Arhive pe etichete: Antalya
Back!
La multi ani, Mana! La multi ani, Vlad!
Mă pregătesc sufleteşte…
Pentru asta: Antalya
Alb şi negru
Azi am fost în alb-negru, pentru că mâine e ultima zi. Plină, plină, dar tot ultima. Trebuie să mă întorc, pentru că sâmbătă, la Mamaia, lansez nişte Indicii… anatomice. Şi, la drept vorbind, îmi e dor de Piţi.
Oricum, spre seară ne-am colorat. Am ascultat muzică din anii 70, 80 şi ne-am revenit. Apoi am lenevit şi am mai mâncat nişte cireşe. Am mâncat aici la cireşe să-mi ajungă pentru un secol şi ceva, poate două. Eh, şi ce să vă mai spun? Luni voi fi acasă, obosită şi deprimată, dar ne auzim.
Am vorbit destul…
Am făcut-o şi pe asta
Da, m-am scufundat. Şi da, am intrat şi în panică. Povestea e simplă. N-am avut nici o treabă până am intrat în apă. Ţinând cont că am probleme cu sinusurile, puţin am intrat în panică. Apoi mi-am revenit. Le-am dat peştilor mâncare din mână şi aşa am aflat că au colţi şi m-am scufundat până la cinci metri. La următoarea scufundare, cea de şapte metri, n-am mai participat, pentru că la prima am reuşit, acolo la cinci metri să mă julesc de o piatră. Şi la cât de sărată e apa aia, puteţi să vă daţi seama cât de rău ustură.
Nu că asta ar fi important. A fost o zi genială. Nu mi-am închipuit vreodată că o să fac aşa ceva. Mai vreauuuuu 😀
Seara am încheiat-o cu nişte chinezi budişti care şi-au băgat tot felul de chestii prin tot felul de locuri. Şi-au spart în cap diverse… Doamne
A, şi să vă spun cum plouă la turci. În primul rând cu tot soarele din lumea. O picătură pe oră, dar toată lumea fuge. De ce? Mai am un “Allah” în program. Damn.
Şi, în sfârşit, mâine ajung şi eu să fac plajă. Nu, poimâine o iau de la capăt cu umblatul.
Eu mă plictisesc, voi?
Am început ziua cu doi delfini super inteligenţi, pot spune că ştiu oameni cu o inteligenţă sub media celor doi.
Apoi am continuat cu foca Taşa. Mno, e plin de ruşi, ce să-I faci? 😀
Ne-am gândit să încercăm toate drăciile alea dintr-un aquapark. Le-am încercat.
Şi am continuat cu nişte brazilieni.
