A fost lansarea…

O să încep mai întâi cu cine a fost – vă daţi seama că fac tocăniţă de linkuri: Chinezu (Cel mai tare); Bogdan (Doar nu mă lăsa singură); Lucia Verona (Întotdeauna fenomenală); Vania (Cam trist); Horia şi Andrei (Îi încadrez la un singur link – când îmi trimite Chinezu pozele vă trimit şi io) şi cam atât dintre cei mulţi. Apoi: Preşedintele Ion Iliescu, Primarul Sorin Oprescu, Octavian Ştireanu (Căruia îi mulţumesc pentru invitaţia la Bruxelles), Adrian Severin şi mulţi alţii 😛 Na, acum nu îi mai ţin minte pe toţi…

 

Corina a fost superbă. Îi stă fenomenal de bine în alb. A vorbit frumos şi nu s-a lungit aşa cum au obiceiul autorii. Nu ştiu ce să vă spun exact, dar a fost una dintre cele mai frumoase lansări la care am participat. Desigur, cea mai cea a fost a mea la Satu Mare – merci Crina! La mulţi ani, Crina! 😀

 

În continuare vă las cu câteva poze. Zău că a fost frumos, degajat, simplu, fără ifose şi fiţe. Îmi pare rău doar că nu a venit şi Maria, iar eu am uitat să o sun, aşa cum am uitat să-l sun şi pe Bogdan 😛 Doar că n-a uitat el de mine. No, o să mă odihnesc, sper, zilele astea, să nu mai uit de la mână până la gură.

 

P.S: Mama şi tata, îi uitasem, care m-au stresat cu nişte poze 😛 Îi vedeţi lângă preşedintele Iliescu. Ei sunt, da. Aia mică şi neagră şi ăla mare şi gras 😆

P.S. 2: Vai, sunt beată. Pe 9 mai Corina va avea lansare şi la Piteşti, dar vă mai spun eu până atunci 😉

 

_mg_9187

_mg_9212

_mg_9235

_mg_92381

img_92431

img_9249

Reclame

Aşadar, a fost şi întâlnire

O să încep cu lista participanţilor:

Adi Stan, Florin, Mihai, Drojdie, Adi Enache, Ramona Mandu, Robert Preoteasa, Boata Radu, Raluca Nicula, Gina Rizea, Cristina Ungureanu, Andrei Avramescu, Cristi, Mihai Andrei, Sandossu, Pirvu Dragos, Matei Mircea, Oana Stoica Mujea, Faninho, Mircea Delibas, Victor Runceanum, Andrei, Chircu Valentin (Copiată de la Dumis, că mi-a fost lene 😀 )

Cum Dumis nu mi-a trimis poze si cum la el pe site sunt gif, n-am de cât să vă trimit tot acolo, că până îmi trimite pozele vine Paştele, şi mă ştiţi că nu stau bine cu răbdarea.

Aşadar, a fost super mişto. Mă aşteptam la o întâlnire cretinuţă, plină de copilaşi mai puţin inteligenţi. Deh, aşa am crezut eu, doar ştiţi că spun tot. Dar mare mi-a fost surpriza să întâlnesc tineri inteligenţi. DECI NU SUNT PE CALE DE DISPARIŢIE, ceea ce mi se pare minunat. Doamna profesoară, Gina Rizea, mi s-a părut senzaţională. O profesoară trecută de prima vârstă, care a venit să vadă ce se întâmplă. Din câte mi-am dat seama a rămas la fel de plăcut surprinsă ca şi mine. Mă bucur că oamenii nu ţin cont de vârstă, stare socială sau mai ştiu eu ce tâmpenii pentru a-şi face auzit glasul.

Am stat acolo în jur de cinci ore, dar prezentările au fost foarte bune, inteligent expuse şi chiar m-am simţit bine. Nu de alta, dar mă ştiţi că mă fofilez imediat dacă nu-mi convine ceva. Nimeni nu era vedetă, nimeni nu îşi dădea aere. A fost o întâlnire atât de plăcută, încât nu avea cum să nu mă încânte. În plus, am mai aflat un lucru: tinerii chiar au lucruri interesante de spus, asta pe lângă blogging. Oamenii aceştia sunt minunaţi şi, cu siguranţă, voi face tot posibilul să ajung şi la următoarea întâlnire. Cine ştie, dacă voi fi anunţată cu o lună înainte poate şi sponsorizez 😉 Dumis, la dracu’, pozele, jpg dacă se poate, smecheria mea de blog doar aşa le vrea. Da???? 😀

Tot cu Bruxelles

Dacă Vania e obiectiv cu privire la Bruxelles, eu sunt total subiectivă. Adică îmi permit, ce Doamne iartă-mă! Ca să nu zic ca o doamnă 😀

S-a întâmplat să fiu sedusă şi abandonată. Crina, Darius şi Chinezu’ pot confirma. Horia mi-a promis un masaj, dar s-a făcut că a uitat. Zic eu că imediat ce a zărit-o pe Jamilla. Acum na, ştiu că sunt mai bătrână şi mai neinteresantă, dar totuşi. Oricum, Andrei mi-a oferit dragoste eternă. Numai că să mor dacă ştiu ce e aia. Ce e cu bărbaţii din ziua de azi? Ce atâta romantism? Parcă de dragoste eternă duceam eu lipsa. Cineva m-o iubi şi pe mine etern. Am soţ pentru asta. Zău aşa. Dar Andrei a rămas de modă veche, el crede că o femeie e încălzită de iubire. Fetelor, Andrei e singur, deci pe el. Şi Horia e singur, dar eu ştiu dacă e de încredere? 😀

Îmi aduc aminte ca prin vis de Albertini. Trebuia să-i trimit un mail, dar îmi e o leneee. Cine ştie, poate îmi vine mintea la cap mai târziu 😛 Adică mai târziu în noapte. Oricum, omul are har. Cântă şi vocal şi instrumental de te dă pe spate.

Cum am uitat de subiectivitatea mea, mai bine vă mai las cu câteva poze. De mâine vorbim exclusiv de lansare. Acum sunt prea obosită şi fără idei.

Hello, Ciupi! 😛

Simona, sărut mânaaaaaaaaaaa! 😀

img_6662

img_6697

img_6705

img_67092

img_6726

Oana, Brussel-ul şi ardelenii

Este iarnă bine. Un fel de iarnă combinată cu primăvară, ca să fiu mai exactă. Cel puţin în România. Corina ne trimite mail cu prognoza meteo de la Brussel sau, să fi fost Horia ori Andrei. Cine mai ştie. Toată lumea dădea câte un mail, ba cu programul, ba cu biletele, ba cu una, ba cu alta. Oricum, tot de la Corina erau pentru mine, că tare îmi era lene să citesc şi cine le semna – ştiu, sinceritatea asta a mea vă copleşeşte, dar nu contează.

img_6731

Am plecat spre Bucureşti, că de acolo am luat avionul. Normal, am început cu peripeţii. Cu emoţii. Avionul sătmărenilor, respectiv Crina şi Darius, nu a putut fi degivrat. Asta, cred eu, din pricina lui Darius. Vă explic imediat: Darius a fost ferm convins că atunci când i-au dat jos din avion – asta după ce le-a dat şi un sandvici – a lăsat sandviciul pe scaunul avionului. Logic, după nu l-a mai găsit. Adică după degivrare. Se întâmplă chestii interesante în Satu Mare la degivrare. Dar eu n-am timp să le judec. Ulterior, tot Darius, că despre cine altcineva să vorbim, îi cere Crinei un şerveţel, convins fiind că soţia lui i-a pus direct în buzunarul hainei, şerveţele umede. A doua zi, din buzunarul cu şerveţele umede, scoate, de fapt, sandviciul de la degivrare. Ce poate fi mai bestial de atât? Serios acum? Adică, după ce a dat vina pe soţie că nu s-a gândit la şerveţele normale, şi totuşi s-a gândit la cele umede, iote că nu era nici una, nici cealaltă. Extratereştrii ăştia 😆 – Această poveste s-a finalizat în faţa Parlamentului Europei –

Bine, până acolo… doar nu credeţi acum că vă spun tot, pentru că ar fi de scris un roman. Şi totuşi mă sâcâie pe creier, ce s-a întâmplat cu ora aia pe care am pierdut-o în avion? Dap, ăsta chiar e subiect de roman 😉

Să trecem peste, pentru că e prea mult de râs şi i-am promis lui Darius că nu mai zic nimic de el. Ba mai mult, trebuie să-i fac loc şi în blogroll pentru că s-a sacrificat cărându-mi cumpărăturile. Acum nu că Chinezu’ nu s-ar fi sacrificat în acelaşi scop nobil. Dar nu din nobleţe, ci pentru că-l ţineam în loc cărând 😛 După cum vedeţi, fiecare a avut câte un motiv. Desigur, cred că şi Crina tot din aceeaşi pricină mă tot ajuta să car. Pentru că o ţineam din mers. N-aţi văzut aşa ceva, nimic nu fac oamenii ăştia din educaţie 😆 Oh, dar să nu-l uit pe Mordechai, care, la un moment dat, dintr-un sentiment exagerat de milă şi-a dorit foarte mult să ţină punga mea cu ciocolată. Desigur, după două minute i-a înmânat-o Crinei. Adevărul e că era foarte grea.

img_6985

Dar ce vă spun eu aici? Bine, trec repede prin personaje: Crina, o ştiţi, roşcată, înaltă, râde non-stop şi nesuferită, normal. Normal că mă enervează, pentru că toată lumea mă recunoştea pe mine după Crina. Având părul foarte roşu era destul de greu să nu o observi şi cine să fi fost aia de lângă roşcată dacă nu Oana? Acum sunt nevoită să-mi fac un poster cu roşcata în mărime naturală şi să merg cu el pe stradă, nu de alta, dar altfel nu se prinde nimeni cine sunt. Enervantă Crina 😀

Chinezu… hmm, tot timpul am avut impresia că e un puştan care ştie prea multe, dar spune prea puţine. Ultima parte e oarecum adevărată. Adică chiar ştie multe, dar spune puţine. În schimb, am fost surprinsă să întâlnesc un familist convins, foarte inteligent şi cu un simţ al umorului bestial. Darius, familist şi el, dar, până la urmă, încă un copil. Un domn. Râdea tot timpul. Şi mă credeţi sau nu, de multe ori nu am reuşit să îmi dau seama ce e amuzat, dar mă rog, doar nu o să-i iau eu bucuria omului 😛

Ei au fost cei trei ardeleni care ar fi trebuit să aibă grijă de mine. Dar, desigur, au avut grijă doar de ei. Au despicat fiecare politician, făcându-mă să casc, au râs non-stop, şi până mă prindeam eu… hehe, mai contează? Şi m-au chinuit o zi prin Brugge. Frateee, toţi aveau picioare lungi, eu mai mică şi mai scurtă cum să mă ţin după ei?

img_6684

Din păcate nu am avut suficient timp să stau la „bârfă” cu Isabelle şi cu Jamilla. Dar cu Isabelle nădăjduiesc, totuşi, să beau o cafea săptămâna asta. Poate şi cu Chinezu de s-o îndura să vină la lansare. Nu de alta, dar dau eu cafeaua şi, în plus, nici nu am apucat să îmi iau la revedere cum se cuvine. Pentru că el a dispărut până mi-am dus eu bagajele la maşină şi m-am întors.

Am mai primit, la Brussel, evident, cărţi de la Vania şi Gabriela. „Cartea de sidef” aproape că am terminat-o în masina. Gabi scrie bestial poezie. 😉

Pe ceilalţi nu am apucat să îi cunosc prea bine. Timpul a fost scurt şi nu ştiai unde să te duci mai repede şi ce să vezi. – Am fost şi la muzeul „Pisicii negre”, ca să ştiţi – Aşa că pe Sibilla şi pe Cora le-am văzut prea puţin, şi, din păcate, pe ceilalţi nu am avut timp nici să aflu cum îi cheamă. Ok, recunosc, am uitat 😛 Dar deh, nu le-am avut niciodată cu memoria.

Însă, adevărul este că în povestea asta este vorba despre mine, Brussel şi ardelenii. Mă rog, eu cel puţin aşa am priceput. Şi dacă chiar vreţi să ştiţi, de acum înainte, oriunde mă voi duce, voi încerca să găsesc ardeleni. Sunt aşa fainiii…. Vorba aia – că nu îmi amintesc cine a spus-o 😀 – haidiii, bre!

Oricum, a fost frumos. Bruxelle e minunat, iar de Brugge nu mai vorbesc. O să vă dau şi poze, dar, evident, după lansare. Dacă nu aţi înţeles de la Cella, ei bine, puteţi vedea aici coperta şi prezentarea. Cu un clik pe poză o să ajungeţi pe siteul editurii unde mai aflaţi una alta. Lansarea va fi joi, 20, ora şaptisprezece. Încă mă mai minunez că Voicunike ştia înaintea mea. Bine, îl bănuiesc pe Horia de „scăpare de informaţii” 😀 , dar să nu fiu rea.

Ei bine, poveşti Bruxelleze o să vă mai spun. Sunt multe, cum ar fi povestea domnului Antonio (?!). Desigur, neapărat trebuie să vă povestesc despre Ciupi, un personaj cu o mie de poveşti. Vom avea timp de toate, dar acum, neapărat, trebuie să mă pregătesc de lansare. Desigur, trebuie s-o fac din toate punctele de vedere 😉

Încă o dată îi mulţumesc Corinei pentru invitaţie, dar cel mai mult trebuie să-i mulţumesc pentru Crina. Dumnezeule, fata aia e fabuloasă. Să te trezeşti dimineaţa şi s-o vezi râzând, cât sunt eu de morocănoasă la orele matinale, nu am putut să nu zâmbesc. Dar despre Crina în alt episod, prea îi fac reclamă, zău.

Special pentru Cella:

img_6647