Maraş să fie…

Recunosc, n-am avut nici un chef să mă plimb prin centrul Antalyei. Mno, ştiţi voi, eu cu cumpărăturile neah… Dar, deh… nu intrăm în amănunte.

Însă, cu vreo două săptămâni înainte de-a porni spre Antalya am văzut la Mana videoclipul de mai jos şi pozele cu Vlad. Adică ştiam ce mă aşteaptă. Normal, nu puteam rata distracţia, aşa că am fost grămadă pe îngheţata Maraş. Nu ştiu cât e de bună, că nu prea mi-a mai ars de mâncat, dar ştiu că spectacolul e fabulos. Zău că am râs cu gura până la urechi.

 

 

 

A doua zi eram în port, aşa:

 

Apoi m-am insolat.

 

Pentru moment vă ajunge. Ne auzim 😉

Alb şi negru

 

Azi am fost în alb-negru, pentru că mâine e ultima zi. Plină, plină, dar tot ultima. Trebuie să mă întorc, pentru că sâmbătă, la Mamaia, lansez nişte Indicii… anatomice. Şi, la drept vorbind, îmi e dor de Piţi.

Oricum, spre seară ne-am colorat. Am ascultat muzică din anii 70, 80 şi ne-am revenit. Apoi am lenevit şi am mai mâncat nişte cireşe. Am mâncat aici la cireşe să-mi ajungă pentru un secol şi ceva, poate două. Eh, şi ce să vă mai spun? Luni voi fi acasă, obosită şi deprimată, dar ne auzim.

 

IMG_2320

 

IMG_2327

 

IMG_2402

 

IMG_2349

Am făcut-o şi pe asta

Da, m-am scufundat. Şi da, am intrat şi în panică. Povestea e simplă. N-am avut nici o treabă până am intrat în apă. Ţinând cont că am probleme cu sinusurile, puţin am intrat în panică. Apoi mi-am revenit. Le-am dat peştilor mâncare din mână şi aşa am aflat că au colţi şi m-am scufundat până la cinci metri. La următoarea scufundare, cea de  şapte metri, n-am mai participat, pentru că la prima am reuşit, acolo la cinci metri să mă julesc de o piatră. Şi la cât de sărată e apa aia, puteţi să vă daţi seama cât de rău ustură.

Nu că asta ar fi important. A fost o zi genială. Nu mi-am închipuit vreodată că o să fac aşa ceva. Mai vreauuuuu 😀

Seara am încheiat-o cu nişte chinezi budişti care şi-au băgat tot felul de chestii prin tot felul de locuri. Şi-au spart în cap diverse… Doamne

A, şi să vă spun cum plouă la turci. În primul rând cu tot soarele din lumea. O picătură pe oră, dar toată lumea fuge. De ce? Mai am un “Allah” în program. Damn.

Şi, în sfârşit, mâine ajung şi eu să fac plajă. Nu, poimâine o iau de la capăt cu umblatul.  

_MG_1331

 

_MG_1412

 

IMG_1344

 

IMG_1528

 

IMG_1614

 

IMG_1656

 

IMG_1681

Eu mă plictisesc, voi?

Am început ziua cu doi delfini super inteligenţi, pot spune că ştiu oameni cu o inteligenţă sub media celor doi.

_MG_1083

Apoi am continuat cu foca Taşa. Mno, e plin de ruşi, ce să-I faci? 😀

_MG_1098

Ne-am gândit să încercăm toate drăciile alea dintr-un aquapark. Le-am încercat.

IMG_1216

 

IMG_1219

Şi am continuat cu nişte brazilieni.

_MG_1270

 

_MG_1277

Mâine mă duc la diving, adică scufundări. În nişte golfuri. Nu vă recomand, e naşpa. Aşa că nu fiţi trişti, eu mă plictisesc tare 😀

Vestea buna, vestea proasta

Asadar, m-am prins cum e cu netul, si da, e gratis. Doar ca mie imi e prea lene sa scriu acum, scuzati lipsa diacriticelor, cu alta ocazie 🙂 Mana, ca tot ma intrebai cum e hotelul, e ca in poze 😀 Vorbim cand ma intorc ca inca nu sunt suta la suta convinsa ca e bestial si cel mai nou.

Dar, cum spuneam am doua vesti. prima, aia proasta, e ca au trecut deja doua zile. A doua e ca in august ma intorc, doar ca la Delphin Palace. Dar revin mai tarziu cu poze si alte amanunte. E bestial 😀

UPDATE:

Din balcon

_MG_0642

 

_MG_0890