Adriannnnn Suciu

Despre carte in curand!!!

Reclame

AFI ce?

Dumnezeule. Spaţiu populat degeaba. Magazine de lux, oameni care se plimbau ca în parc şi fiţe maxime. Adică acolo am discutat azi despre romanul poliţist românesc, alături de George Arion (care va avea blog în curând), Răzvan Dolea (care probabil nu va avea blog) şi Bogdan Hrib (care a făcut cinste 😀 ).

S-au luat şi decizii importante azi, care vor fi comunicate la timpul potrivit în scopul potrivit, vorba ceea.

După ce ne-am discutat, am fost vreo trei ore la masă. Să nu mă întrebaţi de ce, dar dacă nu era frig şi nu ningea, probabil că ar fi fost şi mai multe. Ne-am simţit bine, dar ne-am tot întrebat unde a dispărut Răzvan Dolea. Omului i s-a pus să dispară şi dispărut a fost. Ce să faci?

L-am revăzut pe mister Suciu. Sigur că a venit cu sacul de bancuri la el. Na, zău acum. Oarecum l-am cunoscut pe Leonard Ancuţa şi am stat la un metru distanţă de domnul Albulescu. E super simpatic, vă jur.

Iar Teo şi-a cumpărat un vulcan din care iese un dinozaur. Copiii, deh 😀

  

Nu ştiu de ce mă strâmbam, aşa că nu întrebaţi

Aştept pozele de la Crime, noi n-am făcut prea multe

Teo ne-a obligat să mâncăm, doar v-am spus

Deja e o tradiţie

Nu ştiu cum face Lucia, dar din fiecare concurs pe blog se naşte o tradiţie. Că vorbim de „Premiile Lili” sau de concursul cu bloggeri, tot aşa cum vă zisei eu iese.

Dacă anul trecut am câştigat la acest concurs, anul ăsta fac parte din juriu. Şi da, am voie să propun, aşa că propun, ce pana mea 😀 Şi iarăşi da, voi da şi eu două premii. Cui n-am de unde şti că nu îs Mama Omida. Ce? Ştiu, dar nu voi spune public. Va fi surpriză. Aşa că să trecem la nominalizări. Cu toate că n-am idee pentru toate categoriile. Aşa că…

 

 

 

  1.  Marele premiu – Pentru ca-mi place – George Cernătescu, sigur, sigur, sigur

  2.  Cel mai bun blogger dintre scriitori  – Rămân totuşi la părerea mea: Hobbitul

  3.  Cel mai bun scriitor dintre bloggeri  – Aici îmi e uşor, ca să fiu sinceră: Adrian Suciu

  4.  Blogul cu cel mai mult umor  – Ei, şi aici rămân la părerea mea: Ioan Usca

  5.  Cel mai bun critic literar – No, aici sunt în ceaţă. Eu zic că tot Hobbitul şi-ar merita un loc

  6.  Cel mai bun cititor – Dacă are blog se pune? Adrian SM, garantez pentru el.

  7.  Cel mai bun blogger dintre politicieni – Fără doar şi poate că ăsta e AN-ul, dar cum a câştigat deja anul trecut, nu ştiu, cred că locul lui îi revine lui Darius Filip, chiar dacă e un politician mai mic, dar peste câţiva ani va fi la cârmă. Ştiu eu.

  8.  Cel mai bun politician dintre bloggeri  – Răspunsul ar fi Corina Creţu. O fi câştigat anul trecut? Nu mai ştiu.

  9.  Cel mai informat blogger  – Io pe ăsta nu-l cunosc, dar dacă îmi vine vreo idee revin

10.  Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă – adică Cella

11.  Cel mai gustos blog  – Cum Hadean nu intră în joc zic eu că Laura Frunză.

12.  Cel mai bun blog al unui ziarist  – Clar că Ciutacu .

13.  Cel mai bun blog anti-băsist – Mă rog, mă gândisem eu la cineva, dar a mai câştigat, aşa că io zic că Alexandru sau DSN. Nu mă pot decide.

14.  Cel mai fericit blogger  – Dacă Isabella zice, zic şi eu că Dan e cel mai fericit. Şi cred că e 😉

15.  Blog de criză sau blogger crizat  – Crizaţi suntem toţi, aşa că n-am idee. Mă mai gândesc.

16.  Cel mai artistic blog – Mirela zic eu. Zic iar eu, zic tot eu 😀 Şi Alex Maziliu ar mai intra aici, pentru minunăţia de poze pe care le face.

17.  Cel mai bizar blog – Nu am dat de el până acum

18.  Cel mai bun traducător din română în română (pe baza unui test la care poate participa oricine, blogger sau nu) – Nea Costache, pentru că zice Simona că traduce din română în olteneşte 😀 Nu mă gândisem la asta.

19.  Cel mai bun comentator politic – Sigur, el era cel mai cel comentator politic, cel puţin pe vremea când eu urmăream comentariile politice. Ştiam pe cine am în cap, dar nu îmi mai aduceam aminte exact cum se numeşte, pentru că n-am mai urmărit fenomenul. Da, el, Bibliotecarul.

20.  Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri – nu neapărat despre politică – Mana Ciutacu

21.  Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina) – Habar n-am

22.  Cel mai cunoscut dintre bloggeri – Io? Nuuu. Atunci să fie… Andrei Crivăţ?!

23.  Cel mai bun blogroll – Ăsta clar e al Isabellei, fără doar şi poate. Alţii nu mai ştiu cu un blogroll atât de bogat.  

24.  Cel mai bun blog de sport – Sigur că am uitat de Sportlocal, aşa că-l nominalizez.

25.  Cel mai schimbător blog – Ăsta e tot popa, că el e dus cu creirii capului. Adică Husca

26.  Cel mai luptător dintre bloguri – Aici sunt două, şi mie îmi e clar că nu merge unul fără celălalt: Isabelle şi Simona Ionescu, pentru ceea ce fac pentru copiii aceia amărâţi şi bolnavi. Cu siguranţă merită mai mult decât atât. Iar Sibilla şi-ar cere un drept fix la această categorie lângă celelalte două luptătoare.

27.  Cel mai bun blog de modă şi/sau vintage – Eva.ro s-o încadra aici? Eu zic că da. Poate.

28.  Cel mai activ blogger – Oh, păi… or fi câţiva, dar nu-mi vine acum nici unul în minte.

29.  Cel mai prost blog – Ei, na, la câte sunt…

30.  Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri – Ăsta nu o mai fi câştigat şi anul trecut? Adică Mordechai.

31.  Premiul „Pixelul albastru şi flacăra violetă” – Dannnnn Voiculescu 😀

32.  Premiul de popularitate – Tot Dan Voiculescu pentru că e super haios pe blog.

Propuneri poate face oricine până la 1 februarie. Aşa că nu vă sfiiţi, doar să nu uitaţi să daţi link la Lucia pentru a vă aduna.

Acum să trecem la chestii serioase

Încep prin a vă spune că în curând, adică peste vreo zece minute, clubul va avea o nouă recenzie, de data asta una poliţistă.

Merg mai departe spunându-vă să aruncaţi un ochi la Lucia fix aici şi să vă gândiţi pe cine şi cum propuneţi.

Spun, de asemenea, că susţin mişcarea violet. Mai ştiţi că într-o perioadă mi-a ieşit părul mov 😀 ce s-a mai râs atunci 😆

Şi urmează să vă dau copy/paste un comunicat Tritonic. No, trebuie să trec peste nebunia cu Martin şi să revin pe pământ. Dacă totuşi vreţi să îmi daţi o mână de ajutor, spunându-i lui Aspoiu că poate comenta nestingherit, e un pasaj mai jos din ceea ce se vrea a fi un thriller, adică „Sărutul morţii”. Puteţi comenta textul la modul de ce vă place şi ce nu. Vă jur că e scris de mine. Gata cu joaca.

Vine comunicatul:

 

“Vă invităm în perioada 21-31 ianuarie la „Târgul de carte, muzică, film” de la ExpoMall MegaFun, centru expoziţional amplasat în incinta AFI Palace Cotroceni.

 

Ziua Tritonic – 23 ianuarie 2010

 

Tritonic vă invită la dezbateri şi sesiuni de autografe, alături de autorii noştri, în data de 23 ianuarie, începând cu ora 16.00

 

Ora 16.00: Dezbatere despre tinerii scriitori români cu Adrian Suciu (autor „Sex cu femei”) şi Leonard Ancuţa (autor „Control”)

Ora 17.00: Lansare şi sesiune de autografe CD Mari actori români cu Mircea Albulescu

Ora 18.00: Dezbatere – Romanul poliţist românesc în secolul XXI.

Invitaţi: George Arion (scriitor şi publicist, autor „Detectiv fără voie” şi „Crime sofisticate”), Oana Stoica-Mujea (autoare „Indicii anatomice”), Răzvan Dolea  (jurnalist, istoric şi co-autor „Blestemul manuscrisului”) şi Bogdan Hrib (editor şi scriitor)

 

EXPOMALL MEGAfun, primul spaţiu profesionist dedicat târgurilor, expoziţiilor cu vânzare şi organizării de evenimente de promovare, situat într-un centru comercial şi disponibil pe toată durata anului, îşi va deschide oficial porţile în data de 21 ianuarie 2010 la AFI Palace Cotroceni, cel mai mare şi mai modern mall din România şi din Europa de Est. AFI Palace Cotroceni este situat la intersecţia dintre Str. Vasile Milea şi Bulevardul Timişoara, având o suprafaţă închiriabilă de aproximativ 76.000 de metri pătraţi.”

 

UPDATE: sa-mi fie ruşine, uitam ce-i mai important, mâine apare în „Curierul zilei” ceva despre mine. Ceva legat de ce veţi citi mai jos. De ce în engleză? Vă povestesc cu altă ocazie 😉 Oricum, îi mulţumesc unei persoane speciale pentru şansă. Aranjarea in pagina arata mult mai bine, dar deh…

 

Written by Oana Stoica-Mujea

Translated by Shauki Al-Gareeb

 

 

Lady Helena

 

 

            Characters: Lady Helena: ex-warrior on the lands of Greece, now arrived on the border between life and death on the banks of the Styx river.

            The feminine spirits’ choir.

 

            The scene: scenery half-illuminated. A fragile bridge crosses the river, and somewhere to the right of the scene there is half of a boat and a dark figure.

 

            First Act: Monologue: Helena stands near the bridge, dressed in man’s clothing, her sword at her girdle and her long loose-flowing hair on her back.

 

HELENA

(Looking to the dark figure)

You have always been ugly at your soul, but the mighty Gods are even uglier. Hear what they say, to tax the death. Like during a lifetime there aren’t enough payments.

(She pulls her sword and looks at it)

 

When you die on the battlefield, no one thinks to let you have a coin. To pass beyond in a dignified way. To be able to pay Charon in a dignified manner. But he, the villain, blinded by the metal shine, no, he does not agrees to cross me beyond without a gift.

 

As I don’t have any gift, because neither have I died dressed in chain mail, nor have I possessed any other precious gems, what does the villain think to ask me for? Precisely the sword which has been useful for me in the battle.

 

Yes, I understand anyone once arrived here would give anything not to struggle between life and death. And death hurts. And when you begin to feel the pain, you realize that being alive you cannot feel deep cut in your arm or a fiery blow.

 

But death hurts much worse. And I understand that when Athene descended telling me that life it’s just another beginning,  trying to persuade me to return again on the Earth. Only that I cannot embrace the life. No, I won’t forever be able to do it. For Charon wants by all means to be paid and he considered to take my sister sword.

 

(She hugs the sword)

I won’t give it, but what does he know? What does he know about this metal coming to me, as a hope in pain. As a sister in happiness. As it fell from the brave’s girdle who attacked us by that time. And as it shone in the light of the mid-day sun, when I picked it yearningly I was only a child by that time, but it, my sister in battle and in life, gave me greater good.

 

How could Charon know, living mainly between shadows and pains, how the attackers came, and how the men ran, oh, those cowards, leaving us behind to defend ourselves. And then, as cut loose by the Gods, it fell near my feet and the sad and his empty sword adopted me.

Whom did I have in this world? My father, definitely not, certainly not he who had fallen in the battle right before the servants and my elder brothers tailed off. Just an old woman. My mother, who looked at me terrified. And what could I have done? I picked it up, I looked at it and I loved it the way it loved me too. Oh, how faithful it has been to me! Together, we have never lost any battle, and many have tried to kill us.

 

(She puts the sword back in its scabbard)

Well, Athene asked me, as ironical as she could be, than how could I die? It’s hard to remember when Styx river threatens you with its terror. But I know everything as it happened yesterday. Was it yesterday? I don’t think so. I have been waiting here for much too long time for only one day to have passed. And yet, time does not pass here. It only stays and penetrates your soul, spies you and gives you that kind of pains which you cannot feel them on the Earth. And yet, I know. I have been betrayed. And I have died far away from my home. Away from those being near me both in life and in war. And all these because of a poison and a servant who must have been felt threatened.

 

Threatened by whom? Still the Gods may the fire burn them! Villains who stay hidden in their shadow. Athene, I think, must have cursed me when I gave birth to a baby. For she wanted greatness and we, the women, to fight on her behalf.

 

I told the servant that I would give him my son to take care of him when I would go to fight or when I should work using my arms. But she, the Goddess of Vanity, sneaked in the poor fool’s mind and told him that she cursed me. She did cursed me, but look I died right before her words fulfilled.

 

My servant, the poor fool, he did believed what he was told. Athene must have told him that my son would kill me, that boxes full of gold lay in the dungeon which I had filled with armours and if he ran in the world with my baby, anything which I had ever possessed would belong to him when the curse would be fulfilled.

 

But the poor fool, in his poor thinking, what did he think? To kill me in order to get my estate why would he wait for the curse to fulfill? Therefore, he drew me in the trap, away from my home, in a desert field, uncultivated by anyone. The poison, I think, must have been put in my water, and so I have found my humanly end.

 

As if it matters anymore.

 

But when you are given to suffer, you do it till the end. For even in this world I cannot find relief. Charon even yelled at me: “If you don’t pay me, you shall feel the greatest pain. Because the bank of the river is for those who are half-dead. And you shall feel both the stabbing of the living and of those who do not live their lives any longer.” And then, the shameless, the bastard of the great Gods, thrown here in forgetting, what did he think? To ask me for my sword. But how could he understand, he, a poor shadow of a godly offspring. A mistake born from hatred, brought on Earth between the shadows. Only that metal tinkling and its vivant shining makes him startle.

 

And now the fool waits in his shadow cone. I might give up. But I won’t. Finally, I’m sure, someone may find my abandoned body. And maybe a mercy person would give me coin to leave for the new life.

 

(She walks irritated on the bank).

Oh, what pain. All come and go, then he comes back and casts glances at me. And I have the impression that he smiles somberly from under his black hood for rain. This pain… The madness which ripens in my mind.

 

(She jerks abruptly)

Oh, and now I have visions. I see skeleton-like riders coming on their black horses which throw flames from their nostrils and surround me. I shall not give up! No, I shall not give you my sword! Don’t try to steal it from me. I shall fight as I have never fought during the time. And I will die endlessly if it is necessary, the same way, with my sword in my hand. Actually, at my girdle. But it shall not leave me. Is all I have got from the life I had. It is everything that binds me to the Earth. To kindness, friendship and the tears which I allowed to pour on its metal.

 

(She falls on her knees. A figure dressed in black approaches the bank and climbs in the boat)

Oh, he laughs at me again. Soul after soul begins its new life. And I stay here.

 

(She stands up. Stoutly)

I shall not give up. It is it that I believe in my sword that I wear at my girdle. In the end you will ask me to leave this bank, you godly spoiled child! And then, in my madness, I shall not feel the desire to leave it. If I face greater pains, how many could touch me?

 

(She laughs madly)

Pain, madness, hear what he says. As if I didn’t have them on Earth. Pains and madness saw me off to the truth. And it is only then when you see clearly through the smoke curtain offered by the Gods. It is then when the pain knees you and the madness raises above all.

 

Though it is only this way, I tell you, you shall open your eyes. And the truth. Oh, the truth… Where is it hiding now?

 

(Something is falling down. Helena looks to the that spot)

It seems to be a parchment.

 

(She approaches and picks up an old paper having a coin tied on its end)

What a strange thing. It seems to be a note. But for whom? And how could it get here? And this coin?

 

(She holds it tight in her palm and looks around)

No, it is not fair to steal it. It might not belong to me. Maybe it is not mine. Shall I read the note? I am not in the mood. Who would write me on this forgiven land between the two worlds?

 

Or shall I dare? Maybe I should. To cast just a glance. If it is not for me, I shall seal it back and leave it where I have found it. I won’t make a big harm. Just to peep a little.

 

(She unfolds the paper and begins to read. In the beginning voicelessly, and going on louder and louder)

“Dead Helena…” it seems to be for me. Still, there are too many Helena born in the world. And yet I shall read till I can realize something. “I see you and deplore your unfair destiny…” Oh, destiny. It seems to be for me. But it is not only me having this destiny. “As an old servant, but more as a God, I admit that I was wrong when I agreed to be part in Athene’s deed. Now, with my eyes in tears, I sent you the coin which will bring you to the most beloved river. Start then to Lethe, the river of forgetting and complete beginning. Accept this new life gift and go with your sword to rest.” Shall I dare to believe that it belongs to me?

 

(She looks again around her)

But there is no one around and Charon is not back.

           

(She raises the coin to be seen by Charon)

Here, you villain child of the shadow, of the death and pain, this is your payment. You shall carry me to Lethe, otherwise if I approach I shall tear your head of your body and throw it into the Styx for all those tormented by you and captured in black waves to enjoy the revenge.

 

(The boat approaches the bank. Helena climbs in)

Yes, let’s go. Here is your payment, and do not dare to look at me. My new life begins, and this, my old sword, shall be always with me.

 

THE FEMININE SPIRITS’ CHOIR

 

And so, poor Helena, carried through pain,

begins a new life in the forgetting desire.

She by herself fought against the time ghosts.

She by herself defended her people and her children.

And now, after a century, she found relief.

Life begins right now. Long live forever the mighty Helena!

            May she live!

            (The darkness falls on the scene. The curtain drops)

Lansare în imagini

Şi aş vrea să încep cu o strofă a lui Adrian Suciu

 

„Poem uşor

 

Mereu am visat să iubesc o femeie
care sîngerează pe stradă. O literată
cinefilă şi melomană, cu inima pulsînd pe ritmuri
de Mozart, cu sincope din Dante.”

 

 

 

 

 

Şi nu uitaţi, că mă omoară Lucia 😀 , mâine Săptămâna Financiară.

Am făcut-o!

Am mers la Librăria Mea şi am ajuns la Zahana. Asta nu vă povestesc, poate or spune ceilalţi, mie îmi e lene.

Vă spun doar că George Cernătescu chiar l-a despicat pe „Detectiv fără voie” în şpe. Adică: de ce a zis de nu ştiu ce lampă tv? De parcă n-am fi citit aceeaşi carte. Ba chiar ne-a spus, la pagina 105 jos de tot zice de lampa aia. Ema i-a povestit cartea lui Adi, pentru că el a venit cu tema nefăcută şi a luat patru, dar s-a comportat bine, aşa că are zece la purtare 😀 Evident că am sărit cu gura: „De Mecena nu zice nimeni?”. Ioana şi Raluca s-au grăbit să zică. Nu te pui cu nebunul 😉

A venit şi Xreder, am terminat cu ciopârţirea cărţii şi ne-am pus pe râs. Din motive pe care nici noi nu le-am înţeles. Dar până la urmă am ajuns la concluzia că pentru data viitoare avem de citit două cărţi: „Cronica unei morţi anunţate” a lui Marquez şi „Sex cu femei” a lui Suciu. Următoarea întâlnire e pe şase, adică peste două săptămâni. Eu m-am scos că n-am de citit decât o carte, la fel şi Ioana care a propus-o pe prima. Şi uite aşa eu cu Ioana suntem scoase 😀 Pe ceilalţi să-i văd.

Presupun că pentru data viitoare va anunţa Raluca unde se va ţine întâlnirea. Nu de alta, dar să nu ne bazmucim.

A, şi trebuie să vă spun că Ioana mi-a confiscat „Detectiv fără voie”, integrala adică. Aşa că am plecat cu dex şi m-am întors fără 😀

Din ce în ce mai mişto sunt întâlnirile astea ale noastre. Parcă nici nu-mi vine să-l mai înjur pe Dumis care propune lectura şi nu vine. Evident că el propune dar nu citeşte 😉 Să mai ai încredere în oameni 😛

Acum ajunsă acasă mi-am dat seama de ceva. Aşa că am o întrebare pentru Ema: Vrei să fii imaginea Iolandei Ştireanu? Cred că te-ai potrivi foarte bine. Bine, gândeşte-te! Nu trebuie să-mi răspunzi pe loc. Dar până săptămâna viitoare ar fi bine, să îţi fac o poză 😀

Şi cu asta am dat raportul. Ziua s-a terminat genial şi eu am râs bine 😆

 

P.S: Am făcut şi pe şoferul şi nici nu m-au plătit. Adi ar trebui să scoată mulţi bani pentru că m-a băgat pe drumul ăla întunecat cu multe gropi 😀

P.S 1: Poze când mi-or trimite!

Mă pregătesc

Sufleteşte sunt pregătită. Cartea e citită de mult timp. Acum rămâne doar să ne întâlnim şi să-l descoasem pe George Arion în şpe 😀 Apoi urmează, desigur, tema pentru data viitoare. Şi tot aşa.

Dacă vreţi să citiţi o carte cu adevărat genială, vă recomand cu cea mai mare satisfacţie „Sex cu femei”. Lăsaţi-mă să vă dau citatele următoare:

 

[ „Avem de-a face cu oraşul, i-am destăinuit Gabriellei, „el este uriaşul consumator de energie. Dacă n-ar exista locuitorii, oraşul ar căpăta măreţia unui muşuroi dar cred că e prea târziu, sute de mii de oameni sînt în slujba lui, în apartamentele lui, în fabricile şi magazinele lui. Din această cauză s-au micşorat, au devenit meschini şi falşi, deplorabili. Pretinsa dezinhibare nu e decît o pavăză, îşi imaginează că astfel se pot apăra, sunt executanţii unui comportament impus de acest trivial tutore, sînt în controlul acestei puteri hulpave şi oculte ce le mistuie tandreţea şi iubirea”.]

 

Şi…

 

[ Azi, o cerşetoare împărţea pîine la cîini, îi mîngîia, le vorbea cu dragoste maternă îi răsfăţa. Uimitoarea secvenţă s-a topit odată cu plecarea ei, cu dispariţia ei printre maşinile oprite la semafor. Cocoşată sub genţile şi plasele în care-şi ţinea mizera agoniseală, a părăsit senină cîmpul vizual al consumatorilor de cafea ce eram noi, neputincioşii. M-am simţit umilit de graţioasa lecţie de viaţă]

 

Şi mai sunt şi altele mult mai geniale. Pur şi simplu m-a dat pe spate cartea asta. Sunt îndrăgostită de ea. De ce nu mi-a spus nimeni că e aşa de mişto? Oricum, puteţi citit despre ea pe Club.

 

Astăzi între trebi am reuşit să ajung cu maşina soţului meu la spălătorie. Vă voi spune eu şi cu spălătoria, pentru că nu îmi vine să cred că în Piteşti – România există patroni care-şi respectă aşa mult clienţii. Am rămas blocată, dar asta e altă poveste. Aşa ca să nu stau degeaba o oră am luat cu mine cartea lui Straub „Copiii pierduţi”. Am citit vreo 80 pagini. Nu mă mai pot dezlipi de ea. Şi eram sigură că e o tâmpenie. E minunată. Sunt din ce în ce mai extaziată în ceea ce priveşte cărţile. Şi dacă v-a plăcut cartea „Obiecte ascuţite” pe asta o veţi adora. Dar e şi un pic horror, dar nu în genul ăla în care vă aşteptaţi voi. Oricum, sunt atât de multe sentimente acolo că e greu să nu rămâi copleşit.

Şi cu asta, basta. Încerc să fac câte ceva până la întâlnirea de la Librăria Mea. Abia aştept. Am un teanc de cărţi de cărat după mine. Păcat că aparatul foto nu merge, în puii mei. Ne auzim pe seară şi aşteptăm pe oricine doreşte să mai afle ceva despre cărţi.

E aproape bine să te simţi mort

Da, sunt frântă, dar mă simt bine. Chiar dacă m-am plâns şi am întârziat la propria-mi lansare o jumătate de oră 😀 No, dar ce mişto am intrat eu ca o divă şi câte cărţi am vândut. Eee. Aţi putea spune că e strategie de marketing, dar nu a fost. Pur şi simplu a fost să fie prea mult trafic. Şi ajunsă eu la Buzău, unde respectivii: Bogdan Hrib, Marian Coman, Adrian Suciu, Directorul Bibliotecii Judeţene şi încă un domn (sorry, dar nu mi-a fost prezentat, dar mi s-a părut foarte drăgut); stăteau în faţa marelui auditoriu (multişori oameni, nu mă aşteptam), intru io ca o vijelie şi încep să zic direct de Lala. Apoi mi-am tras suflu, iar domnul Director ne-a invitat la o cafea la domnia sa în birou. Ceea ce a fost foarte bine pentru că nu mai băusem una de vreo treizeci de minute.

Apoi plecarăm, care cum puturăm, spre Brăila. Unde ne-am sunat pe drum, ne-am înjurat şi ne-am certat pe bani. Unde mi s-a comunicat (desigur într-un restaurant că-mi era foame), că domnul Hrib îşi dă demisia, că nu mă mai suportă. Şi unde am ridicat din umeri în semn de nepăsare că tot voiam să-l concediez 😀

Şi am mers la Biblioteca Judeţeană din Brăila, unde m-am bucurat tare pentru că au fost mulţi copii care citesc Regine 😀 Dar au cumpărat Testamente 😆 , pe care am dat şi eu autografe. Ei, haide, au luat şi ceva Regine şi ceva Indicii. Dar domnul Suciu a făcut senzaţie la Brăila. E absolut fabulos. Ştie, n-ai ce-i face. Să facă atmosferă normal. A fost foarte tare şi ştie multe bancuri, pe care, desigur, eu le-am uitat. Într-un cuvânt a fost super, super mişto. Bine, şi compania a contat, mai ales că pe Marian îl ştiam a fi un mare domn, iar Adrian Suciu m-a cucerit total prin nonconformismul său. Chiar mă bucur că l-am cunoscut.

Dar una peste alta am avut o zi minunată. Unde am mai aflat şi că Bogdan a trimis Indiciile… am uitat în ce ţară. Cui îi pasă? Unde am mai aflat că o să fac lansare la Piteşti cu Rocha şi Somalia 😉 Peste vreo lună. Unde am mai aflat că Rocha, poate, va merge şi la Satu Mare, dar sigur şi cu mine la Baia Mare. Şi cum eu îl ador pe Rocha, abia aştept. Bine, ideea e că mă pot da şi mare că am lansat cu Rocha. Şi o să mă dau mare, mare, mare. Numai aşa de rea 😀

Ideea e că la final ne-am pupat şi ne-am văzut de drum, iar Adrian Suciu mi-a promis că mai vine cu mine să lansăm chestii pe orbite. De asemenea, Marian a zis că vine, la primăvară, cu mine la Satu Mare, unde nu vom scăpa, evident, de Somalia. Că cică acum e autorul meu 😆

Ce funny!

Aaa, şi pentru cei pe care-i roade ce face „directoarea”? Face bine 😉 Şi dacă nu vă convine, citiţi prin alte părţi, că blogul ăsta e pentru oameni cu materie cenuşie. Ştiu că nu prea vă prindeţi, dar asta nu e problema mea.

Şi la final vreau să-i mulţumesc lui Dragoş Ţinta de la Buzău, pentru că a trimis echipa de filmare la locul faptei.

P.S: Încă n-am poze, aşa că… mna…