Recensământul

P.P.S: Da, da, da, a scris si Adrian Nastase.

La numai două săptămâni de la apariţia minunatei cărţi, aka „Parfumul văduvei negre”, s-a tot scris şi s-a tot semnalat, atât în online cât şi în offline. S-a vorbit pe facebook, pe twitter, pe bloguri, ziare, reviste, etc.

Trebuie menţionat că în topul căutărilor din google, primi sunt tot sătmărenii la capitolul semnalare. Eu mă gândeam să îi adun pe toţi cei din online care au semnalat într-un fel sau altul apariţia, cei care au citit-o, parodiat-o, etc. Acum să vedem şi dacă-mi iese.

 

Încep cu ei pentru că merită: Lucia Verona, care nu numai că a citit-o înainte de apariţie, dar a şi muncit mult la carte. Nu vă spun cum. Crina Dunca, care, desigur, a citit-o înainte de apariţie şi a organizat un eveniment de zile mari şi Darius Filip, el fiind primul cititor, dar numai pentru că mi-a promis că mă strânge de gât dacă mai zic de rău de el. După ce a constatat omul că e ok, m-am liniştit aşa că am dat cartea mai departe. Bogdan o să zică: „Şi eu?”. Păi el a citit-o după vreo şapte luni după ce i-am predat-o. Na!

Dar până aici Vania, adică Ioan Usca, personaj şi în carte, a ţinut să parodieze romanul aflând din popor cam ce se întâmplă. Iar unul dintre vinovaţi, desigur, este George Cernătescu. Care a tot scris şi a tot scris până când s-a sesizat rusul. Apoi, ca să fiu tot în sfera piteşteană, Ema a venit cu o recenzie mişto. Eu nu ştiu cum naiba de-i ies aşa bine EmeiDar nici Gabi nu s-a lăsat şi a făcut puţină parodie împletită cu seriozitate 😀

Şi totuşi, primul a fost Shauki

Cu siguranţă ştiu că Mana a fost prima care a citit cartea după lansarea de la USR. Iar Manole a furat-o, dar încă nu ştiu dacă a dat-o gata.

La vreo două zile apare şi Chinezu care spune câte în lună şi în stele, făcându-l pe bietul Crivăţ să-şi iasă din sărite 😀

Daniela Alexandrescu scrie şi ea un articol super mişto pentru care nici măcar n-am apucat să-i mulţumesc.

Maria semnalează.

Sindesign îmi ia primul interviu dedicat acestei cărţi.

Hobbitul, desigur, strigă şi el pe unde poate.

Nici Nea Costache nu s-a lăsat mai prejos.

Mirela Petea, desigur, susţine parfumul, că doar de la ea mi-a venit ideea titlului. Nici nu se putea altfel.

Iar azi aflu că Simona Ionescu s-a pus pe citit. Da, da, am emoţii 😀

 

Au semnalat apariţia: Feminis, Prwave şi Bookiseală.

 

Să revin la sătmăreni? Hai să o fac. Pe primii doi i-am spus deja. Dar au scris şi Raulito ( tie trebuie sa-ti multumesc de doua ori pentru reclama 😉 ) , Rachi şi Otto Pop care mă ceartă pe facebook :D, dar şi vicele Adrian Ştef pe care-l aştept şi cu păreri că doar nu degaba m-am chinuit să dau autograf. Şi desigur, ca să nu gafez din nou, Adrian Pop, care nu-i Adrian SM. Ambii spunând pe blogurile lor că a apărut şi s-a lansat.

 

Şi acum să mă mai întrebaţi de ce Satu Mare. Păi de aia, măi, păi de aia.

 

Şi dacă tot sunt aici îi mulţumesc în mod deosebit lui Voicu 😉 , care m-a adoptat oficial ca fiică a Sătmarului. Păcat doar că e aşa departe de mine, că aş vrea să fiu o fiică care trece mai des pe acasă, dar asta-i viaţa, şi după ce plec în Costa Rica… păi, fie, vă chem pe toţi acolo să facem party pe plajă 😀

 

Dacă am ratat pe cineva să mă tragă de mânecă. Recensământul e deschis, iar eu vă mulţumesc tuturor pentru ajutor, încredere şi încurajare. Fiecare dintre voi a făcut o mică minune pentru cartea asta.

Şi, desigur, n-am uitat Chişinăul, că doar a fost cel ce mi-a botezat cartea şi a îmbrăcat-o în straie de gală pentru a-i da drumul în lume.

Asta e o minune făcută cu ajutorul onlineului în special şi a prietenilor în deosebi 😉

 

P.S: PortalSM – Jesus! 😀

P.PS: A zis si Dan Patrascu

P.P.P.S: Cellaaaaa, nu ma omori. Sigur ca a scris si Cella, chiar printre primii.

 

 

Reclame

Deja e o tradiţie

Nu ştiu cum face Lucia, dar din fiecare concurs pe blog se naşte o tradiţie. Că vorbim de „Premiile Lili” sau de concursul cu bloggeri, tot aşa cum vă zisei eu iese.

Dacă anul trecut am câştigat la acest concurs, anul ăsta fac parte din juriu. Şi da, am voie să propun, aşa că propun, ce pana mea 😀 Şi iarăşi da, voi da şi eu două premii. Cui n-am de unde şti că nu îs Mama Omida. Ce? Ştiu, dar nu voi spune public. Va fi surpriză. Aşa că să trecem la nominalizări. Cu toate că n-am idee pentru toate categoriile. Aşa că…

 

 

 

  1.  Marele premiu – Pentru ca-mi place – George Cernătescu, sigur, sigur, sigur

  2.  Cel mai bun blogger dintre scriitori  – Rămân totuşi la părerea mea: Hobbitul

  3.  Cel mai bun scriitor dintre bloggeri  – Aici îmi e uşor, ca să fiu sinceră: Adrian Suciu

  4.  Blogul cu cel mai mult umor  – Ei, şi aici rămân la părerea mea: Ioan Usca

  5.  Cel mai bun critic literar – No, aici sunt în ceaţă. Eu zic că tot Hobbitul şi-ar merita un loc

  6.  Cel mai bun cititor – Dacă are blog se pune? Adrian SM, garantez pentru el.

  7.  Cel mai bun blogger dintre politicieni – Fără doar şi poate că ăsta e AN-ul, dar cum a câştigat deja anul trecut, nu ştiu, cred că locul lui îi revine lui Darius Filip, chiar dacă e un politician mai mic, dar peste câţiva ani va fi la cârmă. Ştiu eu.

  8.  Cel mai bun politician dintre bloggeri  – Răspunsul ar fi Corina Creţu. O fi câştigat anul trecut? Nu mai ştiu.

  9.  Cel mai informat blogger  – Io pe ăsta nu-l cunosc, dar dacă îmi vine vreo idee revin

10.  Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă – adică Cella

11.  Cel mai gustos blog  – Cum Hadean nu intră în joc zic eu că Laura Frunză.

12.  Cel mai bun blog al unui ziarist  – Clar că Ciutacu .

13.  Cel mai bun blog anti-băsist – Mă rog, mă gândisem eu la cineva, dar a mai câştigat, aşa că io zic că Alexandru sau DSN. Nu mă pot decide.

14.  Cel mai fericit blogger  – Dacă Isabella zice, zic şi eu că Dan e cel mai fericit. Şi cred că e 😉

15.  Blog de criză sau blogger crizat  – Crizaţi suntem toţi, aşa că n-am idee. Mă mai gândesc.

16.  Cel mai artistic blog – Mirela zic eu. Zic iar eu, zic tot eu 😀 Şi Alex Maziliu ar mai intra aici, pentru minunăţia de poze pe care le face.

17.  Cel mai bizar blog – Nu am dat de el până acum

18.  Cel mai bun traducător din română în română (pe baza unui test la care poate participa oricine, blogger sau nu) – Nea Costache, pentru că zice Simona că traduce din română în olteneşte 😀 Nu mă gândisem la asta.

19.  Cel mai bun comentator politic – Sigur, el era cel mai cel comentator politic, cel puţin pe vremea când eu urmăream comentariile politice. Ştiam pe cine am în cap, dar nu îmi mai aduceam aminte exact cum se numeşte, pentru că n-am mai urmărit fenomenul. Da, el, Bibliotecarul.

20.  Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri – nu neapărat despre politică – Mana Ciutacu

21.  Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina) – Habar n-am

22.  Cel mai cunoscut dintre bloggeri – Io? Nuuu. Atunci să fie… Andrei Crivăţ?!

23.  Cel mai bun blogroll – Ăsta clar e al Isabellei, fără doar şi poate. Alţii nu mai ştiu cu un blogroll atât de bogat.  

24.  Cel mai bun blog de sport – Sigur că am uitat de Sportlocal, aşa că-l nominalizez.

25.  Cel mai schimbător blog – Ăsta e tot popa, că el e dus cu creirii capului. Adică Husca

26.  Cel mai luptător dintre bloguri – Aici sunt două, şi mie îmi e clar că nu merge unul fără celălalt: Isabelle şi Simona Ionescu, pentru ceea ce fac pentru copiii aceia amărâţi şi bolnavi. Cu siguranţă merită mai mult decât atât. Iar Sibilla şi-ar cere un drept fix la această categorie lângă celelalte două luptătoare.

27.  Cel mai bun blog de modă şi/sau vintage – Eva.ro s-o încadra aici? Eu zic că da. Poate.

28.  Cel mai activ blogger – Oh, păi… or fi câţiva, dar nu-mi vine acum nici unul în minte.

29.  Cel mai prost blog – Ei, na, la câte sunt…

30.  Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri – Ăsta nu o mai fi câştigat şi anul trecut? Adică Mordechai.

31.  Premiul „Pixelul albastru şi flacăra violetă” – Dannnnn Voiculescu 😀

32.  Premiul de popularitate – Tot Dan Voiculescu pentru că e super haios pe blog.

Propuneri poate face oricine până la 1 februarie. Aşa că nu vă sfiiţi, doar să nu uitaţi să daţi link la Lucia pentru a vă aduna.

Revin cinci minute….

…Să vă bat la cap cu una cu alta. Aşa cum v-am obişnuit. Vedeţi dară că n-am timp nici să-mi verific mailul. Nu, nu am timp pentru că m-a apucat o poftă nestăvilită de lectură. Mă rog, nu ştiu când m-a lăsat, dar acum e mai grav ca de obicei.

Zic eu că roşcatei i-am urat destul. Nu vreau să şi-o ia in cap 😀 Darius, zice el, s-a făcut de căcat, de ce, n-am înţeles, dar sunt cu mintea în nori, aşa că… hmm, m-aş bucura pentru el, dar nu-mi vine totuşi 😉 Pe Cella am sabotat-o 😀 Şi o pot ţine aşa până mâine. Încă o dată: La mulţi ani, roşcato!

Şi acum, după cum vă spuneam, sunt grămadă pe nişte cărţi. Aş vrea ca Veronica să-mi răspundă la o întrebare: CÂND APARE VOLUMUL TREI DIN JOCURI?! Ei da, mi-am promis că nu voi citi volumul doi din Jocurile Foamei, dar am făcut-o şi acum o să mor, la dracu’, dacă nu aflu ce s-a întâmplat. Aveţi o prezentare aici, merită! Ei da, m-a impresionat până la a lăcrima. Şi vorbesc foarte serios. Au trecut mulţi ani de când n-am mai fost aşa impresionată de o carte. Oh… Dar vreau să mi-o scot din cap pentru că am făcut o obsesie şi nu e frumos pentru creierul meu.

Ca să trec de la o extremă la alta, normal, am trecut la „Ochiul lunii” al doilea volum din „Cartea fără nume” scris de Anonymous. Ei da, dură carte. Înjurături din alea grele, dar grele. Crime din alea chhh. Adică mai dur de atât nu se poate. Un horror combinat cu thriller. Dar ceva greu de tot de digerat. De aia nici nu e recomandată cartea celor sub 18 ani. Şi chiar mi se pare corect. Foarte corect. Sigur, mai am puţin şi o termin, iar mâine s-ar putea să aibă şi o prezentare. (dând click pe poze ajungeţi la siteurile de unde le puteţi comanda).

Şi ca să fie treaba dusă până la capăt, cum m-am îndrăgostit de pastoralele lui Cervantesc m-am gândit că nici „Opere narative complete” nu mă vor dezamăgi. Da, da ştiu. Atât sertarul minune cât şi maşina mă aşteaptă să mai iau din cărţile alea. Va fi şi vremea lor, nu-mi fac griji. Ei, da, cam aşa s-a desfăşurat Crăciunul meu. Am trecut peste mâncatul din abundenţă şi m-am dedicat lecturii. M-am dezis chiar şi de petrecerile destinate sărbătorii. Nu vreau să chefuiesc. Vreau doar să dorm şi să citesc.

Aşa că, vouă, celor normali, sărbători fericite în continuare!

Deci vine Crăciunul

   Mă bucur, cum nu? Mai ales pentru ziua de 26 😀 De ce? Nu vă spun, normal că nu. Dar înainte de-a vorbi de Crăciun vă spun cu subiect şi predicat că treaba cu satanismul a fost doar o glumă pusă la cale de mine şi Geocer, iar de faţă erau şi Ioana (care tot timpul îl stresează pe George spre fericirea mea 😛 ), Cangurul ( care ne încurajează în a face prostii, pentru că el e un tip serios în viaţa de zi cu zi, adică mult mai serios ca noi) şi Dan Badea (omul care critică cu atâta plăcere că mă face şi pe mine să devin scelerată 😆 ) – Xreder e inclus în preţ 😉 . Din păcate de la întâlnire au lipsit: Raluca, pentru că s-a dus la Avatar (adevărul e că şi eu m-aş fi dus la premieră, dar Xreder a insistat să mergem la întâlnire); Ema, un copil mare cu puiuţ mic şi frumos 😀 ; Mişu, desigur, şi omul care ne dă ţeapă de mult timp: ADIIII ENACHE. Dacă observaţi avem în grup un Badea şi un Enache. O fi bine, o fi rău? Sper că n-am uitat pe nimeni pentru că mi se întâmplă tot timpul 😉

   Şi acum, aşa cum vă spuneam, vine Crăciunul. După ce mi-am rupt coloana am reuşit să fac şi bradul. Recunosc, Xreder a fost mai activ ca mine, dar eu am şi gătit şi se compensează. Încă mă doare spatele.

   Zăpăcitul de Mircea Badea m-a făcut să pierd Grande Fratello, pentru că na, normal, m-am uitat la filmuleţul cu penele. Doamne cât de tare a fost! Adevărul e că mă aşteptam, doar a zis că o face din sfidare 😉 Dar nu mă aşteptam să fie atât de mişto. Cel puţin m-am râs, dar m-am cam supărat că n-am văzut show-ul de la început.

   Bine, şi mai spuneam că cel mai mult mă bucur pentru ziua de 26. Sinceră să fiu nu ştiu ce să pun la cale, aşa că o aştept zilele astea pe Cella cu ceva idei 😀 M-aş bucura şi mai mult să fiu în Satu Mare sau Satu Mare în Piteşti 😉

   Dar nu vă spun nimic, ce naiba!

   Că tot vine Crăciunul Bogdan Hrib a decis că trebuie să-mi facă o surpriză, aşa că azi m-a trezit în creierii nopţii (la dracu’) şi m-a scos la o cafea. Sigur că darul meu a fost în cărţi. Eu îl înţeleg că se ocupă cu asta, dar putea să-mi ia altceva, cărţile oricum mi le iau singură. Adică gratuit din editura domniei sale. Sau e editura mea?! Mă mai gândesc 😀

   Şi pentru că tot mă doare spatele de înnebunesc, până mâine când am o programare cu dureri de cap la propriu, încerc să-mi revin 😀

   Încă nu vă urez Crăciun fericit, cu toate că sunt tentată să o fac şi să-mi iau o pauză de net. Dar totuşi nu sunt chiar atât de tentată 😉

   Şi totuşi, e sărbătoare până după anul nou (cea mai cretină chestie din toate, dar vorbim altă dată despre asta), aşa că: Sărbători aşa cum vi le doriţi!

Ţara cetăţeanului turmentat…

…………

Multumesc, Lucia! :lol:

 

Tre’ să vedeţi asta

………

Şi nu mă refer neapărat la ăla al lui Caragiale, pentru că eu până şi de Moş Nicolae am uitat. La naiba! Nu mă mai ţine memoria nici până acolo. Aşa că dacă eu am uitat de el, el clar n-a uitat de mine. E drept, mi-am revenit după ora 22, ceea ce e destul de trist. Şi dacă tot suntem în ţara lui „Eu cu cine votez?”, eu sunt în lumea lui „Eu ce carte să aleg?”.

Am citit cartea asta şi asta, între ele având Adam şi Eva. Desigur, ştiu ce termin, dar după de ce mă ocup?

Adică:

Am două cărţi marca George Arion (da, şi eu mă întreb de ce n-au apărut pe site). Mai am alte cărţi cum ar fi: Sfidarea (dar nu, asta nu, pentru că apoi o să aştept prea mult continuarea, deci o lăsăm mai la coadă); ar mai fi Faust, de fapt, la drept vorbind era la rând, dar cum se face că îi vine rândul şi tot la rând rămâne. Nu ştiu, complicat. 2012, da, şi asta e la rând după Faust, dar oare o să-i vină rândul? Şi nu, nu mă duc la film. Mai întâi cartea, filmul nu mă pasionează, oricum cică e o apocalipsă cam ne, pentru că tot scapă unii. Păi ori e, ori nu e, a?Ar mai fi vreo două SF-uri, dar n-am chef de ele acum, asta îmi e clar. Ar mai fi şi vreo două poliţiste de care iar n-am chef acum. Ar mai fi vreo trei marca fantasy, dar nici astea nu mă atrag. Chiar dacă au coperte mişto. Poate o carte de colorat? 😀

Şi că tot mi-am adus aminte… Mişu aseară zicea că el doar cu chestiile care te pun pe gânduri, filozofie, din astea. Dându-mi singură permisiunea îi recomand Geneza. Da, e un SF care te pune pe gânduri, o să vezi, eu zic să încerci.

Şi da, aseară am avut întâlnire. Raluca şi Canguru’ au lipsit. Ambii având motive bine întemeiate, cel puţin aşa cred. Ba chiar şi Adi s-a plictisit de noi. Noroc că a venit Ioana, Ema, George şi Mişu cu soţia. Aşa am părut a fi mai mulţi 😀 Sigur că am uitat ce avem de citit, dar sunt la fel de sigură că cineva îmi va aminti.

Important e că Ema s-a îndrăgostit de Regine şi Elfe (recenzie), dând la spate Indiciile. Vedeţi? Ce vă tot spun eu? Oamenii sunt nebuni 😛 Unii cu aia, alţii cu cealaltă.

Ca să merg pe firul incoerenţei: Crina nu mai scrie. Asta este. Vania mă omoară cu nişte cearcăne şi mâine avem vot, în condiţiile în care eu n-am chef.

Andrei Crivăţ m-a rugat ceva, dar încă nu m-am putut gândi. Proiectul meu cu Enya e destul de greoi, pentru că ar trebui să muncesc puţin şi nu sunt capabilă. Ar trebui să scriu şi la thriller-ul ăla, dar nici de asta nu sunt capabilă. Mă rog, nu că s-ar supăra cineva, ştiu câţiva care chiar se vor bucura. Ar trebui să mă interesez şi de o anume destinaţie, dar şi de asta îmi e lene. În plus ar trebui să mă ocup de un proiect pe care-l coordonez, dar îmi e greu să-i anunţ pe cei pe care-i vreau în proiect. Vă închipuiţi că îmi e lene să dau chiar şi un mail?

Şi ca totul să fie aşa cum trebuie: nu dorm, nu mănânc, nu beau. Când o să vedeţi o umbră pe stradă să ştiţi despre cine e vorba 😀

Iar acum Moşul vrea să-mi ia cadourile înapoi 😆  

Hmmm, aerul libertăţii…

De când nu mai stau cu orele pe net, parcă e mai bine. Am mult timp să ţopăi în viaţa reală. Nici când scriu nu mai folosesc netul, chiar dacă uneori mi-ar fi folositor. Am preferat să-mi cumpăr cărţi cu răspunsuri, una mi-a trimis-o Cella 😉 Ce să vă fac, fata v-a rugat. Am cam renunţat şi la blog, după cum se vede. Cred că am rămas fără litere pe tastatură, de aia, nu de altceva. Şi e bine 😀

Sigur că nici acum n-am litere, aşa că o să iau leapşa pe care mi-a oferit-o Mirela, iniţial Cella făcând o anume aluzie la ea. Dar eu m-am făcut că nu pricep 😀 Acum nu mai scap.

Se numeşte leapşă gastronomică şi are două întrebări:

1 Care e madlena domniei voastre?

2 Dar baubaul din farfurie?

 

Aşa sună, aşa spun.

 

1 Păi, îmi pare rău, voi dezamăgi mulţi oameni, dar eu mănânc pentru că altfel aş muri, dar nu sunt o gurmandă şi nici n-am preferinţe. Pot mânca cam orice, desigur, nu chiar orice, dar chiar nu am ceva preferat. Ceva ce aş putea numi „madlenă”. M-am tot gândit, dar nu există, pe cuvânt că nu. Aşa că eu ce să fac? Îmi e foame, mănânc. Nu, nu. Asta este. În plus, nu prea gătesc ca să am şi mofturi. Nici măcar la asta nu sunt bună 😉

 

2 Categoric spanacul. Urăsc spanacul cu toată puterea. Dar, din fericire, nu mă obligă nimeni să-l văd în vreo farfurie 😀

 

No, nu cred că mi-am făcut eu datoria cu prea mult elan, dar mă simt şi dau leapşa mai departe. M-am gândit întâi la Mana, dar nu ştiu ce ar putea alege între două sandviciuri 😆 Mamă, ce rea îs. Aşa că nu i-o dau. Apoi la Crina, dar între pui şi pui ce ai putea alege? Zău aşa. Tocmai de aceea o să-i dau leapşa, dacă va avea chef de ea, lui Andrei Crivăţ. Pentru că e şi gurmand şi îi place să şi gătească. Şi lui Geocer, să văd şi eu cam ce mănâncă el. Dacă nu o fi prea ocupat cu criprogramele. Şi cu asta, basta.

Ce tare, m-am gândit la două femei şi le-am dat leapşa unor bărbaţi. Vai judecata mea.

 

UPDATE: O recenzie a Elfei la Silvanna 😉

 

Update2: Astea sunt prea tari pentru a nu vi le arăta:

 

1 Ziarul Ziua vorbeşte despre Regina Elfă la Timpul Liber. Sub Regina? Da, Băsescu, rugându-mă să-l ajut să ia decizia corectă 😆

2 Feminis vorbeşte despre Regina Elfă, în dreapta Băsescu spunând că „de ce le frică, nu scapă”. Omul are dreptate, nu aveţi cum să scăpaţi de mine 😆 Vaiii, cât m-a amuzat, acum sigur dorm mai liniştită. Prea tare faza.

Înainte de accept

Înainte de-a vă reda cuvintele prin care personajele reale mi-au dat acceptul să le folosesc numele şi brandul în această carte, trebuie să vă spun câte ceva.

De fapt, trebuie să mulţumesc în mod mai special câtorva persoane.

O să încep cu autoarea Lucia Verona. Aş putea spune că Lucia e un martir în ceea ce mă priveşte, pe lângă faptul că a pierdut o noapte întreagă citind cartea pe care tocmai aţi parcurs-o, a şi încercat, în anumite situaţii, să-mi bage minţile în cap. Problema e că la câteva chestiuţe s-a „bătut” cu Darius Filip, aşa că eu am fost nevoită să nu ţin cont de nici una din păreri şi să fac ca mine. Cel puţin în felul ăsta sunt sigură că am fost imparţială, chiar dacă am greşit. În plus, Lucia mi-a „vândut” şi câteva ponturi scriitoriceşti pe care majoritatea le ţin doar pentru ei. Nu mi-a fost de ajutor doar în privinţa acestei cărţi, care e mai mult un foileton decât un roman, dar şi-a dat cu părerea şi în scrierile mele fantastice. Îmi place să o ascult pentru că ştiu că atunci când îmi dă un sfat, mi-l dă cu toată inima. Şi experienţa îşi spune cuvântul.

Crinei Dunca şi Angelei Cotor le mulţumesc pentru răbdarea pe care o au în ceea ce mă priveşte. Crina chiar dacă e foarte ocupată îşi face mereu timp pentru manuscrisele mele, pe cale de-a fi publicate ori ba. Angela asemenea. Cred că se împlinesc doi ani de când le bat la cap pe fetele astea cu ceea ce scriu, cu ce nu scriu, cu una, cu alta. Mai rar aşa răbdare. Mă rog, Crina e nevoită să mă suporte chiar dacă nu vrea, pentru că e sora mea de suflet. Dar Angela ar putea să mă bage şi pe unde am ieşit, dar mă bucur că nu o face. Ea mă susţine necondiţionat, ceea ce în lumea asta bloggeristică e mare lucru.

Mulţumiri speciale pentru nopţile albe petrecute din vina mea lui Darius Filip. Un sătmărean foarte sec ce mă face să râd cu lacrimi. El şi Lucia au terminat de citit cam la aceeaşi oră din noapte. Apoi am luat cele două manuscrise (cel de la Lucia şi cel de la Darius) şi am început să le comparăm. Sigur că a ieşit o distracţie pe cinste şi în nouăzeci la sută din cazuri am fost tustrei la unison. Unde s-a întâmplat să nu, am decis după capul meu. Dar Darius, trebuie să mărturisesc, a fost bestial.

Lui Andrei Crivăţ trebuie să-i mulţumesc în primul rând pentru că s-a băgat în seamă. Altfel n-aş fi avut posibilitatea să-l cunosc şi să stăm atât de mult de vorbă. În plus, Andrei îmi vinde idei la doi lei. Pe cele care le accept, desigur, le plătesc. Pe celelalte nu. Să zică merci că am fost drăguţă şi nu i-am spus să se împuşte. Mărturisesc că mi-a dat două idei foarte bune, aş spune geniale, dar asta ar însemna să mă denigrez pe mine şi asta nu se face.

Bogdan Hrib, aproape normal, merită mulţumiri înzecite, pentru că s-a chinuit cu mine să-mi explice funcţionarea revolverelor. Dar nu numai asta. Câte a trebuit să audă omul ăsta nu vă mai spun. Mă mir că nu fuge atunci când mă vede. Cu toate că sunt convinsă că încă nu şi-a făcut curaj pentru a o lua la goană. Dar îmi e teamă că va veni şi ziua aia.

Şi, nu în ultimul rând, le mulţumesc tuturor celor ce şi-au dat acceptul pentru a face parte din această carte.

Menţionez că multe personaje reale apar aici doar pentru că îmi sunt foarte dragi şi am vrut să le văd numele în carte sub orice formă. Poate că nu toate personajele au consistenţă, poate că nu joacă un rol important, dar aceşti oameni îmi sunt dragi şi era neapărat nevoie să apară în rândurile pe care le-aţi parcurs. Indiferent că sunt victime sau criminali, ei ştiu că e doar un exerciţiu de imaginaţie, în viaţa reală sunt aceeaşi oameni speciali pe care-i apreciez. Şi dacă la început întreaga acţiune trebuia să se învârtă în jurul Luciei Verona şi a Simonei Ionescu, pe parcurs lucrurile s-au schimbat. S-au schimbat de vreo patru ori până am ajuns la o soluţie cât de cât convenabilă. Pentru mine fiecare personaj e important. Tocmai de aceea nu o să mai scriu cărţi cu personaje reale, pentru că îmi e foarte greu să le pun în situaţii inedite.

 Trebuie să le fie clar tuturor că singura importantă e Lala (hi hi).

Vă mulţumesc din suflet tuturor!

Să vedem

– Cineva a încercat să mă omoare!

– Păcat că n-a reuşit, acum aş fi dormit şi eu ca omul.

 

Imposibil să nu recunoaşteţi personajul ascuns după a doua liniuţă de dialog. Imposibil zic pentru cei ce au citit Indicii anatomice, ceilalţi să se chinuie 😀

 

Şi uite aşa două capitole din cartea ce iniţial se numea „Massage Room”, dar care s-a schimbat în „ Parfumul văduvei negre” – Cella ştie de ce – au fost scrise în mintea mea. Da, vorbim de primele două capitole. Şi, desigur, de cele două acţiuni ale romanului. O crimă în prim plan, una mai în secundar dar nu de tot uitată. Oricum titlul face referire la crima pe care cititorul o va simţi mai puţin importantă, dar pentru Lala va fi pe primul loc. V-am zăpăcit?, bine. Asta îmi doream.

Vă dau câteva indicii, nu, nu anatomice. Reuniune bloggeristică la Bran. Prieteni ori ba. Unii se urăsc chiar şi în realitate cu toate că ei habar nu au, alţii nu, sau cel puţin aşa pare. O mulţime de oameni reali se vor aduna. Fiecare personaj real va primi un mail de la mine prin care îi voi cere acceptul. Vă avertizez că vor fi doar personaje ce au peste 18 ani, cu toate că mă gândisem şi la câţiva mai micuţi, nu îmi permit să risc. Acceptul vostru îl vreau tot pe mail. Poate fi jucăuş, comic, teatral. Oricum vreţi voi. Vă avertizez că acceptul personajelor reale va fi publicat în carte 😉

Lumea bloggeristică va fi în doliu. Sigur că o să moară un blogger, poate doi, iar alţii vor fi „vânaţi”. Printre cei vânaţi meniţi să fie puşi la adăpost, dar nu întru totul scoşi de sub povara posibilului asasin, vor fi trei doamne: Crina Dunca, Simona Ionescu şi Lucia Verona. Toţi ceilalţi în ochii Lalei vor fi suspecţi. Cu toate că un blogger anume îi va câştiga încrederea Lalei. Nu, nu va fi o poveste de dragoste pentru că domnul cu pricina are o soţie pe care o iubeşte ca pe ochii din cap şi doi copii. Sigur, vor fi şi din cei ce nu au blog. Poate că au avut sau nu, puţin îmi pasă. Oricum, celor a căror adresă de mail nu o cunosc o să le dau strigarea aici în timp. Vor fi şi personaje ce vor trece prin carte sau vor fi amintite. De la acelea n-am nevoie de accept că nu mă joc cu soarta lor 😀

Sigur că ştiu deja cine e criminalul, asta pentru că o anume persoană – dacă scoţi un cuvânt te scot din ecuaţie 😀 – m-a rugat să fie criminal în următoarea cartea, dar să fie ceva sadic. Îmi place să îndeplinesc dorinţe. Ştiu deja şi motivaţia. Ştiu şi ce poveşti amoroase se vor crea. Da, chiar scandaloase. Tot ceea ce trebuie să reţineţi voi e că e doar ficţiune. Cine nu e dispus să se joace trebuie să spună din timp. Oricum nimeni nu va afla nimic până când nu va ieşi cartea.

Sunt curioasă să văd câţi se încumetă în jocul ăsta. Vor fi şi personaje surpriză. Ehe, şi încă ce surpriză. Adică acelea ce nu vor avea voie să dezvăluie acest lucru până la apariţia cărţii. Şi uite aşa mai punem de un roman în care bloggosfera va avea rolul principal. Apoi Lala o să vă lase în plata Domnului, mai are şi alte crime de rezolvat, fără legătură cu lumea virtuală. Sunteţi pregătiţi să primiţi un mail? Mă bucur 😉

Oh, şi vă rog, dacă nu vreţi să apăreţi în carte nu mă luaţi cu: „nu sunt atât de interesant(ă) pentru asta”, asta doar eu decid.