2012 – The Movie

Cu toate că acum citesc şi interpretarea autoarei Sylvie Simon, al meu soţ a dorit în mod deosebit să vedem acest film. După ce am citit numai recenzii naşpa, mi-a cam pierit cheful de privit, dar mă rog, atâta timp cât nu m-am deplasat la cinema mi-a fost indiferent. Aşa că m-am uitat şi am luat aminte.

Vă spun de la început că merge pe varianta potopului. Chinezii construiesc arce imense – doar pentru aia cu miliarde, aşa că nu vă bucuraţi – în timp ce bietul negru mititel trebuie să dea alarma: Vine Apocalipsaaaaaaaaa!

No, vă spun ce mi-a plăcut:

Efecte speciale demenţiale. Bestiale. Foarte mişto prăbuşirile şi exploziile şi toate cele.

Charlie, unul din personaje, demenţial de dement 😀 A fost singurul care m-a impresionat întru câtva.

Câinele a fost salvat. Viva!

Ăăă, chinezii sunt simpatici. Şi aici am terminat.

Ce nu mi-a plăcut? Păi e de la sine înţeles. Fals. Adică: Preşedintele USA, adică Obama cred, a rămas, vezi Doamne, alături de popor, în loc să fugă ca disperatul la arcă. – Mă întreb dacă aşa ar face şi al nostru, dar cum nu murim până în 2012 cred că vom avea posibilitatea să aflăm. Sau nu. – Premierul italian, de asemenea, rămâne cu poporul şi cu Papa. Aşa, ce exemplu de oameni buni. Mi-a crescut inima de bucurie, preţuire şi fericire.

Un mini-avion care trece prin foc şi pulbere şi nu păţeşte nimic. Dar nimic. Un avion rusesc, mare, cu multe maşini de lux la bord, care păţeşte destule, dar nu suficiente pentru a-şi ucide pasagerii. Evident, trădări. Adică io am bilet, io plec, tu, sărăntocule, mori dă-te dracu’! Frumos, aşa impresie proastă au regizorii despre omenire? Nţ, nţ.

Mă rog, ca în orice thriller de calitate ăia răi o păţesc, ăia buni o păţesc pentru că au preferat să fie aşa, iar ăia extrem de buni ce au luptat până la final, desigur, scapă. Rusul moare, ca să se ştie de la început. Pentru că era extrem de bogat şi pentru că nu şi-a finanţat amanta în această călătorie. Dar un lucru bun tot face, îşi salvează fii sacrificându-se. Impresionant. Şi, normal, omul care a descoperit totul, cu cinci minute înainte de impact ţine neapărat ca arca sa, adică aia a SUA să-i salveze şi pe aia a căror arcă s-a stricat. Şi uite aşa ajungem la bunătate exagerată şi milă nemaiîntâlnită. Viva again! Ideea personajului era că nu poţi începe o nouă viaţă făcând o faptă rea. Faci pariu?

Bun, apele se retrag şi toată lumea e fericită.

Şi cea mai bună chestie a fost următoarea: Domnul din imagine cu fetiţa, da? O vedeţi? Ei bine, la şapte ani fetiţa încă mai folosea pampers, că încă făcea pe ea, normal. După ce totul se calmează şi când oamenii ies la aer după vreo lună, ei bine, fetiţa îşi anunţă tatăl că nu mai face pe ea. ŞI ÎI TREBUIA O APOCALIPSĂ PENTRU ASTA? JESUS!

Şi cu asta basta. Dar, da, ca thriller pur şi simplu e mişto. Ca sfârşit al lumii… îndoielnic.

  

Preşedintele USA, Fiică-sa şi nenea rău

  

Familia asta trebuie salvată. Musai.

 Nenea personaj principal, bun pana la lacrimi

 O, Yeah!

 

Fetiţa cu probleme 😉

 

Reclame