Ţara cetăţeanului turmentat…

…………

Multumesc, Lucia! :lol:

 

Tre’ să vedeţi asta

………

Şi nu mă refer neapărat la ăla al lui Caragiale, pentru că eu până şi de Moş Nicolae am uitat. La naiba! Nu mă mai ţine memoria nici până acolo. Aşa că dacă eu am uitat de el, el clar n-a uitat de mine. E drept, mi-am revenit după ora 22, ceea ce e destul de trist. Şi dacă tot suntem în ţara lui „Eu cu cine votez?”, eu sunt în lumea lui „Eu ce carte să aleg?”.

Am citit cartea asta şi asta, între ele având Adam şi Eva. Desigur, ştiu ce termin, dar după de ce mă ocup?

Adică:

Am două cărţi marca George Arion (da, şi eu mă întreb de ce n-au apărut pe site). Mai am alte cărţi cum ar fi: Sfidarea (dar nu, asta nu, pentru că apoi o să aştept prea mult continuarea, deci o lăsăm mai la coadă); ar mai fi Faust, de fapt, la drept vorbind era la rând, dar cum se face că îi vine rândul şi tot la rând rămâne. Nu ştiu, complicat. 2012, da, şi asta e la rând după Faust, dar oare o să-i vină rândul? Şi nu, nu mă duc la film. Mai întâi cartea, filmul nu mă pasionează, oricum cică e o apocalipsă cam ne, pentru că tot scapă unii. Păi ori e, ori nu e, a?Ar mai fi vreo două SF-uri, dar n-am chef de ele acum, asta îmi e clar. Ar mai fi şi vreo două poliţiste de care iar n-am chef acum. Ar mai fi vreo trei marca fantasy, dar nici astea nu mă atrag. Chiar dacă au coperte mişto. Poate o carte de colorat? 😀

Şi că tot mi-am adus aminte… Mişu aseară zicea că el doar cu chestiile care te pun pe gânduri, filozofie, din astea. Dându-mi singură permisiunea îi recomand Geneza. Da, e un SF care te pune pe gânduri, o să vezi, eu zic să încerci.

Şi da, aseară am avut întâlnire. Raluca şi Canguru’ au lipsit. Ambii având motive bine întemeiate, cel puţin aşa cred. Ba chiar şi Adi s-a plictisit de noi. Noroc că a venit Ioana, Ema, George şi Mişu cu soţia. Aşa am părut a fi mai mulţi 😀 Sigur că am uitat ce avem de citit, dar sunt la fel de sigură că cineva îmi va aminti.

Important e că Ema s-a îndrăgostit de Regine şi Elfe (recenzie), dând la spate Indiciile. Vedeţi? Ce vă tot spun eu? Oamenii sunt nebuni 😛 Unii cu aia, alţii cu cealaltă.

Ca să merg pe firul incoerenţei: Crina nu mai scrie. Asta este. Vania mă omoară cu nişte cearcăne şi mâine avem vot, în condiţiile în care eu n-am chef.

Andrei Crivăţ m-a rugat ceva, dar încă nu m-am putut gândi. Proiectul meu cu Enya e destul de greoi, pentru că ar trebui să muncesc puţin şi nu sunt capabilă. Ar trebui să scriu şi la thriller-ul ăla, dar nici de asta nu sunt capabilă. Mă rog, nu că s-ar supăra cineva, ştiu câţiva care chiar se vor bucura. Ar trebui să mă interesez şi de o anume destinaţie, dar şi de asta îmi e lene. În plus ar trebui să mă ocup de un proiect pe care-l coordonez, dar îmi e greu să-i anunţ pe cei pe care-i vreau în proiect. Vă închipuiţi că îmi e lene să dau chiar şi un mail?

Şi ca totul să fie aşa cum trebuie: nu dorm, nu mănânc, nu beau. Când o să vedeţi o umbră pe stradă să ştiţi despre cine e vorba 😀

Iar acum Moşul vrea să-mi ia cadourile înapoi 😆  

Reclame

Cred că m-am răzgândit

Atâta timp cât neuronul meu funcţionează democratic, mă pot răzgândi. Cred că nu mai vreau să scriu. Adică cred că îmi voi termina proiectele deja începute, că aşa e frumos, apoi mă voi reprofila. Habar n-am pe ce. Poate devin inginer, în sfârşit. Poate altceva. Azi am o stare de saturaţie dusă la extrem. Şi cred că nu mai vreau să o simt. Trebuie să-mi găsesc altceva de făcut. Asta e clar. Sau, cel puţin, acum îmi e clar.

Aş putea să-mi fac o meserie din dormitul profesionist. Cum sună? Eu zic că bine. Sau din mâncatul profesionist. Nici asta n-ar fi o meserie rea. Sau din cititul profesionist. Apropo? Cam cât ar trebui să cer pentru meseria din urmă? Aş putea chiar să-mi readuc aminte treaba aia cu diode şi conductori. Nu cred că mi-ar fi aşa greu. Nu, nu vreau să fac presă. Mi s-a părut un timp că mi-aş dori, dar aşa cum a spus Lucia aici, nu e democraţie în presă. Aşa că nu mă tentează, merci. Nu ştiu, ideea e că îmi simt capul greu şi plin. Plin cu ce? Habar n-am. Dar nu cu lucruri măreţe. Mai am patru proiecte de dus la sfârşit. Cât să-mi ia? Un an, doi, trei? Dar apoi, clar, trebuie să fac altceva. Poate cumpăr o editură 😀 A, am uitat, am cumpărat-o deja. La naiba!

Poate că mă pregătesc psihologic de pragul de 30 ani. E posibil şi asta. Oricum, azi, clar, sută la sută, nu mai vreau să scriu. Vreau să mă reprofilez. Să vedem pe ce. Mă gândesc. Poate-mi daţi idei. Nu ştiu. Vedeţi şi voi, poate aveţi mai multă imaginaţie ca mine la ora asta.

Las’ să mai scrie şi alţii. Cum ar fi Luciana Grosu. O să vă povestesc zilele astea despre ea, pentru că am aflat multe. Sper să-i găsesc şi cărţile până atunci. Dar să nu uit că am de recitit până vineri „Adam şi Eva”.

Dar dacă tot suntem la nu mai vreau, independent de mine la Gaudeamus s-au vândut în jur de 400 Indicii, iar Lucia a scris în Săptămâna Financiară despre Elfă. Asta aşa, ca să nu ziceţi că nu v-am spus. Mai am cifre, dar îmi e lene să le înşir. Oricum, cel mai bine vândut autor Crime a fost George Arion urmat de Bogdan Hrib. Nu m-am lămurit dacă Bogdan e Crime sau Tritonic, dar nici nu cred că sunt capabilă s-o fac chiar în acest precis moment.

Nici nu cred că sunt atât de obosită încât să nu mai ştiu ce vreau. Dar vreau, vreau să schimb. Vreau altceva. De fapt, ce tot scriu eu? Serios acum. Toată lumea s-a apucat de scris. Eu vreau să fac ceva ce nu face toată lumea. Chiar şi să sar într-un picior ar fi mai interesant în momentul de faţă. Cel puţin aşa simt. Păcat că nu ştiu să desenez, că m-aş fi apucat de pictat. Chiar dacă n-aş putea ajunge la performanţa Mirelei, dar cred că, cel puţin, aş putea să mă relaxez. Cred că am ajuns la saturaţie. Să scriu mumos, să le placă tuturor şi să se bucure toată populaţia. Bleah. Lasă, să nu se mai bucure. Cred că mai bine dorm. Până diseară poate viaţa va deveni roz, cu toate că nu cred. Am sentimentul ăsta de mai bine de o lună, dar îl ţineam bine ascuns să nu se vadă. Acum vi-l dau vouă. Faceţi ce vreţi cu el. Ok?

Printre bule de aer

tetra

Nu, nu am luat-o razna aşa cum v-aţi închipui. Desigur, razna sunt oricum, dar nu îs mai rău ca înainte 😀

Încerc să vă povestesc diverse chestii ce mi s-au întâmplat azi, omiţând în mod deliberat faptul că am fost disponibilzată şi că m-am reangajat în altă parte. Asta nu e problemă de blog 😉

Dar o să încep cu acvariul. Oh, acvariul. Nu, nu e mare, că n-am vilă să-mi iau un monstru de sticlă, are doar şaizeci de litri, bine, nu e nici mic. E frumos, e superb şi l-am aranjat cu tot felul de lucruri, începând de la plante naturale până la tot felul de pietroaie găurite să aibă peştii unde se ascunde. Dar, dacă vă gândiţi să vă cumpăraţi un acvariu, ehe, trebuie să aveţi şi un buget. Zău că trebuie. Mi-am zis că patru sute roni sunt suficienţi. Niet. Până acum am cheltuit peste o mie ron. Şi trebuie să vă spun că cel mai ieftin peşte costă opt lei şi nu poţi lua doar unul. Am în jur de douăzeci de peşti, douăzeci şi, am numărat destul la ei, acum îmi e lene să vă spun cifra exactă. Să nu mai vorbim de costurile dezinfectanţilor şi alte cele. Dar merită dacă aveţi un buget generos. E relaxant atât pentru noi cât şi pentru pisoi.

Pe lângă perdeaua de bule de aer, azi am fost şi la dentist. Acum nu ştiu cât e el de bun ca dinţar, dar e un tip foarte cult. Îmi place să merg la el numai pentru discuţiile pe care le avem. Azi, de exemplu, l-am tăiat în patru Gingis Han. Apoi am trecut la minorităţile sexuale, pentru a ne duce după Sun Tzu. Şi cu ocazia asta dentistul mi-a făcut cadou o carte cumpărată cu Săptămâna Financiară: „Sun Tzu era un biet mototol” de Stanley Bing. Şi aşa, din zece minute la dentist ajungem la două ore, completându-ne informaţiile pe care le deţinem despre una sau despre alta. Oh, da, am ajuns şi pe la Adam şi Eva, dar asta e o discuţie ce nu poate fi reprodusă 😀

Şi ca ziua să se termine într-un anume fel, Mana m-a lămurit cum stă treaba cu angoasa. Şi stă bine dacă e să mă întrebaţi pe mine.

Aşa că am avut o zi plină şi am o carte de citit, adică aia cu Sun Tzu şi adevărata artă a războiului. No, de o fi să nu mai auziţi de mine până mâine cam ştiţi ce am păţit. Dar dacă vă e dor de o carte bună, treceţi şi pe aici şi citiţi, poate vă face cu ochiul 😉