Până la urmă Iolanda Ştireanu şi Stelian Munteanu s-au confruntat

Dar până ajungem la a vă explica ce e cu titlul să începem sistematic. Oh, o să fie al dracului de greu.

 

La Târgu Mureş, în primul rând, l-am cunoscut pe Vlady. Apoi, Stela a lansat „100 de zile” şi a avut mare succes. Eu am lansat Parfumul, iar Bogdan Somalia. Apoi, eu cu Bogdan ne-am mutat la cealaltă lansare şi am lăsat-o pe Stela să facă faţă întrebărilor despre Moldova. Adică ne-am dus la „Bloguri, Facebook şi Politica”. Până aici e clar.

 

A doua zi la Bistriţa, Alexandru Petria alături de familia sa minunată ne-a invitat la o cafea. Sau să fi fost invers? Ne mai gândim 😉 Alexandru va ieşi în curând cu o carte pe piaţă. Vă spun despre ce e vorba când vom avea copertă. Apoi „furăm” la Biblioteca Judeţeană, unde printre cei maturi au venit o grămadă de pici. Le-am povestit despre Dinastii, dar când i-a întrebat Bogdan dacă vor să vorbim despre fantasy sau poliţiste… da, da, toţi au zis că poliţiste 😀 Au fost foarte haioşi. Au pus întrebări şi ne-au cerut pistoalele să le ţină şi ei în mână. Apoi ne-au întrebat dacă vindem şi pistoale 😆 Funny! În cele din urmă am dat multe autografe, atât eu cât şi Bogdan. Dar… eheee, am dat autograf şi pe una din cărţile lui Liviu Radu, cred că pe „Waldemar”, sigur, atât eu cât şi Bogdan. Sper că nu se va supăra Liviu Radu. La Bistriţa, recunosc, a fost foarte, foarte mişto.

 

Şi ne-am dus la Cugir, unde mama Iuliei – mulţumim! – ne-a primit cu o cină demnă de nişte împăraţi. Minunaţi părinţi. Iar Ioana – pe care nu o cunosc – mi-a făcut un tort. Excelent!!!!

 

După care, evident, la Deva. Unde, la fel, printre maturi, mulţi puşti, de data asta de liceu. Pentru că n-am putut să-l împuşc pe Bogdan, aşa cum era planul iniţial, am tras în sală. Dar nimeni nu s-a speriat. În schimb toţi s-au amuzat 😀 Trebuie să recunosc că la Deva am avut o mică dezamăgire, am cunoscut primii tineri care nu au citit nimic în afară de lectura obligatorie, dar le-am stârnit interesul prin împuşcăturile noastre 😉

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Şi da, Stelian şi Iolanda, în cele din urmă, s-au confruntat. Finalul nu vi-l spun.

 

Şi la final, chiar dacă cu asta trebuia să încep, vă spun că un puşti, care vrea să rămână anonim şi are 15 ani, mi-a dedicat melodia de mai jos. Mi-a spus să ascult bine versurile – care-i aparţin lui Eminescu – pentru că el aşa mă vede pe mine cea reală dincolo de ziduri şi alte măşti. Recunosc că m-a impresionat destul de mult. Dar ajunge, că mă pun pe bâzâit 😀

 

Mai e şi mâine o zi! 😉

Reclame

Impresii

„Iubirea e tare ca moartea, grea ca iadul

Moartea desface sufletul de trup,

Însă iubirea desface toate lucrurile de suflet”

Meister Eckhart: predica „Naşterea eternă”.

 

 

Dacă până nici Gargui nu m-a făcut să mă sinucid, atunci înseamnă că sunt tare. Am început cu asta pentru că trebuie să ciţiţi această carte. Clar nu le e recomandată depresivilor, ceea ce eu sunt. Dar nici n-aş vrea să o rataţi, lecţiile de viaţă sunt uimitoare, iar eu, în locul eroului, aş fi fost moartă de mult timp. Acum sunt doar mult mai depresivă.

 

Şi, clar, n-ar fi trebuit să termin cartea după ce am venit de la Satu Mare. Pentru că sosisem acasă oarecum încărcată şi cu o doză de optimism. Dar s-au dus.

 

Să trecem peste şi să vă povestesc cum a fost, pentru că domnul Hrib îmi tot dă mailuri, mă sună, ba chiar mă invită la Flacăra ca să mă bată la cap. Şi nu, n-am avut chef de poveşti orale. Acum pot scrie, aşa că o să scriu. Un lucru îl ştiu sigur: azi când m-am trezit eu, a ieşit şi soarele 😉

 

M-am simţit bine ca de obicei printre sătmăreni. Sora mea de suflet Crina Dunca mai avea să stea într-un picior, iar Darius, ca să nu mă plictisesc a fost în stare să mă lase să-i conduc şi maşina. Ceea ce, desigur, am făcut, nu puteam rata prima mea maşină pe benzină. Pe Marian nici nu-l mai pomenesc, iar Lavinia, ca de obicei, o mare doamnă, dar o doamnă foarte ocupată din păcate.

Lansarea a fost bestială, şi cine alta dacă nu Crina putea organiza un asemenea eveniment. Au venit mulţi blogeri şi m-am bucurat în mod deosebit de prezenţa lui Adrian Ştef, de cea a primarului (că doar am dat mâna şi i-am dat autograf), dar şi de prezenţa celorlalţi (vă închipuiţi şi singuri că-mi e lene să dau linkuri). Cu ocazia asta blogroll-ul meu s-a îmbogăţit cu nişte sătmăreni absolut bestiali. Îi găsiţi în secţiunea „Ardelenii mei” şi vi-i recomand cu căldură.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După ce ne-am lansat, pentru că eu consider că s-au lansat toţi cei prezenţi, am plecat spre Baia Mare unde i-am cunoscut pe Paul, Sonia şi Florina. Dar am revăzut-o şi pe Ingrid şi l-am cunoscut pe minunatul Oscar.

 

Vă mulţumesc tuturor celor ce aţi anunţat apariţia cărţii. Şi, de asemenea, le mulţumesc celor ce au avut răbdarea de-a citi cartea. O să revin cu detalii despre fiecare zilele ce urmează. Poate chiar în drum spre Târgu Mureş o să vă spun imepresii, pe măsură ce mi le amintesc, desigur.

 

Cei cărora le mulţumesc pentru tot în mod deosebit se ştiu deja. Şi îmi pare rău că nu l-am mai prins pe Roger să-i dau două 😀 prieteneşte, desigur.

 

Dar acum, pe lângă „Parfumul văduvei negre” mai aveţi două cărţi de citit la modul obligatoriu. Daţi click pe poze şi veţi intra pe pagina de unde le puteţi comanda. Hai că puteţi. Şi aştept păreri despre ambele, dar şi despre parfum.

 

Ne mai auzim la noapte, dacă nu mor!

           

 

P.S: A scris si Adrian Pop, sa-mi fie rusine!

A fost şi Chişinău

O să încep prin a spune: „Wow, uite, mă, că mă iubeşte” 😀 Vorbesc, fireşte, despre Crina. Crina care a scris pe blog. Despre cine o fi scris pe blog? A?!!! Să aud?! Ce ştiri importante au generat politicienii pentru a li se face onoarea asta? A? Să aud. Exact, exact, tot pe mine mă iubeşte mai mult şi mai mult 😀

 

Şi vă pot recomanda cu toată dragostea cartea de mai jos? Sigur că pot. Daţi click pe ea şi comandaţi-o. Acum cât e caldă.

Ştiţi deja că am fost la Chişinău. Ştiţi deja că am dat interviuri, pe care le am, dar sunt mp3 şi nu le pot publica aici. Cel de la TV îl aştept peste două săptămâni. Dar… nu vorbeam despre asta. Chişinăul, da? Oraş nostalgic. Seamănă cu Bucureştiul comunist. Gri, trist şi totuşi, ei da, există şi un totuşi, oamenii sunt calmi, relaxaţi, nu aleargă ca nebunii. Traficul? Da, aici îl putem compara cu cel din Bucureşti. Bogdan o să spună că e oraşul gropilor. Ei, lasă, parcă noi am duce lipsă.

Când am fost la „Vocea Basarabiei”, moderatoarea m-a şocat întrebându-mă dacă nu mi-a fost frică să vin la Chişinău. Ca tâmpita am întrebat de ce să-mi fie? Iar ea mi-a explicat, în direct, că majoritatea românilor cred că la Chişinău e violenţa în stare pură. Români tâmpiţi, dacă mi se permite. Voi credeţi că la Chişinău e ca la noi? Nu e. Dacă ţipi pe stradă eşti arestat, la noi nici dacă te omori nu te întreabă cineva de vorbă. Aaa, poveştile cu rakeţi, s-au dus, ăia, da. Staţi calmi, nici un pericol.

Ştiţi ce e minunat la ei? Totul e gri, dar când intri într-o clădire, fie restaurant, magazin etc, ei bine, parcă intri în altă dimensiune. Totul e lux. În restaurantele lor se cântă la harpă, vioară, chitară, pian, etc. De ce să-i băgăm fraţilor în românica, că-i stricăm. Ei încă mai păstrează nişte valori. Sigur, îi stricăm oricum. Şi vă spun un secret, tot românaşii noştri fac scandal şi acolo. Aşa că…

Da, problema cu limba există. Pentru că sensurile cuvintelor sunt puţin denaturate. Dar te obişnuieşti repede, chiar dacă îţi vine să râzi în hohote. Mai e şi problema celor care ştiu doar rusă. Dar semnele sunt ajutătoare întotdeauna. Iar vorbitul din mâini nu face rău.

Mâncarea?! Dacă mai stăteam o zi ajungeam balenă. Merită să mergeţi la Chişinău măcar pentru a mânca. E un deliciu. Ohhh, abia aştept să mă reîntorc.

Şi după cum ştiţi la Chişinău a fost şi prima lansare a indiciilor. Dumitru Crudu, după cum v-am mai spus, mi-a citit cartea cu o atenţie demnă de invidiat. Ba chiar m-a întrebat dacă la noi chiar există expresia „a dormi bubă” sau am inventat-o eu. M-a impresionat mult. E mare lucru ca cineva să te citească cu atâta atenţie. Şi tot aşa cum v-am spus, mai târziu, după lansare, am avut o discuţie despre Iolanda Ştireanu. Ei, vedeţi, domnişoara asta n-a reuşit să-i impresioneze doar pe români. Şi ţineţi cont că domnul Crudu nu citise Indiciile. Dar i le-am făcut cadou. Sper să le citească cu plăcere.

Şi apoi, tot cum v-am mai spus, am mers să o văd pe Stela Popa. Cele „100 de zile” ale ei au făcut furori. Iar Stela a dat enorm de multe autografe. Ba chiar era să rămână şi nemîncată din pricina asta. Dar noi am aşteptat-o şi i-am oferit nişte chestii din alea sănătoase. Eu nu înţeleg cum poate mânca aşa ceva când la Chişinău numai sănătos nu e cazul să mănânci 😀 Dar Stela e cu sănătatea! Io nu!

Impresii ar fi multe, dar mâine voi fi plecată din localitate, apoi mă voi întoarce şi ghiciţi ce? Exact, voi face bagaje, pentru că marţi… dar mai multe la roşcată şi la nesuferit 😀

No, să citiţi bine, v-am dat temă până mă întorc 😉

Povestea unor lansări

Am atât de multe să povestesc şi am rămas atât de în urmă… Sper doar ca Basarabia să mai aibă puţină răbdare până voi veni cu impresiile mele legate de acele locuri. La fel şi Nea Costache, pentru că merită să fie promovat, dar momentan am atâtea să vă spun…

Mai întâi trebuie să le mulţumesc unor oameni:

Lucia…

Horia Gârbea…

Ciutacii (Mana şi Victor)

Chinezu din popor

Simona Ionescu, pentru că şi-a smuls din programul ei aglomerat pentru a veni şi pentru că n-a răspuns la telefoanele ce-i ţârâiau tot timpul.

Geocer, pentru că m-a răbdat

Arionii, pentru că încă mă mai suportă

Adrian Năstase, pentru că mi-a cerut autograf… 😀

Membrilor juriului nu le mai mulţumesc, dar ei ştiu că o fac… Lilick şi Mădălina au fost senzaţionale, iar Valive este timidă, cu toate că n-ar trebui.

Roger şi Sorin, hai să zic şi de voi… 😛

Vorbim despre prima parte a zilei. Cu toate că, acum, am un regret pentru că cineva nu a putut să participe pur şi simplu la eveniment. Îmi cer eu scuze… cine ştie, ştie. Am încercat cu o ironie fină să-i atrag atenţia, dar deh… n-a mers. În fine, nu mai contează şi întotdeauna la un eveniment unde sunt persoane importante vor fi şi cârcotaşi. Doar că eu am crezut că suntem între prieteni.

Trecând peste partea asta trebuie să vă spun că Mana a ţinut să-mi facă o surpriză. Aşa că nu a venit numai ea, dar l-a adus şi pe Victor.

Horia Gârbea a fost acolo să ne susţină pe mine şi pe Lucia.

Lucia, desigur, a fost strălucitoare ca de obicei, iar cartea ei… da, e prima în vârful celorlalte. I-am detronat pe toţi 😀

Chinezu, ca un Chinez şi el, a tot comentat şi a stat tot timpul cu laptopul în braţe. Ce oameni…

Geocer, desigur, ne-a suportat.

Iar Adrian Năstase a ţinut un speach de zile mari. Mamă ce am mai râs. E chiar mişto. Aşa că le-am propus celor prezenţi un exerciţiu de imaginaţie: să-şi închipuie că AN-ul dispare chiar atunci din faţa lor, iar Lala intră în scenă.

Pe urmă Lucia şi moi am dat autografe, iar Mădălina mi-a propus s-o otrăvesc. Încă nu vreau s-o fac 😀

Apoi l-am confundat pe domnul Mladin cu domnul Coşovei, dar Ştefania Coşovei mi-a luat apărarea 😀

Oi mai fi făcut prostii, eu ştiu…

Oricum, prima jumătate a zilei a fost excepţională. Mă oftic doar că n-am apucat să fac poze cu Ciutacii şi Chinezu.

Cel mai dulce moment al zilei a fost telefonul lui Alex, cine ştie cunoaşte 😉

 

 

 

 

 

 

Apoi m-am mutat la Muzeul de Istorie şi Târgul de carte Amplus. Acolo le-am găsit pe Oana Duşmănescu cu minunea ei de bebe, dar şi pe Stela Popa. Mă bucur că Stela a acceptat să stea lângă mine în timpul lansării pisicii. Dar îmi pare rău că din pricina oboselii a ratat azi Sibiul. Asta este… Se mai întâmplă. Oricum, Stela tot va ajunge la Sibiu, v-o trimit eu legată dacă e cazul.

Apoi m-am mai lansat şi eu o dată şi m-am bucurat să-l revăd pe Mihai însoţit de două domnişoare foarte frumoase: Steluţa (cu o imaginaţie puţintel mai perfidă ca a mea :D) şi Cristina(?!), dacă ţi-am greşit numele poţi să dai, promit să stau.

 

 

 

 

După toate astea, alături de Bogdan Hrib – doar nu vă închipuiţi că a lipsit vreun moment – am avut o mini şedinţă din care Geocer n-a auzit absolut nimic 😛

Aşa că în miez de noapte am ajuns şi acasă.

Îmi pare rău doar că am ratat prăjiturile Luciei. Dar am promis că după toată nebunia asta o iau de mână pe Mana şi o vizităm aşa cum se cuvine.

Aaa, şi să nu uit, am primit trandafiri galbeni, de la cine nu vă spun, numa aşa de-a dracu’ 😀 Ziceţi voi că nu merit să zac. Nu, nu merit, că am de scris ceva important ce trebuie predat mâine la prânz. În concluzie nu merit nimic.

Şi acum… da, mă pregătesc pentru Ardeal. No, staţi că viu… dar mai încet, ardeleneşte aşa 😆

Concluzii găsiţi la Geocer, Mădălina, Lucia, Lilick şi pe unde or mai fi că eu nu mai pot.

P.S: Meme, eşti o dulce şi când nu eşti prezentă fizic. Sper să te revăd într-o zi.

Din Chişinău… pe surse

Mai întâi vă spun că azi, Lucia Verona împlineşte frumoasa vârstă de… Şi cu această ocazie eu, alături de Lala, îi urez ca tot ce îmi doresc mie să i se întâmple şi ei! La mulţi ani!

 

Pe surse, desigur, aflu ca a apărut primul personaj care se revoltă, ba chiar protestează împotriva Parfumului. Oamenii ăştia n-au aflat că justiţia e oarbă? 😀

 

Pe surse mai aflăm că azi la Chişinău au avut loc două evenimente. Primul a fost Crime Scene: Indicii anatomice şi Parfumul văduvei negre. Al doilea a fost Caşmir cu romanul Stelei Popa “100 de zile”.

 

Şi acum să vă povestesc de la: “lasă-mă să te înconjur”. Aşa mi-a zis azi un domn. Ok, zic în gândul meu, orice o fi însemând asta, dar privindu-l cu suspiciune. Mi-am dat seama că nu e ceva indecent pentru că mai era lume în jur, cu toate că nu poţi şti niciodată. Aşa că am întrebat naivă: “doare?”. El râde. Normal, la dracu’, ce să-mi imaginez. Îmi închipui că o fi o chestie din aia ca la câini, te miroase şi apoi te recunoaşte, dar nu miroseam decât a parfum (nu de văduvă neagră) aşa că ăla poate fi schimbat. Omul îmi zice iar. Eu accept. Ei bine, deschide braţele. Mă prind. Aaa, ne îmbrăţişem. Dar de ce? De ce n-am aflat, dar am făcut-o oricum 😀

 

Şi a fost lansare vă ziceam. Multă presă nene, multă. Aşa că le mulţumesc tuturor celor ce au fost prezenţi din presă. Când voi primi înregistrările o să le dau şi numele. Să-mi fie iertat boierilor, dar am memorie scurtă. Dar acum i-am reţinut pe cei de la Jurnal FM, şi postul de radio şi cel de TV 😀

Şi au participat: Bogdan, mă rog, vi s-a luat de el; Dumitru Crudu, scriitor, dramaturg şi critic (Moldova are critici, ruşine România) şi doamna Emilia Gheţu, jurnalistă la Jurnal FM.

Frumos au mai vorbit, iar cu domnul Crudu am mai avut o discuţie amplă şi după lansare. M-a impresionat foarte mult pentru că neavînd habar că personajele reale din cartea mea sunt destul de cunoscute în România, tot l-au captivat. Şi, din câte mi-am dat seama, i-a plăcut tare mult de Lala. Ba chiar l-a întrebat pe Bogdan cum a fost experienţa erotică avută cu Lala 😀

Frumoasă lansare.

Îi mulţumesc din suflet Katiei pentru implicare şi dăruire. Îi mulţumesc că două zile şi-a lăsat fiica bolnăvioară pentru a se ocupa de mine. Eşti o minune Katia!

Dar îi mulţumesc şi Stelei care a fugit de la coafor pentru a ajunge la mine. Dacă am avut ceva rezerve în ceea ce o priveşte pe Stela, acum nu mai am. E o făptură chiar minunată. E om. Vă garantez!

Apoi ne-am mutat toţi la lansarea Stelei, unde era full fraţilor. Fata asta acaparează tot, dar tot. Doar că eu mă bucur mult pentru ea, merita şi mai mult. Despre lansarea romanului “100 de zile” vă va spune Stela mai multe pe blogul ei. Dar voi dezvolta şi eu zilele ce urmează.

 

Nu uitaţi, vineri ne vedem la Bucureşti la 14:14 alături de Lucia Verona la USR, dar şi alături de Geocer, dacă nu-l omor 😀

La 17 şi 18 la Muzeul de Istorie. Acum sunt puţin confuză, nu mai ştiu când e lansarea mea şi când a Pisicii Olga, dar vom vedea mâine pe seară.

Şi, normal, poze şi să am drum bun! Vă salut din Chişinau.

 

P.S: Domnule George Arion, m-am ţinut de cuvânt, am purtat pălăria!

Îmi cer scuze pentru eventualele greşeli, dar am un laptop cu taste mici cât o gămălie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Morrrr!!!!

Ţinând cont că îmi e teribil de rău o să încerc să mă grăbesc cu relatările.

 

În primul rând mutaţi pe blogul Luciei, a început premierea online.

 

Apoi. Am fost la Craiova. Foarte, foarte mişto. Surpriza? Profesoara mea de la Facultatea de Jurnalism a fost moderatoare. Eheee, dar nu oricum, pentru că am făcut lansare în direct la radio, cu public, desigur. Tot aşa şi Stela înaintea mea. Fabulos, vă spun. Ca să nu mai zic de surpriza avută. Doamna Rusu Păsărin e fenomenală. Cred că a fost una din puţinele profesoare care m-a ţinut legată de scaunul ăla din sala de curs.

No, am vorbit cu Stela, ne-am fâţâit. Am cumpărat. Am lansat. Restul vi-l imaginaţi şi voi. Îmi pare rău că n-am poze şi de la lansarea Stelei, dar eu am ajuns târziu. Asta e. Duceţi-vă la ea pe blog, mâine sigur le găsiţi acolo.

Şi în plus? Nimic. Fuga la Lucia.

 

 

 

Având prea multe anunţuri de făcut…

Da, din păcate sau din fericire lucrurile s-au cam aglomerat şi am cam multe anunţuri de făcut. Diseară urmează altul, aşa că luaţi aminte la astea două că până mâine seară când oi mai posta, veţi avea la ce vă gândi. Ori ba. Cum doriţi.

 

Aşadar şi prin urmare, dragi tovarăşi şi prieteni, mâine la ora 12:30 la Craiova şi anume la Gaudeamus (sper că am zis bine), o puteţi vedea pe Stela Popa. Stela îşi va lansa sau relansa „100 de zile” după care va da autografe în stânga şi în dreapta.

Tot mâine, tot la Craiova, tot la Gaudeamus, de data asta la ora 16 Crime Scene are o prezentare, alături de „Indicii anatomice” şi „Somalia, mon amour” adică eu şi Bogdan Hrib. Şi noi vom da autografe de ni le-o cere cineva. De nu, asta e, ne vom resemna tăcuţi şi gânditori la o cafea. Trist! 😦

 

 

Tot mâine, dar online, vă rog să urmăriţi cu atenţie blogul Luciei Verona de la ora 22. Se vor întâmpla chestii şi vă privesc şi pe voi.

 

Am terminat cu joi. Trecem la vineri.

 

Vineri eu NU! Pentru că îs plecată din nou şi iar. Ca de obicei. Dar în Piteşti se petrece ceva şi anume lansarea volumului de poezie „Iubirea e pe 14 februarie”. Volum coordonat de Andrei Ruse. Veţi avea ocazia să citiţi foarte mulţi poeţi contemporani. Şi, din câte am înţeles, volumul a fost primit cu destul entuziasm prin ţărişoara noastră. Ceea ce e foarte bine pentru poezia secolului nostru. S-o mai dezamorţi. Lansarea va avea loc vineri, după cum spuneam, la ora 11 la Centrul Cultural Piteşti. Am înţeles că au o sală demenţială. Eu o ştiu dinainte de-a fi fost renovată, aşa că nu pot decât să cred că e demenţială şi n-am nici un motiv pentru care n-aş putea crede asta.

Şi tot din câte am înţeles Dumis se ocupă de treabă (oare?!), asta aşa, să fiu un pic răutăcioasă 😀

Oricum, dacă sunteţi prin preajmă ar fi bine să daţi o fugă. Sunt sigură că Ruse nu va veni singur. Mai aveţi şi voi ocazia să cunoaşteţi ceva poeţi şi să staţi de vorbă cu ei. Cu siguranţă va fi altceva decât lansările obişnuite din Piteşti. Dacă o să am timp o să trec şi eu cinci minute, dar asta rămâne de văzut. Trebuie să mă încadrez într-un timp pentru a ajunge în altă parte unde se pune la cale o conspiraţie mondială. Vă voi spune şi despre asta imediat ce semnez 😉

 

Aşa că, dragilor, ultimele două zile ale săptămânii sunt pline de evenimente. Şi staţi aproape, diseară vă mai anunţ câteva 😀

Combinate: Vineri şi Sâmbătă cu iz de Miercuri

De ce cu litere mari? Că sunt şi ele nişte doamne. Şi ar fi păcat să nu le tratăm cum se cuvine.

 

Mno, oarecum excitată (sigur că nu îmi puteţi face propuneri, mi-a trecut), de apariţia Parfumului, am cam neglijat cele două evenimente importante de vineri şi de sâmbătă. Ambele la fel de bune pentru mine.

 

 

Vineri: ne-am întâlnit. Că nu degeaba ne-a făcut Raluca un club de bloggeri. Nu, nu degaba că până şi Ema a postat, iar eu nu sunt în stare să scriu nici cum mă simt eu… Atunci clar n-a fost în zadar. Păi, mna, ne-am întâlnit. Doar că eu nu pot pune pozele alea de le-au pus Ioana şi Geocer, aşa că vă rog să le vedeţi voi aici sau aici, ca să nu avem vorbe.

 

Ioana a venit cu Badea, care Badea, drăguţ, vrând să-mi facă o bucurie după o discuţie avută cu el mi-a făcut rost de încă o cântare a vestitei Roxi Manelista. Iar io m-am bucurat, că am inimă bună. Şi am apreciat că s-a gândit la mine (dracu’ ştie dacă s-o fi gândit, dar îl perii şi eu, şi îi dau şi link să crească în Zelist 😉 ). De data asta fu şi Mişu cu a lui soţie-amantă. Dar şi Remus.

 

De Cangurul nu vă spun nimic pentru că m-a muncit, în loc să mă lase să mă distrez. Dacă am ratat pe cineva, cer singură să scad în Zelist şi să fiu arsă pe rug.

 

 

 

 

 

 

Sâmbătă: Mall. Afi Center Cotroceni. Din poze aţi zice că sunt cea mai mare fană a Mall-urilor, dar în realitate le urăsc cu susţinere şi devotament. Mi se par bune doar pentru filme. Uneori o cafea. Dar mă enervează toate magazinele alea. Să le ia dracu’. Aaa, da, eram calmă 😛

 

Am fost cu Stela la Mall. Bine, şi cu Tritonicul. Am dat autografe şi ne-am pozat. Nu, nu ne-am lansat. Stela ar fi putut să lanseze pentru că „100 de zile” a apărut destul de recent şi am văzut că se vinde destul de bine. Deci da, ea ar fi putut. Eu nu, pentru că mna… să tot zic de Lala? Nu de alta, dar Lala e nebună şi mie îmi e teamă de ea.

 

Cititorii Stelei i-au dat şi feedback. Puteţi citi aici. Eu zic că merită cumpărată cartea, indiferent că sunteţi de peste Prut sau din Prut. Nu contează prea mult. Şi eu am început-o. Acum nu promit c-o termin şi repede că mai începusem două înainte. Jesus. Ştiu.

 

A, da, la Afi am cunoscut-o pe Cristina de la 4arte. Mno, Cody ar putea înţelege cât de rău m-am speriat când am auzit de Cristina. Dar m-a lămurit repede că nu e acea Cristina şi mi-am revenit. Dar m-am speriat. Recunosc.

 

Mâine: Mâine plec la Sibiu, să fac ceva. Nu ştiu ce. N-am avut timp să percutez. Dar fac. Mă întâlnesc cu cititorii de crime. Cred. Sau nu?! Revin cu detalii imediat ce îmi amintesc pe unde sunt. Detaliile.

Mno, deci mâine la Sibiu, încă nu exult, dar mai pe seară o voi face cu siguranţă. Aşa sunt eu cu efect întârziat.

 

Recapitulare: Întâlnirea bloggerilor din Piteşti fu. Autografe la Mall cu Stela… fu şi asta. Mâine va fi ceva cu romanul poliţist la Sibiu. Poimâine voi zice că fu… Şi nu, nu bag mâna în foc că voi avea net. Dar mă voi da peste cap. Nu ştiu peste al cui cap, dar sigur o voi face. Deci fac bagaje, aşa că nu ţipaţi după mine. Revin eu.