Sunt o „gâsculiţă fiţioasă” şi-mi convine…

No, titlul are legătură cu asta 😉 Chiar dacă Alexandru Petria a zis că a crezut – o mai crede şi acum, dar eu nu-l contrazic – că sunt o „gâsculiţă fiţioasă”, mie îmi convine 😀 N-am mai râs de mult aşa bine. Hey, chiar sunt!

 

Bine, azi m-am topit în soare. Mă rog, m-am topit la umbră, ce-i drept. Important e că am făcut-o. M-am trezit cu noaptea în cap şi bâşti după Diana la Bucureşti – lasă, nu trebuie să ştiţi voi cine e Diana. Fireşte că m-am întors cu ea la Piteşti, că doar Zahanaua lui Max e una singură, în „căpială” n-au 😉

De n-ar fi fost 60 grade la umbră, ar fi fost şi mai şi. Dar chiar şi aşa întâlnirea a fost reconfortantă. Ca între fete, aşa.

 

După doar şase ore de plajă cumulate, lumea îmi zice că sunt cam prea neagră. Şi n-au fost decât şase ore cumulate. Doar v-am spus că m-am insolat. Probabil că nu v-am spus că de atunci, până ieri, n-am mai pus carne în gură. Asta dacă nu vorbim de peştele afumat. Şi chiar am râs cu Diana – futu-i. Cât m-am chinuit eu să scap în Italia de peşte şi paste, doar asta am mâncat în ultimele zile, pentru că altceva îmi era cumplit de greu să suport. Aşa ţi-o întoarce viaţa când te plângi prea mult.

 

Acum sunt bine sănătoasă, în caz că vă făceaţi griji. Cam deprimată, cam plictisită, cam fără chef. Asta pentru că nu prea am ceva real de făcut. Ştiu, am de terminat o carte, dar eu am nevoie de mişcare şi agitaţie ca să mă simt în elementul meu. Doar că pe căldurile astea toţi gâfâie în linişte, nu se mai agită nimeni.

 

Trebuie să vă spun că luna asta „Revista Flacăra”, iar nu e vorba de aia violetă, a ieşit cu „Asasin la feminin”, cartea Monicăi Ramirez. Eh, Monica are o poveste super interesantă, ea ca persoană. Cartea încă n-am văzut-o, pentru că revista nu a apărut şi în Piteşti, iar mie îmi e lene să o aştept să vină de la Bucureşti. Dar am şi eu acolo un reportaj, în revistă adică. Aşa că nu o rataţi. Pozele sunt chiar mişto 😆 Doamne, ce antireclamă ştiu a-mi face de una singură.

 

Ce să vă mai povestesc? Păi, la turci nu-i ca la români… Păi, iarna uneori poate fi ca vara, dar şi invers e valabil. Aaaa, da, să nu uit de articolul de aici. Dar să nu mă întrebaţi ce-a fost în capul meu când l-am scris că n-aş putea să vă spun. Şi… mna, bine, am de terminat o carte. Deci, înainte de-a mă apuca de citit alt manuscris…

O, Doamne, era s-o uit pe Ada. Ada a scris un roman poliţist de-a dreptul fabulos pentru cei 16 ani ai ei. Şi să mai îndrăznească careva să zică că are doar 16 ani şi că ce ştie ea. Vorba Luciei, la 16 ani nu ştiam prin ce discotecă s-o cotesc mai repede, numai capul la scris nu-mi stătatea. Şi câtă maturitate fraţilor… Eh, veţi vedea voi.

Dragi autori, concurenţa vine tare din spate 😉

 

Gata, am spus tot. Noapte bună! Spor la treabă mie! Sau bună dimineaţa, după caz.

Reclame

Un espresso scurt pentru un mail.

Aşa a început colaborarea cu „Flacăra”. Alex mi-a zis că dacă-i dau o informaţie pe mail îmi dă un espresso scurt. Sunt curioasă ce o să-mi dea pentru o idee bună de promovare 😀 Mai bine să nu ştim, nici eu, nici voi 😀

Şi acum să trecem la lucruri serioase.

Începe Bookfest. Fireşte că nu doar Tritonic va fi acolo, dar noi suntem cei mai importanţi. Iar Crimescene e cea mai bună editură care aduce în atenţia publicului din România cărţi din genul „mistery and thriller”. Nu vă mint cu nimic. Noi nu numai că suntem, dar am târât şi autorii la stand.

Sigur, i-am ameninţat cu tăierea a 25% din drepturile de autor, pe care, fireşte, oricum nu le au, dar ei nu ştiu 😉

O să avem zile pline. În autori, cărţi şi lansări.

Mâine nu avem lansări, dar suntem acolo să vă întâmpinăm. Să facem cunoştinţă unii cu ceilalţi. Bine, puteţi să-mi oferiţi câte cafele vă simţiţi în stare, eu nu o să refuz nici măcar una singură.

Presupun că fiind prima zi de târg lumea se va aduna greu, aşa că pe mine mă găsiţi acolo, adică la standul Tritonic şi Crimescene după ora 12. Aşa a fost scris 😀

Mâine suntem noi, cei din echipă, alături de editorul şi autorul Bogdan Hrib. Nu ştiu, poate ne-o face o surpriză şi George Arion şi o trece pe acolo. Dacă sunteţi norocoşi…

Programul lansărilor o să-l pun încă o dată mâine. Dar până atunci vă spun aşa: de joi până duminică îi veţi întâlni pe următorii: Lucia Verona, Ivona Boitan, Alexandru Petria, Lorena Lupu, George Arion, Stela Popa, Oana Duşmănescu şi or mai fi şi surprize. Nu surprize, surprize, cu toate că nu poţi şti niciodată ce te loveşte 😉

Aşadar, treceţi să-mi daţi o cafea, să mă băgaţi în seamă, să mă scoateţi din monotonie sau să mă înjuraţi dacă vreţi că am aşa chef de-o păruială la câţi nervi am acumulat zilele astea, de v-aş fi chiar şi recunoscătoare.

Dacă sunteţi cu un ochi pe blogul ăsta şi cu altul pe blogul Tritonic, veţi afla din timp când şi cu cine vă veţi întâlni. De la ce autor puteţi cumpăra cărţi şi cere autografe, ce lansări vor fi şi tot felul de alte lucruri.

Nu uitaţi că Tritonic şi Crimescene sunt unii lângă ceilalţi. Normal că e şi Flacăra. Precizez, revista, nu chestia aia violet.

Şi, dragi bloggeri, nu uitaţi că Editura Tritonic a lansat o invitaţie şi o provocare, duminică 13, exact când mâţa neagră va trece prin faţa Romexpo: „Bloggeri printre cărţi”. Dacă vă prezentaţi şi sunteţi cuminţi poate primiţi ceva. Dacă nu, asta e, aţi ratat 😉

Tur de forţă majoră

A fost frumos. A fost greu. A fost superb, dar am rămas şi cu un gol. Golul se numeşte Iulia, ştie ea de ce, nu o să dezvolt acum. Dar o să-mi fie atât de dor de ea…

Şi da, am avut un tur de forţă majoră. Două zile, trei oraşe.

Am pornit ca echipa Crimescene – Doamne, superbă echipă, n-aş da-o pe Ivona Boitan pe nimic, ca să ne fie clar -. Echipă superbă spuneam: Ivona, George Arion, Bogdan Hrib şi eu mai la coadă. Şi am început cu Târgu Mureş, oraşul în care a copilărit Ivona. – Vlad poate confirma -. Apoi am mers spre Dej pentru a lansa o carte din colecţia Lit şi anume „Zilele mele cu Renata”. Pot spune că Alexandru Petria a avut succes, dar mă pot lăuda puţin şi eu cu succesul. E ciudat cum la alte lansari dai şi tu autografe, mai ales când e vorba de Primar şi Viceprimar. Hi, hi, hi, cred că mă vor urî tare. Pe mine ca pe mine, dar pe domnii Ciutacu şi Bădin… dar iar nu dezvolt, vă prindeţi singuri cum e cu sucul de portocale.

Din Dej, încărcaţi cu alţi doi pasageri, respectiv Petria şi soţia, pornirăm noi spre Cluj unde ne-a întâmpinat killer-ul şef… Andreiiiiiiiiii Crivăţ. Ştiţi care e problema? Mai nebună eu că l-am lăsat să-mi arate beciurile ale ciudate. Vă daţi seama? Era şi Bogdan prin jur, dar până se prindea el hop, asasinul îşi făcea treaba. Dar iată că au scăpat toţi cu bine de data asta. Mi-a fost cam teama cu asasinul lângă noi, dar măcar eu cu Bogdan am fost înarmaţi şi pregătiţi să tragem în tot ceea ce e suspect.

Cred că nu greşesc spunând că evenimentul din Cluj a fost unul extrem de reuşit. Oamenii au pus întrebări, au fost curioşi. Unii citiseră Indiciile, alţii cărţile lui George Arion sau ale lui Bogdan. Sigur, Ivona e proaspătă, proaspătă în crime, aşa că n-ar fi avut timp să citească, dar ştiu eu că se vor îndrăgosti de Dada 😉

Am fost sechestraţi în Pub vreo două ore şi un pic. Ce îşi poate dori mai mult un autor? Iar Crivăţ este excepţional. Eu n-am întâlnit om mai sufletist. Şi tocmai pe el m-am trezit să-l fac asasin 😀

Clujul lui 04-05-2010 cu siguranţă va rămâne una dintre cele mai frumoase amintiri ever. Şi nu numai pentru mine, ci pentru noi toţi. Cred că şi Petria e de acord că a fost cu noi acolo. Da, încă o dată se dovedeşte că la Ardeal e rost de amintiri pentru o viaţă.

Şi dacă tot vă spuneam de echipă… Doamne, ce mândră sunt de echipa asta crime. Ce oameni, ce caractere, ce valori. V-am spus că o ador pe Ivona? Recunosc fără nici un interes ascuns sau alte cele că după Lucia Verona (ca autori de sex feminin vorbind), Ivona Boitan m-a cucerit definitiv şi irevocabil. Am mai spus cât sunt de mândră? 😀 Ei bine, acum o vreau şi pe Lucia în echipa Crime, aşadar la treabă doamnă, vreau carte poliţistă până anul ce vine. E păcat de noi, tare bine ne stă împreună. Dar chiar ne stă bine…

Bine, bine, tac. Ba nu. Vă las cu nişte poze, din păcate momentan aparatul meu are o problemă şi nu le pot descărca pe cele de la Dej, dar mâine vor fi ok. Nici cele de la Cluj n-au putut fi descărcate momentan, noroc cu prietenul lui Crivăţ care ne-a făcut câteva fotografii. Dar o să revin cu poze atât aici cât şi pe facebook (pe face mai multe, clar).

Iar despre Vlad din TG Mureş… eheee, eu ştiam că e un special, dar după lansare profesoara lui de franceză mi l-a lăudat atât de tare că sunt mândră, mândră, mândră că îmi citeşte cărţile. V-am spus că încă mai există tineri excepţionali, iar el face parte din acea categorie. Vlad, să nu te dai bătut. Urmează-ţi toate visele şi rămâi cel mai bun ca şi până acum.

Tur de forţă, da. Obositor în draci, da, dar şi superb. Şi ce amintiri… A, da, eu tăceam 😛

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Între bagaje şi alte cele

Ţinând cont că voi pleca departe, departe, tot mai departe, ghiciţi ce?, aha, vă las cu Vania să vă facă zile negre. Că tot n-am avut timp de nimic zilele astea, doar la sală ce-am mai scăpat. Şi nici bagajul n-am reuşit să mi-l fac până la ora asta, păi de ce?, zău aşa. Aşa că iar am treabă.

De scris de pe drum voi scrie, dacă voi mai avea vlagă. O să încerc să nu uit nimic, să înmagazinez totul în creier şi să relatez cu maximă subiectivitate 😉

Pe această cale – că apoi o fi şi personal – îi mulţumesc lui Andrei Crivăţ pentru implicare, o să detaliez în curând.

Aşadar plecăm gaşcă mare. Eu, Bogdan, George Arion, Ivona Boitan şi, desigur, Alexandru Petria pe care-l vom ridica de pe drum. Şi aşa, în gaşcă, venim să vă spunem despre cărţile noastre şi nu numai. Aşa că ne vedem la: Târgu Mureş ora 17:00, mâine, unde vedeţi pe afişele de mai jos. Poimâine Dej şi Cluj, respectiv 14:30 şi 19:00. Da, apoi voi dormi bubă. Nu ştiu de ce dar asta cu dormitul cred că o să-mi iasă de mâine seară. Dimineaţa trezirea la 6:30, aşa că, da, va trebui să vă părăsesc devreme în seara asta. Încă mai am de călcat, de gătit, de spălat, de aranjat, de văzut şi gândit. Cam multe pentru un singur om. Aşa că ne auzim când om putea, dacă om putea. Eu zic că da. See you!

 

UPDATE: Noua mea obsesie:

Sex cu Renata…

INTERZIS CELOR SUB 18 ANI!!!

 

Doamne, e „Zilele mele cu Renata”. Nu, Doamne fereşte, nu e cu sex. Renata e un fel de călugăriţă. Nimeni nu face sex cu ea, doar că ea face sex cu toată lumea 😀

Da, proiectul inedit al lui Alexandru Petria apare. Şi unde dacă nu la Tritonic? Adică, serios acum, cine ar fi avut tupeu să scoată o carte despre viaţa monahală dacă nu nişte nebuni? 😀 Dar ştiţi ce e mişto, că e o carte chiar foarte bine scrisă. Chiar foarte, foarte, foarte mişto. Desigur, nu o recomandăm celor sub 18 ani (asta e mai mult pentru părinţi), dar dacă cumva sunt curioşi, îi rog să o citească cu fereală să nu se prindă ăi mai mari din preajma lor că am impresia că eu mi-o voi lua.

Aşadar, dragi tovarăşi şi prieteni, am onoarea de-a vă prezenta „Zilele mele cu Renata” de Alexandru Petria. Foarte curând o veţi putea ţine în mână. Sunt aşa mândră de el 😀 Şi de Renata, fireşte 😉

Poate vă interesa şi nu ştiaţi cum să întrebaţi

Acesta e un program aproximativ a ceea ce va urma să se întâmple. Din păcate nu ştiu dacă pot anunţa evenimentul de pe 19-21 sau 18-20, cum o fi, dar vă spun că nu e în ţară 😀

Iar pe 16-17 ar trebui să mai fie ceva la USR, dar încă nu ştiu sigur. Vă anunţ din timp.

 

Acum, zice Iulia (vă reamintesc că nu toate sunt bătute în cuie, aşa că o să le anunţ şi pe rând la momentul oportun):

Începem cu 15 aprilie – Şcoala Centrală Bucureşti – fantasy (dar pun pariu că or să vrea crime 😀 )

23 aprilie – Piteşti. (După cum vă spuneam înainte de asta este şi acel eveniment peste hotare, dar nu vă spun că nu cred că am voie încă).

Pauză până în mai care începe în forţă:

3 – Târgu Mureş 😀 Iah, again. Şi cu arkuda, dar şi cu crime-ul.

4 – Bistriţa (again şi ăsta, sper să fie şi Petria până atunci)

5 – Iah, Cluj. Ăsta abia îl aştept.

Pauză cam mare până pe 19-23 mai când va fi Iaşul.

Şi 28 Alba Iulia.

Dacă mai apare ceva între timp o să vă ţin la curent. Dacă nu, tot o să vă ţin la curent.

 

P.S: Mădălina, da, n-am uitat mâine şi culinarele 😛

Până la urmă Iolanda Ştireanu şi Stelian Munteanu s-au confruntat

Dar până ajungem la a vă explica ce e cu titlul să începem sistematic. Oh, o să fie al dracului de greu.

 

La Târgu Mureş, în primul rând, l-am cunoscut pe Vlady. Apoi, Stela a lansat „100 de zile” şi a avut mare succes. Eu am lansat Parfumul, iar Bogdan Somalia. Apoi, eu cu Bogdan ne-am mutat la cealaltă lansare şi am lăsat-o pe Stela să facă faţă întrebărilor despre Moldova. Adică ne-am dus la „Bloguri, Facebook şi Politica”. Până aici e clar.

 

A doua zi la Bistriţa, Alexandru Petria alături de familia sa minunată ne-a invitat la o cafea. Sau să fi fost invers? Ne mai gândim 😉 Alexandru va ieşi în curând cu o carte pe piaţă. Vă spun despre ce e vorba când vom avea copertă. Apoi „furăm” la Biblioteca Judeţeană, unde printre cei maturi au venit o grămadă de pici. Le-am povestit despre Dinastii, dar când i-a întrebat Bogdan dacă vor să vorbim despre fantasy sau poliţiste… da, da, toţi au zis că poliţiste 😀 Au fost foarte haioşi. Au pus întrebări şi ne-au cerut pistoalele să le ţină şi ei în mână. Apoi ne-au întrebat dacă vindem şi pistoale 😆 Funny! În cele din urmă am dat multe autografe, atât eu cât şi Bogdan. Dar… eheee, am dat autograf şi pe una din cărţile lui Liviu Radu, cred că pe „Waldemar”, sigur, atât eu cât şi Bogdan. Sper că nu se va supăra Liviu Radu. La Bistriţa, recunosc, a fost foarte, foarte mişto.

 

Şi ne-am dus la Cugir, unde mama Iuliei – mulţumim! – ne-a primit cu o cină demnă de nişte împăraţi. Minunaţi părinţi. Iar Ioana – pe care nu o cunosc – mi-a făcut un tort. Excelent!!!!

 

După care, evident, la Deva. Unde, la fel, printre maturi, mulţi puşti, de data asta de liceu. Pentru că n-am putut să-l împuşc pe Bogdan, aşa cum era planul iniţial, am tras în sală. Dar nimeni nu s-a speriat. În schimb toţi s-au amuzat 😀 Trebuie să recunosc că la Deva am avut o mică dezamăgire, am cunoscut primii tineri care nu au citit nimic în afară de lectura obligatorie, dar le-am stârnit interesul prin împuşcăturile noastre 😉

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Şi da, Stelian şi Iolanda, în cele din urmă, s-au confruntat. Finalul nu vi-l spun.

 

Şi la final, chiar dacă cu asta trebuia să încep, vă spun că un puşti, care vrea să rămână anonim şi are 15 ani, mi-a dedicat melodia de mai jos. Mi-a spus să ascult bine versurile – care-i aparţin lui Eminescu – pentru că el aşa mă vede pe mine cea reală dincolo de ziduri şi alte măşti. Recunosc că m-a impresionat destul de mult. Dar ajunge, că mă pun pe bâzâit 😀

 

Mai e şi mâine o zi! 😉

Păi si Bistriţa

Nu o să scriu mult pentru că sunt în maşină şi mă clatin, dar o să las imaginile să vorbească.

 

Puştii au fost senzaţionali, iar Alexandru Petria şi familia lui de nota 10. Şi da, ne-am împuşcat. Dar copiii, culmea, nu s-au speriat, ba chiar ne-au cerut pistoalele să le ţină în mânuţele lor. Nice!

Acum mergem spre Cugir unde ne aşteaptă mama Iuliei cu cina! Dar mai avem!