Ce gălăgie, domn’le

Gălăgie mare azi în capul meu. Pe lângă telefonul ăla ce a tot sunat şi eu am tot fost în contratimp cu el. Adică: omul sună, eu aud. Prea departe de telefon, nu ajung la timp. Îmi bag picioarele, mai sună dacă îi trebuie. După un timp verific apelurile lipsă, două de la Bogdan. Sigur, îl sun nu mai răspunde. În fine. Întâmplător intru aici. Asta o fi vrut să-mi spună? Nu de alta dar ştiam de când a semnat. Şi ce dacă publici, mă, în Portugalia, noi „e” mai proşti? 😀 Nu l-am mai sunat, de ofticată. Dar i-am propus să publice o carte pentru copii la Tritonic Junior promiţându-i 5%. Mi-a zis: „doar atât?” Uite domn’le cum ajunse mare şi nu ne mai urcăm la nasul lui.

Nu se poate aşa ceva. Bogdan nu mă lasă să muncesc, Crina nu mă lasă să dorm, Andreea – PR-ul editurii – nu mă lasă să trăiesc 😀 Andreea e cea mai rea. Vrea să mă duc la toate lansările. Aşa că mi-a mai făcut rost de una la Mamaia pe 25 ale lunii. Noroc că am scăpat aşa că voia să mă ia direct de pe plaja din Antalya pe 18. Ptiuuu… Trebuie să fac ceva cu Andreea, mă omoară cu zile. Nu o poate răpi cineva până la toamnă? Să stau şi eu calmă? Nu poate, ştiu. 😀

Acum pe seară mă omoară Teo 😀 Desigur, într-un mediu mai privat ce se numeşte facebook. Ei bine, mâine vreau să dorm, care sună să-şi taie singur mâna 😛

Ăăă…

Am atâtea de spus că nu prea ştiu cu ce să încep.

 UPDATE DE INCEPUT: CONCURS CU REGINE LA DUMIS, DOAR PENTRU PITESTENI

Bine o să încep cu o primă reacţie a vizitei Corinei. Adică prima online, în Piteşti chestia cu ziarul şi onlineul e mai grea.

Ca să nu rămân mai prejos, citiţi şi interviul pe care l-am dat pentru Ele.ro şi dacă tot sunteţi acolo participaţi şi la concursul Tritonic.

 

Ar fi trebuit să vă spun că din Iaşi m-am ales cu zece volume Zelazny, cu peste douăzeci semne de carte – când mi-a fost mie jenă să mai substrag, i-am trimis pe Xreder şi pe Bogdan 😀 – şi cu o carte din colecţia Crime Scene, încă n-am apucat să văd ce carte e. No, multe mai vreţi de la mine. Normal, am cumpărat şi de la concurenţă. Hei, cu mine nu sunt în concurenţă. Oricum, pe Rao m-am enervat că nu aveau la vânzare „Împăratul de purprură”, dar Corint a avut la vânzare „Mort de-a binelea”, volumul V din seria „Vampirii sudului” sau „Trueblood” a lui Charlaine Harris, carte pe care am terminat-o aseară. O să vă spun eu zilele astea despre ea. Oh, da, să nu uit, pe Zelazny mai am să dau două sticle de vin, una am dat-o la Iaşi. Şi uite aşa eu tot datoare mă trezesc.

 

Mâine şi poimâine, desigur, alţi doi mari autori români se vor afla în licee. Dar pentru asta aruncaţi un ochi pe afişe. Doar nu vreţi să scriu eu tot, nu de alta, dar nu mai am litere.

Joi, 14 mai, la Muzeul Bucureştiului, o lansare cu multe surprize chiar şi pentru autor. Da, Emil habar nu are ce îl aşteaptă, şi mă oftic că nu pot fi acolo. Aşa că la ora 18 ar trebui să vedeţi cum se lansează „3 cu ghinion”. Vă promit că o să fie senzaţional, aşa că măcar voi cei din Bucureşti nu rataţi marea lansare.

Cât despre mine… mi s-a spus să mă odihnesc până pe 17 iunie că mă aşteaptă zile grele. Dar cum să mă odihnesc când eu încă lucrez la „Indicii anatomice”. Se pare că domnii au uitat complet că mi-au spus să termin până miercuri. Parcă nu am vorbi cu toţii aceeaşi limbă 😀

 

Câteva poze de la Iaşi le puteţi vedea pe Dinastii. Sunt acolo de vineri. Ar trebui să o vedeţi măcar pe Andreea, că tare mândră era de distinsa diplomă 😉

 

No, şi ca să fie treaba dusă până la capăt, cu un simplu click pe poză, puteţi comanda Reginele II. Pe coperta patru îi veţi întâlni pe Crina şi Răzvan Dolea, undeva pitit zice ceva şi Bogdan.

Dacă v-am înnebunit cu editurile şi cărţile, o să vă spun că îmi vine să mă duc la plajă, dar nu în Piteşti. Mă duce şi pe mine cineva la mare? Nu săriţi toţi, că nu mă pot împărţi în zece 😀

Cred că v-am spus esenţialul. Mâine vom onora o leapşă sau diseară, depinde cum ajung din plimbări.

Frichineli

Am plecat de două ori la somn, dar nu am stare. Aşa că am zis să vă spun. Am fost la Iaşi, unde i-am cunoscut pe Shauki – cu precădere – şi în fugă pe Mihaela Frunză. No, oricum Shauki a stricat surpriza, dar nu spun mai mult 😀

Lansarea mi s-a părut mişto. De ce? Chiar dacă lumea nu se aduna, sonorizarea a fost atât de bună încât s-a auzit în fiecare colţ al târgului. Dar mai interesantă, la drept vorbind, a fost masa de la „Bolta Rece”. Shauki nu a vrut să bea vin, cam prea cuminte 😀 Nu are nici un viciu, de aia citeşte atât de mult, are mintea limpede.

Am bărfit, desigur, cu Crina la telefon şi, dintr-o nebunie de moment i-am făcut trafic lui Vania (poveste lungă 😀 ).

Până descarc eu pozele şi încep să vă spun poveştile nu uitaţi, Piteşteni, că duminică aveţi întâlnire cu Corina Creţu. Afişul e mai jos, dar cred că ştiţi deja ora şi locaţia.

Sunt obosită moartă, dar nu pot să dorm. În schimb, mănânc de când am venit acasă. Se anunţă o vară grea, cred că trebuie să mă grăbesc să plec în concediu, altfel nu îl mai apuc la ce planuri are Bogdan. Probabil că nu voi mai apuca să văd nici Piteştiul, poate doar de Crăciun şi de Paşti. Povestea Iaşului o să v-o destăinui în curând pe Dinastii, aici avem lucruri mai importante de vorbit. Mă rog, nu e nimic mai important ca Iaşul, dar totuşi.

Pentru o mai bună prezentare, totuşi, mergeţi la Shauki, el a zis mai bine şi mai amănunţit. Bogdan, Răzvan Dolea, Andreea şi Marius au fost acolo cu mine. Nu m-au scăpat din ochi 😀

Poate acum mă ia somnul 😛

 

Aaa, să nu uit: Bogdan a primit de la Universitatea Iaşi premiul de excelenţă pentru Blestem şi un alt premiu, tot de excelenţă, pentru editură. În curând o veţi vedea pe Andreea cu diploma. Şi radiază de fericire 😀 Eu nu îi mai felicit pentru că m-au alergat prin Iaşi de mi-au sărit capacele.

Felicitari, Ivona!

Uneori ai nevoie să simţi acea liberate a propriului creier. Creier care, în ultimul timp, a fost inundat de tot felul de prostii, gânduri, deşertăciuni, etc. Dar, în special de literatură. A mea, a altora. Ok, să recunosc, mai mult a mea. Dar, una peste alta şi a altora. Că mai citesc şi eu să văd ce au alţi scriitori în minte. Uneori, chiar, pentru a mă convinge pe mine că nu sunt prea ciudată. Da, vreau să ştiu dacă ceilalţi au acelaşi stil de viaţă ca al meu. Pentru că lumea se cramponează de mine. De felul în care trăiesc, de felul în care scriu poate şi felul în care dorm, ce ştiu eu. Şi totuşi, am descoperit în mine o nepăsare şi un cinism care mă fac să cred că am înnebunit. Mă rog, punând la socoteală că am fost vreodată întreagă. 😀 Aşa că, azi, cu familion, format din soţ şi una din perechile de fini… Ok, de ce nu, poate şi cei mai dragi, am pornit spre Bucureşti.

Desigur, nu găseşti o gură de aer relaxant la Bucureşti, doar că azi noapte am avut o revelaţie. Oh, da, felul acela de revelaţie când te apuci să citeşti o carte… Dar nu, nu vă spun acum despre carte, mai am o sută de pagini, poate mâine sau luni. Atunci o să vă spun ce am trăit şi cum. În momentul de faţă e vorba despre altceva. Citind din acea carte, pe la două noaptea mi-am dat seama că vreau să fiu la lansare. Şi cum doar o bombă atomică mi se poate pune în cale, iată că am ajuns unde mi-am propus. La marea lansare a cărţii „Cu sânge rece şi albastru”, scrisă de Ivona Boitan.

 

Ei bine, l-am mai văzut şi pe Bogdan Hrib, chiar începusem să îi simt lipsa şi a fost un impuls în plus pentru a mă duce. Normal, am văzut-o şi pe Mirela şi am cunoscut-o pe Andreea Manea, PR-ul. Wow, foarte frumoasă Andreea. Adică am văzut-o eu într-o poză, dar realitatea e superioară, belive me. Cum dau eu din una în alta, ca orice scriitor care nu poate fi şi muritor. Normal, nu mă pot adapta condiţiei 😀

Aşa că, cu mult sânge albastru 😀 , nu, cu siguranţă rece nu a fost, chiar înainte de lansare m-am prezentat autoarei. Că tot o confundasem eu cu altcineva, aşa că, într-un fel, era nevoie să îmi iau şi revanşa. Mi-a fost cu atât mai dragă atunci când a spus că se regăseşte, într-un fel în unul din personajele ei, Baba. Că într-o zi ar putea ucide, dar nu ar putea să îşi înăbuşe lacrimile. Ironia face ca eu să mă identific mult mai mult cu celălalt personaj. Dar deh, asta-i viaţa. Ba chiar mă atrage mai mult Silvia din anumite puncte de vedere. Ba chiar toată ziua m-a frământat o întrebare: cum o fi mai bine, să nu ai nici un fel de sentiment sau să ai prea multe? Nu, n-am găsit răspunsul.

Lansarea? Ce să vă spun, era cât pe aici să plec dacă Xreder nu se apuca de pozat, de parcă toată lumea se regăsea în acea librărie şi nimic altceva nu mai exista în rest. Finul meu trebuia să ajungă la Piteşti, iar noi, oricum, eram cam obosiţi. Dar m-am simţit bine. Mi-a plăcut. A fost o lansare calmă, aş putea spune chiar una cu sânge albastru. Şi nu ai cum să nu te simţi bine atunci când eşti într-o încăpere în care majoritatea celor prezenţi vorbesc aceeaşi limbă cu tine. În jurul meu oamenii vorbesc o arabă stilizată, că mai înţeleg eu ce zic, dar sunt prea umani. Prea îşi doresc lucruri comune, şi chestia asta a început să mă dispere, să mă enerveze şi să mă facă să mă simt străină chiar şi printre cei mai apropiaţi. Şi uite aşa, îmi vine să fug în lume.

Acum nu ştiu să spun dacă atmosfera a fost una aparte sau aveam nevoie să fiu acolo cu ei. Oricum, pozele vor vorbi de la sine.

Felicitări, Ivona! Frumoasă carte!

Eu, Bogdan Hrib, Mirela Neculcea si Ivona Boitan

Finii