Aşa cum am spus ne-am lansat la Satu Mare, unde, ca de obicei, a fost mai mult decât minunat. Crina s-a ocupat, ca de fiecare dată, să iasă totul perfect. Ivona… am cam batut-o 😛
Şi o poză, mai multe găsiţi pe facebook, mai exact două albume.
Flacăra iese miercuri cu „Crimă la jubileu”, un roman excepţional scris de Lucia Verona. Dacă-l rataţi vă alerg. E mare păcat să nu aveţi cartea asta în bibliotecă. Vă spun că e fenomenală şi îi mulţumesc Luciei că m-a lăsat să citesc manuscrisul. Şi credeţi-mă că l-am citit în trei ore, pentru că m-a „înghiţit”. Păcat că s-a terminat. De ce toate lucrurile mişto se termină?
Sâmbătă şi duminică, la Romexpo, aveţi Sofisticat. Expoziţie de pisici, printre care şi Pufo, organizată de Candice Luana Dragota şi, fireşte, Sofisticat. Va fi şi un micuţ stand de cărţi. Candice tocmai ce a debutat în lumea literară cu o carte pentru cei mici „Povestiri din Grădina cu Pisici”. Vor fi şi cărţile mele acolo. Şi cine ştie, dacă veniţi veţi mai avea surprize. Trebuie să anunţ că anul acesta au fost înscrise 300 de pisici, adică cu o sută în plus faţă de anul trecut. Aşadar, clar, e un succes!
Cei din urmă… ştiţi voi. Andrei Crivăţ mi-a făcut o surpriză foarte, foarte, plăcută, despre care nu vă pot vorbi acum, dar în curând veţi afla tot. Aşa că îi mulţumesc şi aici.
Nu, nu ăsta era cel din urmă lucru. Miercuri la 18:30 va fi o dezbatere între bloggeri şi Victor Ponta, dezbatere la care am fost şi eu invitată şi va fi transmisă pe TVR1. Nu ştiu dacă e în direct ori ba. Dar puteţi da şi voi drumul la TV să aflaţi. Sper doar ca până atunci să fiu vie.
Şi cum îmi e teribil de rău azi, o să vă las să vă descurcaţi singuri pe aici. Eu mă duc să… aştept mesaje de pe lumea cealaltă 😛
Nu, nu e o poveste de adormit copiii, chiar nu e. E real ce vă spun eu aici. Păi fuserăm la Cluj – pozele la Lucia că eu m-am zăpăcit şi mi-am uitat aparatul – şi cu cine credeţi că ne-am întâlnit mai întâi şi mai întâi? Logic, cu Crina. Fireşte că tot Sătmarul avea treabă prin Cluj, aşa cum tot Clujul era în Sătmar. Adică de ce am mai lansat noi „Labirint obligatoriu” în Cluj când o puteam face la Satu Mare? 😀
Da, da, ca să fie chiar toţi sătmărenii – în fine, asta chiar nu înseamnă că au fost toţi – a fost şi Darius, măcar pe el am apucat să-l pun şi la treabă: cară cărţi, strânge bannere, adică fă ceva, ce dracu’ 😛
Ca de obicei Andrei Crivăţ a fost o gazdă minunată, iar salonul ăla de nefumători, futu-i, a fost plin de fum. Nu, nu, de la lumânări pentru că s-a luat lumina, care a revenit, dar nimeni nu va recunoaşte că s-a tutungit într-un salon de nefumători. Ar fi chiar trist. Nimeni n-a făcut aşa ceva.
Lansarea a fost mişto, că ce e obligatoriu, e obligatoriu 😉
Dimineaţă Lucia şi Bogdan au fost la matinal la TVR Cluj şi, fireşte, au uitat să mă trezească şi pe mine. Până la urmă Lucia s-a îndurat şi mi-a dat un telefon la nouă fără puţin spunându-mi să cobor la restaurantul hotelului că e şi Adi Hădean acolo.
Domnul Hădean a zis că lui îi par chiar de treabă, dar eu i-am explicat că e cam dimineaţă şi nu sunt în stare să fiu nesimţită pentru că n-am toate rotiţele în funcţiune. După ce am mâncat – aici să vă ţineţi – tobă şi iaurt de fructe 😆 , ambele cu linguriţa, mi-am dat seama că s-a făcut unsprezece şi Bogdan nu mai vine. Ce credeţi că făcea? Dormea. Şi apoi cine trebuia să fie la 17 în Piteşti? Da, da. Exact. Între timp, adică când eram pe drum, Radu Sporiş îmi zice pe face că ar veni şi el dar să-i las un număr de telefon.
Târziu nene. Adică numărul ţi l-oi lăsa, dar eu am citit mesajul târziu, eram deja pe drum zburdând… ba nu, scuze, n-am zburdat deloc că erau multe tiruri.
Ei, am bifat-o şi pe asta.
Pe 1 iunie la Deva urmează premierea romanului „Regina elfă”, dar mai multe detalii vă dau mâine. Că poate aşa mai învaţă şi alţii cum trebuie tratat un scriitor. Să mor dacă mi s-a întâmplat vreodată ceva mai mişto decât povestea asta. Şi nu de premiu e vorba. Dar vă ţin la curent.
Cum poze de la lansare nu am, vă las cu o poză marca Adi Hădean 😀
Şi încă o dată mulţumiri multiple lui Andrei Crivăţ.
Eu înţeleg că unii îmi sunt prieteni de ani de zile, dar să insişti de la opt dimineaţa până la opt şi jumătate să mă trezeşti, deja asta mi se pare cruzime pură, iar eu simt aşa că îmi vine să-i dau un pumn oricât de prieten mi-ar fi.
Şi am întrebat: „Arde? Că dacă nu arde te blestem”.
Nu ardea, dar omul ajunsese în Piteşti şi mna… doar nu se culca la ora opt dimineaţa, zău aşa, când îi putea trezi pe alţii. Sigur că m-am întors pe partea cealaltă şi am adormit la loc până când nu mai ştiu cine m-a sunat. A, da, era ceva cu treabă adevărată 😉 Şi apoi, norocul lui 😀 , Crivăţ care cerea detalii despre Lucia. Noroc că pe astea cu romanele le ştiu şi în somn.
Aşa că vă reamintesc că mâine la ora 19 în Irish Pub avem lansare, adică în Cluj, să nu vă duceţi în cine ştie ce Irish că nu o să avem acolo, ci în Cluj.
Trezită de-a binelea a trebuit să mă tot întâlnesc cu X, cu Y şi cu Z. Cu toate că n-au fost chiar în ordine alfabetică. Şi acum mă gândesc aşa: mâine plec în zorii zilei, dacă dorm eu acum la noapte ce mai fac? Număr oile? O să spuneţi că pot dormi şi în maşină, dar vă rog să mă credeţi că nu pot, pentru că n-am stare în maşină, dacă nu sunt la volan îmi vine să mă fâţâi şi nu pot dormi. Aşa că ce e de făcut? Să dorm? Să nu dorm? Doamne ce dileme existenţiale am. Deja îmi e şi mie frică de mine. Ordine în gânduri, nu? Bine, în timp ce mi le ordonez şi poate ajung şi la o concluzie voi meditaţi la melodia de mai jos. Era mişto când eram eu la vârsta discotecilor 😛 În plus se potriveşte al dracului de bine cu starea mea de acum. Fireşte, de vină e ploaia.
Şi să nu ziceţi că încep cu mine şi că iar mă laud sau mai ştiu eu ce, o să încep cu alţii. Şi anume cu doi trăsniţi de sătmăreni care au conceput eu şi au muncit şi au… mă rog… S-au dat cu capul de pereţi, dar eu zic că le-a ieşit. Aşa că Darius şi Trexel acum nu mai sunt Darius şi Trexel pentru că împreună fac HelloSM. Şi dacă vreţi părerea mea, chiar arată bine.
Apăi, că nah, e cu apăi. Mai întâi nu uitaţi să cumpăraţi luni „Săptămâna Financiară”. Apoi, că tot cu apoi dar de fapt e cu înainte…
Datorită lui Andrei Crivăţ, again, avem eveniment la Cluj. Am fi avut oricum la Universitate pe comunicare şi media, dar acum avem şi pe LIT că aşa e frumos. O să vă mai bat la cap cu treaba asta, dar înainte de toate să vă explic:
Marţi 25 ora 19 la Irish Pub în salonul de nefumători (asta s-o scrie cu litere mari? Nu contează 😀 ) Lucia Verona, Bogdan Hrib şi subsemnata vă vor vorbi. Vă vor deschide ochii şi vă vor îmbia să citiţi, asta dacă nu vă vor împuşca.
Dar, pentru cei ce vor fi prezenţi vom avea şi un concurs – fireşte că vom explica şi acolo despre ce e vorba, dar încerc să vă conving şi aici – Pe fiecare masă se vor afla nişte flyere cu nişte întrebări, dar şi altele cu nişte surprize. Dar pe noi ne interezează alea cu întrebările. Vă spun eu, momentan alea vă interesează.
Nu sunt întrebări grele şi îs doar trei ca să fie cu noroc. Voi răspundeţi, eu le citesc şi aşa aveţi posibilitatea de-a câştiga. Sigur că voi fi subiectivă şi mă va interesa mai mult umorul decât omorul. Ce puteţi câştiga?
Dar astea nu sunt singurele surprize. Veniţi alături de noi să vorbim despre cărţi, în special de cele din categoria LIT şi în mod deosebit despre „Labirint obligatoriu”. Fireşte, vă aşteptăm cu întrebări. Puteţi să le puneţi pe hârtie şi să tăbărâţi pe noi.
Şi ţinând cont că suntem şi doi oameni ai crime-ului acolo, puteţi avea curiozităţi şi în ceea ce priveşte literatura poliţistă. Aşa că nu fiţi timizi dragi clujeni şi încercaţi să ajungeţi să ne vedeţi. Zău că suntem memorabili şi o să vă ofticaţi dacă nu ajungeţi 😀
A fost frumos. A fost greu. A fost superb, dar am rămas şi cu un gol. Golul se numeşte Iulia, ştie ea de ce, nu o să dezvolt acum. Dar o să-mi fie atât de dor de ea…
Şi da, am avut un tur de forţă majoră. Două zile, trei oraşe.
Am pornit ca echipa Crimescene – Doamne, superbă echipă, n-aş da-o pe Ivona Boitan pe nimic, ca să ne fie clar -. Echipă superbă spuneam: Ivona, George Arion, Bogdan Hrib şi eu mai la coadă. Şi am început cu Târgu Mureş, oraşul în care a copilărit Ivona. – Vlad poate confirma -. Apoi am mers spre Dej pentru a lansa o carte din colecţia Lit şi anume „Zilele mele cu Renata”. Pot spune că Alexandru Petria a avut succes, dar mă pot lăuda puţin şi eu cu succesul. E ciudat cum la alte lansari dai şi tu autografe, mai ales când e vorba de Primar şi Viceprimar. Hi, hi, hi, cred că mă vor urî tare. Pe mine ca pe mine, dar pe domnii Ciutacu şi Bădin… dar iar nu dezvolt, vă prindeţi singuri cum e cu sucul de portocale.
Din Dej, încărcaţi cu alţi doi pasageri, respectiv Petria şi soţia, pornirăm noi spre Cluj unde ne-a întâmpinat killer-ul şef… Andreiiiiiiiiii Crivăţ. Ştiţi care e problema? Mai nebună eu că l-am lăsat să-mi arate beciurile ale ciudate. Vă daţi seama? Era şi Bogdan prin jur, dar până se prindea el hop, asasinul îşi făcea treaba. Dar iată că au scăpat toţi cu bine de data asta. Mi-a fost cam teama cu asasinul lângă noi, dar măcar eu cu Bogdan am fost înarmaţi şi pregătiţi să tragem în tot ceea ce e suspect.
Cred că nu greşesc spunând că evenimentul din Cluj a fost unul extrem de reuşit. Oamenii au pus întrebări, au fost curioşi. Unii citiseră Indiciile, alţii cărţile lui George Arion sau ale lui Bogdan. Sigur, Ivona e proaspătă, proaspătă în crime, aşa că n-ar fi avut timp să citească, dar ştiu eu că se vor îndrăgosti de Dada 😉
Am fost sechestraţi în Pub vreo două ore şi un pic. Ce îşi poate dori mai mult un autor? Iar Crivăţ este excepţional. Eu n-am întâlnit om mai sufletist. Şi tocmai pe el m-am trezit să-l fac asasin 😀
Clujul lui 04-05-2010 cu siguranţă va rămâne una dintre cele mai frumoase amintiri ever. Şi nu numai pentru mine, ci pentru noi toţi. Cred că şi Petria e de acord că a fost cu noi acolo. Da, încă o dată se dovedeşte că la Ardeal e rost de amintiri pentru o viaţă.
Şi dacă tot vă spuneam de echipă… Doamne, ce mândră sunt de echipa asta crime. Ce oameni, ce caractere, ce valori. V-am spus că o ador pe Ivona? Recunosc fără nici un interes ascuns sau alte cele că după Lucia Verona (ca autori de sex feminin vorbind), Ivona Boitan m-a cucerit definitiv şi irevocabil. Am mai spus cât sunt de mândră? 😀 Ei bine, acum o vreau şi pe Lucia în echipa Crime, aşadar la treabă doamnă, vreau carte poliţistă până anul ce vine. E păcat de noi, tare bine ne stă împreună. Dar chiar ne stă bine…
Bine, bine, tac. Ba nu. Vă las cu nişte poze, din păcate momentan aparatul meu are o problemă şi nu le pot descărca pe cele de la Dej, dar mâine vor fi ok. Nici cele de la Cluj n-au putut fi descărcate momentan, noroc cu prietenul lui Crivăţ care ne-a făcut câteva fotografii. Dar o să revin cu poze atât aici cât şi pe facebook (pe face mai multe, clar).
Iar despre Vlad din TG Mureş… eheee, eu ştiam că e un special, dar după lansare profesoara lui de franceză mi l-a lăudat atât de tare că sunt mândră, mândră, mândră că îmi citeşte cărţile. V-am spus că încă mai există tineri excepţionali, iar el face parte din acea categorie. Vlad, să nu te dai bătut. Urmează-ţi toate visele şi rămâi cel mai bun ca şi până acum.
Tur de forţă, da. Obositor în draci, da, dar şi superb. Şi ce amintiri… A, da, eu tăceam 😛
Ţinând cont că voi pleca departe, departe, tot mai departe, ghiciţi ce?, aha, vă las cu Vania să vă facă zile negre. Că tot n-am avut timp de nimic zilele astea, doar la sală ce-am mai scăpat. Şi nici bagajul n-am reuşit să mi-l fac până la ora asta, păi de ce?, zău aşa. Aşa că iar am treabă.
De scris de pe drum voi scrie, dacă voi mai avea vlagă. O să încerc să nu uit nimic, să înmagazinez totul în creier şi să relatez cu maximă subiectivitate 😉
Aşadar plecăm gaşcă mare. Eu, Bogdan, George Arion, Ivona Boitan şi, desigur, Alexandru Petria pe care-l vom ridica de pe drum. Şi aşa, în gaşcă, venim să vă spunem despre cărţile noastre şi nu numai. Aşa că ne vedem la: Târgu Mureş ora 17:00, mâine, unde vedeţi pe afişele de mai jos. Poimâine Dej şi Cluj, respectiv 14:30 şi 19:00. Da, apoi voi dormi bubă. Nu ştiu de ce dar asta cu dormitul cred că o să-mi iasă de mâine seară. Dimineaţa trezirea la 6:30, aşa că, da, va trebui să vă părăsesc devreme în seara asta. Încă mai am de călcat, de gătit, de spălat, de aranjat, de văzut şi gândit. Cam multe pentru un singur om. Aşa că ne auzim când om putea, dacă om putea. Eu zic că da. See you!
Lala are peripeţii. Acum nu vorbesc de ceea ce face ea la Prwave şi nici de ceea ce scrie pe blog (apropo, s-a apucat nebuna de citit ziarele, e destul de calmă pe blog, dar nu vreau să vă spun cât de ironică e între patru ochi, mă mir că nu izbucneşte, dar mai e timp), vorbesc despre cronica negativă apărută la Silavaracald. Este o cronică negativă, dar pertinentă. N-am ce reproşa atâta timp cât nu există injurii sau altele asemănătoare. DECI VREAU SĂ NE ÎNŢELEGEM BINE, NU MĂ DERANJEAZĂ, DIN CONTRĂ.
Dar tot am de spus câte ceva în privinţa personajelor reale, pentru că Silavaracald crede că le-am prejudiciat imaginea. În primul rând nu le-aş fi cerut unor oameni fără simţul umorului să-şi dea acceptul. Şi prin asta înţeleg şi oameni inteligenţi. Apoi, încă de la început, oamenii aceia şi-au asumat că or să apară în carte şi că personajul lor poate fi mai bun sau mai rău. Nu am avut preferinţe când am decis. S-a decis din mers. Aşa că nu am favorizat sau defavorizat pe cineva. A se vedea că mi-am „ucis” unul dintre prietenii foarte buni, adică M3 (şi ăsta o să vină acum şi o să spună că nici nu mă cunoaşte 😀 ). Pot fi de acord că e o carte scrisă prost, ceea ce e foarte posibil că nu sunt zeul scriitorilor. Pot fi de acord că acţiunea e nasoală – pentru fiecare e într-un fel. Dar nu pot fi de acord cu prejudiciul imaginii acestor oameni, mai ales că-mi sunt prieteni şi de obicei nu mă port chiar rău cu prietenii – dar recunosc că mi se mai întâmplă. Dar respect şi această părere până la urmă. Acum, de fapt, mă scuzam puţin faţă de oamenii reali care apar în carte. Poate că în virtutea inerţiei am făcut vreo boacănă şi vreunul s-a simţit mai prost. Că doar ne aducem cu toţii aminte cât de rău s-a supărat Darius când a citit „Indicii anatomice” 😀 Bine, poate nu chiar toţi, dar eu îmi aduc.
În schimb trebuie să recunosc că eu chiar mă bucur că a apărut o părere mai puţin favorabilă. Pentru că la un moment dat ai impresia că ai terminat totul şi până nu te pune cineva cu picioarele pe pământ, nu prea mai realizezi că ai şi scăpări. Asta nu face decât să-mi doresc ca data viitoare să fie mai bine.
Şi nu voi renunţa la personajele reale. Da, e şi marketing, acum nu o să mă ascund după degete. Dar e şi o idee destul de rar folosită. Un autor – al cărui nume l-am uitat momentan – l-a folosit pe Oscar Wilde cu nume, prenume şi viaţă reală în romanele lui de ficţiune. Tot poliţiste. Bine, eu l-am descoperit după ce scrisesem deja Indiciile. Dar gândindu-mă că omul ăla a scris nu ştiu câte cărţi avându-l ca personaj pe Oscar, dar şi Doyle sau alţii, aşa voi face şi eu. Şi-mi voi păstra sătmărenii, dar şi pe Bogdan, ca să nu creadă lumea că eu nu pot păstra nişte personaje. Probabil că o să-l păstrez şi pe domnul Crivăţ, pentru că el se distrează cel mai bine 😆
Şi dacă Silavaracald are dreptate cât de puţin, îmi cer scuze. Intenţia nu era de-a leza pe nimeni niciunde. Ci doar de-a scrie o carte în care nişte oameni să se regăsească cât de cât şi să se amuze pe seama lor. Că doar vorbeam de oameni inteligenţi. 😀
Şi încă o dată, părerea e chiar ok. Şi nu vreau „sânge”. Pentru că aşa mai vezi şi alte lucruri. Că nu doar despre personaje era vorba până la urmă. E bine ca oamenii să-ţi spună ce ar fi vrut ei şi ce ar fi văzut ei în povestea asta.
Momentan vă semnalez trei apariţii pe bloguri, îmi e foarte greu să fac adun toate ziarele de prin ţară, aşa că dacă vreunul din ziariştii prezenţi la evenimente citeşte acest blog, îl rog să lase şi un link. Desigur, eu le-am mai găsit, dar lenea e mare. Totuşi e sâmbătă, iar eu sunt cu capul în nori. Iar Anastassia Marinescu mă aşteaptă să-i continui povestea. Şi de-ar fi doar asta. Dar până mâine seară vreau să scriu şi o piesă de teatru. Păi nu?
Oana Stoica Mujea 
