca pe fata si acompaniata rasetelesi in aplauzele audientei a luat-o la…… fuga. Aceasta actiune curajoasa a diplomatilor culturali in civil, va costa statul roman mai mult de un milion de dolari. Incercarea de a sabota un ziarist american prin chemare a politiei si declaratii false adresate oficialitatilor sunt considerate extrem de grave. Pentru ca absolut totul este inregistrat pe pelicula cazul este usor de adjudecat. Nu ramane decat cu banii obtinuti sa deschid un ICR paralel aici in metropola americana. Singura deosebire ca acesta va fi un adevarat centru de cultura si limba romana nu va fi considerata periculoasa si interzisa. Am fost convins ca atacul impotrva mea nu este izolat. Acum sunt eu victima ,maine vor fi altii iar la sfarsit vom fi toti. Atacul presedintelui impotriva presei si a libertatii de exprimare nu a facut dechit sa confirme previziunile mele. El nu a facut decat sa puna gaz pe foc. In consecinta pe langa scriisoarea si CD-ul care vizualizeaza cazul meu am pus discursul democratiei originale in acelasi plic. El a fost trimis nu numai asociatilor din care fac parte ci si majoritatilor organizalor de jurnalisti din jurul lumii. Cerand ajutorul lor am pus umarul in apararea a ce a ramas presa libera in Romania. Tocmai cand scriam aceste randuri am primit o scriisoare deosebit de importanta. Uniunea Internationala a Jurnalistilor in numele a trei mii de membrii protesteaza impotrva ataculului impotriva mea si se ridica in apararea presei si mediei im pericol. (acest document in limba engleza, sta la dispozitia la dispozitia oricarui ziar sau blog interesat sa-l publice.) Pentru demonstratia pe care o pregatesc in aceasta primavara am trimis invitatie de participare majoritatii organizatilor profesionale ca si reprezentatiilor presei straine aflate la NY. Am inteles ca lupta lui Traian Basescu impotriva „mogulilor”si a ziaristilor este o preocupare esentiala si poate o va duce la bun sfarsit. Totusi ma intreb in fraza de incheiere cum se va descurca acum cand i-am pus in cap presa intregii lumi. Robert Horvath cineast New York Feb 20 2009 p.s Am trimis invitatii pentru a participa la manifestatia ziaristilor si fotografilor profesionisti care vor avea loc in fata misiunii Romaniei la ONU ,in apararea libertatii presei, urmatoarelor organizatii: SOCIETY OF PROFESIONAL JURNALSTS ,INTERNATIONAL JOURNALISM ,FOREIGN COMMITTEE. PRESS FREEDOM NETWORK, NATIONAL PRESS CLUB, NATIONAL PRESS PHOTO GRAPHERSS ASSOCIATION,INTERNATIONAL PRESS ASSOCIATION FOREIGN PRESS CENTERS,,CPJ – Committee to Protect Journalists, THE SOCIETY OF PROFESIONAL FREELANCERS,INTERNATIONAL FEDERATION OF NEW MEDIA,INTERNATIONAL PRESS INSTITUTE,WORLD PRESS FREEDOM COMMITTE,REPORTERS SANS FRONTIERES.
Oana Stoica Mujea 