Bine, vă spun…

Între studiul la Opus Dei şi denumirile vechi ale oraşelor diferitelor ţări, ca să nu mai spun de războaie, mai ales de ăla din Bosnia, cu evrei şi nebunii, nu mai scriu 😆 Ce tare, nu? Păi nu mai pot pentru că am nevoie de foartă multă documentaţie încă de la început. Cel mai greu mă descurc la puştile cu lunetă. Puii mei, găsesc numai porcării, iar eroina mea e o tipă la modă, plus că e telepată, plus că vrea să salveze Vaticanul, pe Papa, pe mama lu’ Papa şi pe încă una de e… nu ştiu exact ce e.

Dacă mă întrebaţi cum stau cu studiul asupra telepaţilor, păi bine, merci. Acolo chiar e mişto şi cică sunt laboratoare secrete în care sunt chinuiţi bine oamenii care îşi pot folosi mai mult de zece la sută din creier, că până la urmă despre asta e vorba.

Dar nu numai studiul pe problemele mai sus amintite mă încurcă în procesul scrisului, ci şi faptul că mă tot apuc de citit alte alea. Noroc că le termin într-o zi oricât de nasoală ar fi treaba. Adică adio TV, adio fragi şi mure, doar la Grande Fratello n-am renunţat, dar citesc în timp ce ascult sau scriu despre draci bălţaţi. Adică scriu de mână, am umplut un caiet A4 cu tot felul de date despre Opus Dei şi o să încep să-l umplu şi pe celălalt cu date geografice. La ce îmi trebuie? Păi nu la sexul între femei, asta e clar, ci la ceva mult mai elaborat. Dar asta veţi afla voi cam pe la anu’. Şi oricum, dacă termin cartea asta până-n martie sunt tare, dar parcă mi-aş mai lua o lună în plus dacă nu se supără nimeni.

Între timp, că de fapt asta voiam să spun şi am dat în bălării, am citit Geneza despre care puteţi afla aici. Am terminat şi volumul zece din Amber despre care puteţi citi tot aici şi… Cel mai tare… Am văzut că pe aici intră multe mămici cu copii destul de micuţi, aşa că am şi pentru ei o carte frumuşică cu un detectiv cam anormal. Asta îmi place pentru că poţi obişnui copilul de mic cu literatura poliţistă. Chiar drăguţ.

Mda, probabil că azi voi continua cu Bosnia, hai că am umplut Clubul ăla, nu poate nimeni să spună că nu are de unde se documenta. Da, da, voi citi şi continuarea Privighetorii, dar nu chiar acum că am obosit al dracului de rău. În plus, Bogdan m-a agitat azi pentru o jumătate de viaţă. Să mor dacă nu e nasol cu tritonicii ăştia. Când uită de tine, când te bagă în priză şi îţi fură cinci ani din viaţă.

Da, sunt calmă, cel puţin asta îmi tot repet de o jumătate de oră.

Reclame

Oh, iar bagaje?

I luoghi della memoria scritta. Le Biblioteche italiane tra tute

Vă spun sincer că nu am nici cel mai mic chef să calc, să aranjez, să cumpăr şi să fac bagaje. Pur şi simplu am intrat într-o lume a cărţilor şi nu mă mai pot opri din citit. Nu, nu vă mai duc cu preşul, chiar nu mai scriu nimic pentru că nu am chef. Şi nici nu o să am o perioadă însemnată de timp. Şi nici nu vreau să am. Am ajuns la performaţa de-a citi o carte pe zi, uneori chiar două dacă lectura e sub două sute de pagini, şi vreau să rămân aşa o perioadă.

Mişto e că nu mai ţin minte chiar tot ce citesc. Adică mă trezesc că am citit o carte, dar îmi amintesc vag cum şi de ce. Bine, nu vorbesc de cele citite recent, ci de cele citite cu ceva timp în urmă.

Aşa că ieri am dat gata „Morţi cu toţii”. Nu am vrut să o citesc până nu apare şi volumul opt, dar nu m-am putut abţine. Acum îmi pare rău că am făcut-o, pentru că vreau mai mult şi nu mai am de unde. La naiba. După am început cu Sun Tzu, am râs o grămadă, dar n-am terminat-o. În vacanţă o să duc la bun sfârşit şi ultimele trei volume din Amber. E cazul să termin cu seria asta şi să vă povestesc despre ea. Probabil că şi Alexandru Macedon mă va însoţi, pentru că o să termin repede cu Amber, sunt destul de uşor de citit şi destul de scurte.

Dar trebuie să vă mărturisesc că Doru mi-a făcut poftă de titlul de aici, aşa că sunt în dilemă. Probabil că mâine, când voi face ultimele cumpărături, o să dosesc şi cartea asta undeva prin geantă. M-am delectat puţin şi cu „Domnul deputat…”, dar despre asta vă spun eu când vin din vacanţă.

Desigur, Club de carte va rămâne la mila lui Vania, dacă îi va fi milă şi va posta ceva. Dacă nu, asta este, va trebui să transfer recenziile Luciei de pe laptopul meu pe cel al lui Sorin. Alternative am după cum se vede.

Între bagaje şi cărţi am ajuns la o dilemă, cam ce aş vrea să scriu pe viitor. Adică ce gen şi de ce? Nu îmi dau seama, oare cât voi rămâne în dilema asta. Şi dacă vă vine să credeţi ieri îmi venise o idee pentru ceva SF, dar mi-am amintit că eu nu scriu SF, deci am lăsat-o moartă. Poate o să încerc pentru propria-mi distracţie într-o zi. Ideea rămâne în baza de date a „ideilor ce se vor aplica cândva”, poate după ce mor la câtă lene am pe mine 😀

Bine, acum mai am un motiv în plus de îngrijorare odată cu plecarea în vacanţă, şi anume peştii. Dacă tot îmi fac mereu probleme pentru Piţi trebuie să-mi fac şi pentru peşti, normal. Mai ales că doamna Katy – dădaca pisicii – are bunul obicei de-a strica sau ucide ceva în absenţa mea. Dar m-am obişnuit. Acum asta este, sper să nu îi omoare pe toţi.

Când mă întorc vreau să-mi cumpăr un canar şi doi hamsteri. Nu ştiu dacă aţi văzut vreodată cât de dulci sunt hamsterii. Au un botic absolut fenomenal 😀 M-am îndrăgostit de ei. Canarul nu ştiu de ce îl vreau, dar mi s-a pus pata pe el. Şi aşa voi deschide un zoo în apartament. Care e problema? Am zis eu că sunt sănătoasă?

Ah, şi să nu uit: CRINAAA, să nu zic de rău, pune mâna şi scrie că te verific din Turcia, să nu crezi că scapi. Apoi îţi dau sms-uri maliţioase 😀 Ne-am înţeles? Sunt sigură că va fi foarte afectată.

Şi cum totul e bine când se termină cu bine, iar eu încă n-am apucat să fac bagajele, totul e rău. Aţi înţeles fraza asta complicată? Bine, nici eu.