La numai două săptămâni de la apariţia minunatei cărţi, aka „Parfumul văduvei negre”, s-a tot scris şi s-a tot semnalat, atât în online cât şi în offline. S-a vorbit pe facebook, pe twitter, pe bloguri, ziare, reviste, etc.
Trebuie menţionat că în topul căutărilor din google, primi sunt tot sătmărenii la capitolul semnalare. Eu mă gândeam să îi adun pe toţi cei din online care au semnalat într-un fel sau altul apariţia, cei care au citit-o, parodiat-o, etc. Acum să vedem şi dacă-mi iese.
Încep cu ei pentru că merită: Lucia Verona, care nu numai că a citit-o înainte de apariţie, dar a şi muncit mult la carte. Nu vă spun cum. Crina Dunca, care, desigur, a citit-o înainte de apariţie şi a organizat un eveniment de zile mari şi Darius Filip, el fiind primul cititor, dar numai pentru că mi-a promis că mă strânge de gât dacă mai zic de rău de el. După ce a constatat omul că e ok, m-am liniştit aşa că am dat cartea mai departe. Bogdan o să zică: „Şi eu?”. Păi el a citit-o după vreo şapte luni după ce i-am predat-o. Na!
Să revin la sătmăreni? Hai să o fac. Pe primii doi i-am spus deja. Dar au scris şi Raulito ( tie trebuie sa-ti multumesc de doua ori pentru reclama 😉 ) , Rachi şi Otto Pop care mă ceartă pe facebook :D, dar şi vicele Adrian Ştef pe care-l aştept şi cu păreri că doar nu degaba m-am chinuit să dau autograf. Şi desigur, ca să nu gafez din nou, Adrian Pop, care nu-i Adrian SM. Ambii spunând pe blogurile lor că a apărut şi s-a lansat.
Şi acum să mă mai întrebaţi de ce Satu Mare. Păi de aia, măi, păi de aia.
Şi dacă tot sunt aici îi mulţumesc în mod deosebit lui Voicu 😉 , care m-a adoptat oficial ca fiică a Sătmarului. Păcat doar că e aşa departe de mine, că aş vrea să fiu o fiică care trece mai des pe acasă, dar asta-i viaţa, şi după ce plec în Costa Rica… păi, fie, vă chem pe toţi acolo să facem party pe plajă 😀
Dacă am ratat pe cineva să mă tragă de mânecă. Recensământul e deschis, iar eu vă mulţumesc tuturor pentru ajutor, încredere şi încurajare. Fiecare dintre voi a făcut o mică minune pentru cartea asta.
Şi, desigur, n-am uitat Chişinăul, că doar a fost cel ce mi-a botezat cartea şi a îmbrăcat-o în straie de gală pentru a-i da drumul în lume.
Asta e o minune făcută cu ajutorul onlineului în special şi a prietenilor în deosebi 😉
Dacă până nici Gargui nu m-a făcut să mă sinucid, atunci înseamnă că sunt tare. Am început cu asta pentru că trebuie să ciţiţi această carte. Clar nu le e recomandată depresivilor, ceea ce eu sunt. Dar nici n-aş vrea să o rataţi, lecţiile de viaţă sunt uimitoare, iar eu, în locul eroului, aş fi fost moartă de mult timp. Acum sunt doar mult mai depresivă.
Şi, clar, n-ar fi trebuit să termin cartea după ce am venit de la Satu Mare. Pentru că sosisem acasă oarecum încărcată şi cu o doză de optimism. Dar s-au dus.
Să trecem peste şi să vă povestesc cum a fost, pentru că domnul Hrib îmi tot dă mailuri, mă sună, ba chiar mă invită la Flacăra ca să mă bată la cap. Şi nu, n-am avut chef de poveşti orale. Acum pot scrie, aşa că o să scriu. Un lucru îl ştiu sigur: azi când m-am trezit eu, a ieşit şi soarele 😉
M-am simţit bine ca de obicei printre sătmăreni. Sora mea de suflet Crina Dunca mai avea să stea într-un picior, iar Darius, ca să nu mă plictisesc a fost în stare să mă lase să-i conduc şi maşina. Ceea ce, desigur, am făcut, nu puteam rata prima mea maşină pe benzină. Pe Marian nici nu-l mai pomenesc, iar Lavinia, ca de obicei, o mare doamnă, dar o doamnă foarte ocupată din păcate.
Lansarea a fost bestială, şi cine alta dacă nu Crina putea organiza un asemenea eveniment. Au venit mulţi blogeri şi m-am bucurat în mod deosebit de prezenţa lui Adrian Ştef, de cea a primarului (că doar am dat mâna şi i-am dat autograf), dar şi de prezenţa celorlalţi (vă închipuiţi şi singuri că-mi e lene să dau linkuri). Cu ocazia asta blogroll-ul meu s-a îmbogăţit cu nişte sătmăreni absolut bestiali. Îi găsiţi în secţiunea „Ardelenii mei” şi vi-i recomand cu căldură.
După ce ne-am lansat, pentru că eu consider că s-au lansat toţi cei prezenţi, am plecat spre Baia Mare unde i-am cunoscut pe Paul, Sonia şi Florina. Dar am revăzut-o şi pe Ingrid şi l-am cunoscut pe minunatul Oscar.
Vă mulţumesc tuturor celor ce aţi anunţat apariţia cărţii. Şi, de asemenea, le mulţumesc celor ce au avut răbdarea de-a citi cartea. O să revin cu detalii despre fiecare zilele ce urmează. Poate chiar în drum spre Târgu Mureş o să vă spun imepresii, pe măsură ce mi le amintesc, desigur.
Cei cărora le mulţumesc pentru tot în mod deosebit se ştiu deja. Şi îmi pare rău că nu l-am mai prins pe Roger să-i dau două 😀 prieteneşte, desigur.
Dar acum, pe lângă „Parfumul văduvei negre” mai aveţi două cărţi de citit la modul obligatoriu. Daţi click pe poze şi veţi intra pe pagina de unde le puteţi comanda. Hai că puteţi. Şi aştept păreri despre ambele, dar şi despre parfum.
M-am întors, dragii mei, dar n-am să vă povestesc nimic acum pentru că sunt frântă. Dar vă spun unde găsiţi impresii.
Începeţi cu doamna roşcată pentru că ea a organizat evenimentul. Apoi mergeţi la Darius să vedeţi poze – ăstora ar trebui să le mulţumesc cu plecăciuni pentru că m-au suportat, dar nu am s-o fac 😀 . Apăi, dacă vreţi mergeţi la băieţii ăştia, absolut fenomenali: Otto, Florin 09 (putea fi 07), Raulito şi, desigur, preferatul meu: Adrian SM.
Dar… că nu s-a terminat aici. Există şi un dar, puteţi intra şi la vicepreşedintele consiliului judeţean, adică Adrian Ştef, un tip foarte simpatic 😉
Dacă am ratat pe cineva, vă rog să mă trageţi de urechi. Domnul primar nu cred că a scris, iar eu nu îi ştiu blogul aşa că…
