Arhive pe etichete: Andrei Badin
Revoluţia „Andrei Bădin”
Fraţii mei, e revoluţie. Până acum am o sută unu căutări după Andrei Bădin – la mulţi ani, Andrei!. Dar, dragă domnilor, la dracu’, omul are blog uite fix aici. Poziţionaţi click-ul şi daţi. O sută unu căutări? Doamne. L-or fi găsit? L-or fi pierdut? Până acum eram la concurenţă cu pisicile, dar cu Andrei nu pot ţine pasul 😀 Eu ştiu că a publicat o chestie revoluţionară pe blogul lui, dar tot nu pricep cum de nu daţi de el. Eu ştiu că dacă dai search pe google după Andrei, prima chestie care apare e blogul lui. Heyyyy! Sau ar trebui să dau copy/paste la postul lui Andrei şi să facem pe din două? 😀
Andrei, în ultima jumătate de oră cred că ai devenit mai cunoscut decât Băsescu. Cel puţin pe blogul meu 😀 Îţi doresc petrecere frumoasă, şi te las, sper să te şi găsească oamenii dacă tot te caută cu atâta înfrigurare 😉
Trecem la cărţi. Şi trebuie să vă spun. Mă doare drept că Lorena a plecat de la Tritonic, că s-a certat sau se ceartă cu lume, că una, că alta. Da, poate că şi eu am prejudecăţi în ceea ce o priveşte. Dar nu o cunosc personal. Ne-am zărit de câteva ori, dar nu ne-am vorbit. Cel puţin eu am zărit-o. Dar nu pot fi nimicitor de ipocrită. În primul rând faţă de mine, că voi n-aţi şti, până la urmă, dacă o fac din ipocrizie ori ba. Dar trebuie să vă spun, cartea asta e excepţională. Şi ştiu o persoană căreia i-ar plăcea la nebunie, aşa că îmi permit să i-o fac cadou din toată inima, rămânând să-mi comand una de la editură. Cella, crede-mă, trebuie să ai cartea asta. O s-o adori. 😀
Nu ştiu ce să vă mai spun. În seara asta mă retrag. Am treabă. Gătesc, cred că mi-am găsit vocaţia 😆 Apoi mă voi uita, normal, la Grande Fratello. Apoi poate voi reuşi să dorm. Hmm. Or fi şanse? Nu cred.
Şi n-am scăpat…
Am urmărit leapşa asta cam peste tot. Şi de fiecare dată răsuflam uşurată că nu m-a nominalizat nimeni. Dar Cella mă iubeşte prea mult, aşa că nu s-a putut abţine 😀
1.-Ce ai recomanda(şi de ce) unui dezamăgit în dragoste?
Ceva fizică cuantică. După ce termini o astfel de carte, sigur nu te vei simţi mai bine, dar nici motive de plâns nu ai 😀
2.-Ce ai recomanda(şi de ce) iubitului/iubitei?
Biblioteca din casă. Toată.
3.-Ce ai recomanda(şi de ce) celui mai bun prieten?
Cărţile mele, dar le-a citit deja 😀
4.-Ce carte ai recomanda(şi de ce) unui copil de 10 ani?
Acum o să ziceţi că sunt nebună. Dar sunt sigură că la vârsta asta doar Harry Potter poate deschide apetitul pentru lectură.
5.- Ce carte ai recomanda(şi de ce) unui mare aventurier călător?
Dumas. De la „Cei trei muşchetari” până la ce mai vrea el. Tatăl, că fiul e mai sentimental.
6.-Ce carte ai recomanda(şi de ce) unui duşman cunoscut?
Păi duşmanului meu să-i recomande un prieten de-al lui că eu nu sunt Maica Tereza.
7.-Ce carte ai recomanda(şi de ce) unei persoane care nu iubeşte lectura?
Unui astfel de om i-aş recomanda în zadar, pentru că tot nu o să citească. Să fim serioşi.
8.-Ce carte ai recomanda(şi de ce) unuia cu nasul pe sus?
Nu am nici cea mai vagă idee.
9.-Ce carte ai recomanda(şi de ce) celui/celei care apare primul pe lista ta de blogroll?
Lui Andrei Bădin? Să recitească „Dosarul Flota” sunt sigură că i-a scăpat ceva esenţial.
10.-Ce carte ai recomanda (şi de ce) unuia care crede că le-a văzut pe toate în viaţă?
Ăsta de ce ar mai avea nevoie de recomandări. Oricum le ştie pe toate.
Menţionez şi pe această cale că e destul de personală treaba asta cu lectura. Fiindcă fiecare se raportează la ceea ce îl interesează. E foarte greu să recomanzi cărţi, atâta timp cât nu sunt doi oameni la fel şi nu se raportează la aceleaşi valori. Aşa că citiţi orice, numai citiţi!
GO Bădin!
Da, Andrei Bădin, că doar despre asta e vorba. Şi da, şi despre doamna Udrea. Păi să încep cu explicaţiile. Că am zis că nu vorbesc despre politică, că nu scriu, că nu mă revolt, că îmi văd de turismul meu în afara ţării şi îmi bag picioarele. Că doar nu o să mă mai prostesc de una singură ca în anii trecuţi să dau o mie de euro la un hotel de patru stele unde nu primesc decât curăţenia în cameră. Păi ce rost are când la turci ai totul la dispoziţie în banii ăştia? Că şi dacă îţi e lene să te duci să îţi iei băutura (atenţie, tot ce se bea şi nu mă refer la alcool, este gratuit 24/24) de la bar, vin ei şi ţi-o aduc pe plajă, să nu cumva să te dezhidratezi şi să mori acolo. Nu cred că între timp s-a schimbat ceva la Mamaia.
E ok la un hotel de patru stele, vorbind de curăţenie şi lux, dar doar atât, pentru că mai arunci o mie de euro pe mâncare şi apă plată, să nu mai vorbim de altceva. Şi de tratat tot în silă eşti tratat pe banii tăi.
Ei bine, Andrei Bădin a pornit o campanie împotriva doamnei Udrea. Dar nu degeaba, zău că nu, că doar a băgat mâna în banii noştrii să-şi pună perdele, să plătească avocaţi cu toate că avea unii deja plătiţi şi altele.
Eu îl citesc des pe Bădin, doar că, din păcate, nu pot comenta decât ca anonim, aşa că nu comentez. Dar chiar acum, văzându-l pe Andrei la Antena3 şi dându-mi seama că vorbeşte şi în numele meu, prostul căruia i se mănâncă banii, am avut aşa un sentiment de solidarizare.
Da, jos cu Udrea! Pe lângă faptul că-şi fâţâie sânii la TV eu nu văd ce altceva face. Dacă ştiţi voi spuneţi-mi şi mie, poate mă lămuriţi.
Despre acelaşi subiect puteţi citi şi la Victor Ciutacu. Hai băieţi, nu vă lăsaţi. Dacă Tolontan a reuşit puteţi şi voi!
Sezonul lepşelor
A început sezonul lepşelor. Dacă toată vara abia s-a mişcat câte o leapşă prin bloggosferă, ei bine, toamna a venit cu ele. Grămadă. Am două. Una de la Adina, una de la Crina, care, la rândul domniei sale a primit leapşa de la Maria. Şi, uite aşa, ne învârtim pe aici. Între bloguri, între lepşe. M-am gândit eu cum să le combin, dar e dificil, şi nu prea. Şi totuşi.
Să facem o încercare: leapşa Adinei sună aşa: zece amintiri de toamnă. Hehe, nu am eu zece amintiri, dar câteva tot oi avea. Aşa că vom începe cu asta. Pe care o dau de acum mai departe, ca să fie treaba treabă: Crina (na 😀 ), Trexel, Andrei Badin şi Maria Barbu. Aşa, să sufere toţi, nu numai eu 😛
Amintiri tomnatice:
1 Toamna, copil fiind, mă duceam să culeg castane. Nu, erau comestibile. Bunica mea le gătea în fel şi chip. Castanul se afla chiar în faţa casei memoriale Vladimir Străinu. Singurul autor de marcă pe care l-a dat comuna Teiu. O mândrie pentru sat, pentru argeşeni, dar şi pentru România. Iubeam casa aia şi iubeam castanul din faţa ei. Toamna stăteam acolo, sub castan şi mă gândeam că într-o zi voi fi şi eu un Vladimir Străinu al satului copilăriei.
2 Toamna mă duceam pe gârlă, la vreo opt-zece kilometrii de satul meu. Eu şi câinii. Acolo, unde mă duceam, era o livadă. Crescută parcă pe un dâmb, în vale, ciobanii îşi păşteau oile înconjuraţi de câinii lor ciobăneşti. Dar nu aveam treabă cu ei. Nu ne vedeam, decât dacă voiam neapărat să ne căutăm. Dar nu voiam. Era o livadă cu pruni. Nu mi-au plăcut niciodată prunele, aşa că nu au fost în pericol. Îmi plăcea acolo, în special toamna, pentru că era totul arămiu. Iubeam să aud vântul şuierând printre frunze şi să mă las pradă viselor. Eram mereu însoţită de cei trei câini: un labrador negru – Corbiţă, o căţea fără rasă – Nadia şi de cel mai bătrân membru canin al familiei – Andronache. Ei dormeau lângă mine, păzindu-mă cu sfinţenie, în timp ce eu pictam în minte cuvinte.
3 Toamna m-am dus la grădiniţă. De ce îmi amintesc acest episod? Hehe, e amuzant. Ştiam doar un singur cântec pe vremea aia. Când mama m-a dus la grădiniţă, doamna m-a întrebat dacă ştiu vreun cântecel. Iar eu i-am cântat: „M-am născut într-un salcâm”. Credeţi că a rămas minunată? Nici acum nu a uitat 😀
4 Toamna mi-am cunoscut soţul. Eh, în fine, era aproape toamnă. Oricum, ţin minte că în anul acela de Crăciun mi-a cumpărat un pluover. Eram de vreo trei sau patru luni împreună. O, da, tata a făcut o criză de nervi 😀
5 O toamnă anumită a rămas specială în mintea mea. Eram copil, la ţară. Avem în curte un pătul mare, iar sub el o sobă cu plită. Aşa cum sunt sobele sau, cum erau, la ţară. Burniţa. Dar eu alergam cu câinii prin curte. Ieşea fum pe coş completând un peisaj dezolant. Mama era lângă foc făcând susan. Mi-o aduc aminte şi acum cum stătea acolo şi făcea ca visele mele să se împlinească. Unde s-a dus toamna aia?
6 Toamna a început serialul meu preferat: „LOST”.
7 Toamna ne-am luat prima maşină: „Opel Vectra”
8 Toamna ne-am luat apartamentul cel mare.
9. Toamna ne-am luat a doua maşină, evident, vânzând-o pe prima: „Skoda Superb”.
10 Şi, tot toamna, mi-am luat maşina mea. 😀 Din trei în trei ani, toamna, mi se întâmplă ceva minunat. Ei da, aşa a fost mereu. Aşa că mai am de aşteptat încă trei ani pentru o vilă 😛 Oh, ce o să se mai întâmple toamna asta?
Cum pe Adina am onorat-o, să o onorăm şi pe Crina. Ei bine, leapşa asta i-o dau mai departe cui o vrea să o fure. Deja fac abuz de unii dintre voi. Doar nu vrem asta 😀
1 Ziua cea mai frumoasă
Cea în care m-am apucat de scris. Aveaţi dubii?
2 Lucrul cel mai uşor
Somnul.
3 Cel mai mare obstacol
Eu.
4 Cea mai mare greşeală
M-am născut în epoca nepotrivită
5 Cauza răutăţilor
Lipsa de comunicare
6 Cea mai mare înfrângere
Atunci când mă înfrâng eu pe mine.
7 Prima necesitate
Aerul
8 Cel mai mare mister
Ceea ce se află dincolo de adevăr.
9 Cel mai mare defect
Tot eu
10 Persoana cea mai periculoasa
Cei care pretind că îţi sunt prieteni
11 Cel mai urât sentiment
Cred că invidia, îmi place să urăsc.
12 Cel mai frumos cadou
Cărţile
13 Cel mai bun remediu
Bezna şi liniştea
14 Protecţia efectivă
Închiderea în sine. Nedezvăluirea sentimentelor de teama de-a fi rănit.
15 Cele mai necesare persoane
Familia, prietenii, editorii 😀 …
16 Sentimentul cel mai frumos
Respectul de sine.
Gata? S-a terminat?
Interzis minorilor – Cristian Neagoe
Foto preluata de la Andrei Badin
De când cu bulgarii ăştia am cam piedrut ştirile, blogurile şi televiziunea în general. Nici n-am scris, nici n-am citit, am făcut plajă şi am dormit.
Între somnolenţele mele, aseară, cu gândul praştie, mă trezesc faţă-n faţă cu Sinteza Zilei. Gâdea şi un puştan. Aşa am văzut la început. Apoi Stan şi o doamnă care vorbea mult şi degaba. Puştanul, cică, era Cristian Neagoe – scandalul a pornit de la Andrei Bădin, aşa că vă trimit acolo pentru a înţelege tot – PR al Institutului Cultural Român de la New York. Nu am înţeles eu de la început despre ce e vorba. Dar când a început să citească acel text, Doamne, m-am închinat cu două mâini şi mi s-a făcut o ruşine teribilă:
„De la un timp, prietena mea a început să se pișe ketamina..(…)Prietena mea se pișă cea mai pură si mai concentrată soluție de ketamină pe care am întâlnit-o până acum. Ce se găsește pe la noi, Vetasedeul și, câteodată Ketaminolul olandez, sunt slabe rău, la modul ca IM trebuie să bagi cam de două ori mai puțin dacă nu vrei sa te anesteziezi ca porcul”