Pe cine am mai… împuşcat…

Îmi e greu să vorbesc despre toate grămadă, iar poze nu prea avem, dar ne descurcăm. Începem cu ziua de joi, care a început bine, apoi a fost explozivă – cu nervi – dar s-a terminat la evenimentul organizat de Simona Ionescu (http://www.simonaionescu.ro/?p=2991) şi Click „Din inimă pentru copii”. Ca să nu zic eu, dar tot zic, la Riviera l-am arestat pe Americanu’, adică actorul din „La bloc”, Emil mai pe scurt. Amănunte aici!(http://www.click.ro/din_inima_pentru_copii/americanu-armele-patru-dame_0_1069693153.html) Culmea e că ne-a dezarmat din cuvinte. Careul de Dame a fost cucerit 😉

 Cum am o eroare azi e fara alte linkuri…

 

Continuăm cu vineri când, Ivona, Lucia, Liviu Radu şi persoana care scrie au lansat la LIT şi Fantasy. Liviu Radu a lansat în colectia Fantasy Waldemar. O să ziceţi că a mai fost lansată, eheee, dar nu e aşa, pentru că toate poveştile lui Waldemar se află sub aceeaşi copertă. Dar, acelaşi Liviu Radu, a avut şi o cărticică proaspătă în colecţia Lit „Ghicit de seara. 77 de poveşti foarte scurte”.

Lucia a venit să ne vorbească despre prima carte „Premiile Lili”, antologie în care apar şi eu, evident. Acolo veţi găsi mulţi autori cu adevărat excepţionali. Bine, eu sunt cea mai cea.

Apoi, Ivona a lansat cu mare fast „Negru de fum”, iar funny a fost că s-a cumpărat mai mult „Crăciunul mincinoşilor” 😀 Eu, normal, aşa cum am stabilit, am lansat „Dincolo de oglindă”.

Până aici e totul clar, nu avem poze, aşa că vă imaginaţi singuri.

Azi, respectiv sâmbătă, am avut o nebunie. Una reală. Una cu dureri de picioare, spate, cap. Ca să nu mai spun că a doua seară consecutiv am condus printr-o ceaţă de abia se vedea axul drumului – de autostradă vorbesc, că dracu’ a pus un bec acolo să se vadă cât de cât. Lăsăm politica, trecem la cărţi, dar e rău că tot ajungem la politică.

După ce am lansat-o pe cea mai tânără autoare din România, Maria Alexandra Ion, cu volumul de debut „Lily of the Valley. Lena Turner şi misterul fratelui piertdut”, s-a produs nebunia. Dar, mai întâi, vă anunţ că am cunoscut un copil excepţional. Să ai curajul să publici la 14 ani e mare lucru. Dar cel mai mult îi admir părinţii care au susţinut-o. Merită să cumpăraţi cartea.

Restul zilei, până la ora împuşcăturilor, mi l-am petrecut cu Monica Ramirez. Adică cafele, mâncare, fresh-uri, cafele, mâncare, fresh-uri. La tura a doua ne-a ţinut companie şi Vlad, care are o surioară excepţională.

Şi ajungem la împuşcături. Ca şi anul trecut, când vine vorba de împuşcături îl avem printre noi şi pe Comisarul Ciocan, dar… ei, da, şi pe Paleologu. Uhhh, grea treabă. După ce s-au decernat premiile RCWC, pentru traducere, edituri, etc, a venit şi rândul lui Denis Grigorescu care a câştigat concursul de romane poliţiste – dar despre asta vorbim mai pe larg mai mâine. Viorica şi Teodor Morogan au lansat o nouă carte şi au fost alături de noi. Monica şi-a lansat „Asasin la feminin”, iar Lucia, şi de data asta, a dovedit că Aghata Christie e de fapt o Lucia Verona, adică, normal, şi-a lansat „Crima de la Jubileu”.

Toate bune şi frumoase până aici. Înainte de-a intra în scenă Careul de Dame, normal, ne-am înarmat. Eu, Lucia, Ivona şi Monica. Ivona şi Monica au puşti, eu cu Lucia, modeste, doar pistoale. Câştigate cele din urmă, nici nu vă închipuiţi ce grele sunt puştile alea. Ei bine…

Recunosc, ne-am făcut de la început planul de-al aresta pe Ciocan, dar a dispărut, aşa că l-am ameninţat vehement pe Paleologu – jur că abia am ţinut-o pe Lucia să nu tragă 😀 Când l-am zărit pe Ciocan eu şi Ivona am sărit repede şi l-am adus în faţă sub arme. Celelalte două doamne ni s-au alăturat imediat. – Suntem ca cei trei muşchetari – Domnul Ciocan, în timpul său liber, dar îmbrăcat în costumul oficial ne-a cerat şi a zis că e ilegal ce facem noi şi că nici în glumă să nu ne jucăm cu aşa ceva. Dar replica Luciei a fost genială: „Dar eu nu mă joc”. Spusă pe un ton rece care nu lăsa loc de interpretări, puteţi să vă daţi seama că eram pe jos de râs. În schimb, fără a-şi da seama, Paleologu a fost chiar fericit să-l tot ameninţăm. S-a crispat doar puţin când i-am spus să citească Parfumul că e Victor Ciutacu personaj acolo, dar i-a trecut repede. Apoi i-am spus despre crima perfectă exact când domnul Ciocan venea să-mi pupe o mână. Normal că mi-am retras cuvintele „Domnule, terminaţi, nu există crimă perfectă, poliţia veghează!”. Ca să nu ziceţi că eu nu ştiu bancuri. Porcărelele poate vi le povestesc în privat. Momentan avem treabă.

 

 

 

 

Nu uitaţi să cumpăraţi „Crăciunul Mincinoşilor”, momentan printr-o comandă via mail (la mine sau la Ivona). Acum avem treabă. Săptămâna viitoare Careul e la Tonomatul de pe doi, dacă aşa s-o scrie, apoi avem un Târgu Mureş. Nişte serate mai speciale… Vă spun eu pe parcurs.

 

Scuzaţi-mi incoerenţa, dar sunt după trei zile infernale. Şi sunt pe moarte. Până când îmi revin puteţi să-mi faceţi corectura pe text. Ei, evident că am întâlnit oameni mişto, am reîntâlnit oameni mişto şi am fost la ziua lui Candice unde am stat destul de puţin că eram frânte – eu cu Ivona. Restul… întrebaţi şi vă voi răspunde 😛 Byyyyyyyyyy…………………..

 

UPDATE: Multumim Raluca Nicula pentru poze

 

Reclame

Sunt o „gâsculiţă fiţioasă” şi-mi convine…

No, titlul are legătură cu asta 😉 Chiar dacă Alexandru Petria a zis că a crezut – o mai crede şi acum, dar eu nu-l contrazic – că sunt o „gâsculiţă fiţioasă”, mie îmi convine 😀 N-am mai râs de mult aşa bine. Hey, chiar sunt!

 

Bine, azi m-am topit în soare. Mă rog, m-am topit la umbră, ce-i drept. Important e că am făcut-o. M-am trezit cu noaptea în cap şi bâşti după Diana la Bucureşti – lasă, nu trebuie să ştiţi voi cine e Diana. Fireşte că m-am întors cu ea la Piteşti, că doar Zahanaua lui Max e una singură, în „căpială” n-au 😉

De n-ar fi fost 60 grade la umbră, ar fi fost şi mai şi. Dar chiar şi aşa întâlnirea a fost reconfortantă. Ca între fete, aşa.

 

După doar şase ore de plajă cumulate, lumea îmi zice că sunt cam prea neagră. Şi n-au fost decât şase ore cumulate. Doar v-am spus că m-am insolat. Probabil că nu v-am spus că de atunci, până ieri, n-am mai pus carne în gură. Asta dacă nu vorbim de peştele afumat. Şi chiar am râs cu Diana – futu-i. Cât m-am chinuit eu să scap în Italia de peşte şi paste, doar asta am mâncat în ultimele zile, pentru că altceva îmi era cumplit de greu să suport. Aşa ţi-o întoarce viaţa când te plângi prea mult.

 

Acum sunt bine sănătoasă, în caz că vă făceaţi griji. Cam deprimată, cam plictisită, cam fără chef. Asta pentru că nu prea am ceva real de făcut. Ştiu, am de terminat o carte, dar eu am nevoie de mişcare şi agitaţie ca să mă simt în elementul meu. Doar că pe căldurile astea toţi gâfâie în linişte, nu se mai agită nimeni.

 

Trebuie să vă spun că luna asta „Revista Flacăra”, iar nu e vorba de aia violetă, a ieşit cu „Asasin la feminin”, cartea Monicăi Ramirez. Eh, Monica are o poveste super interesantă, ea ca persoană. Cartea încă n-am văzut-o, pentru că revista nu a apărut şi în Piteşti, iar mie îmi e lene să o aştept să vină de la Bucureşti. Dar am şi eu acolo un reportaj, în revistă adică. Aşa că nu o rataţi. Pozele sunt chiar mişto 😆 Doamne, ce antireclamă ştiu a-mi face de una singură.

 

Ce să vă mai povestesc? Păi, la turci nu-i ca la români… Păi, iarna uneori poate fi ca vara, dar şi invers e valabil. Aaaa, da, să nu uit de articolul de aici. Dar să nu mă întrebaţi ce-a fost în capul meu când l-am scris că n-aş putea să vă spun. Şi… mna, bine, am de terminat o carte. Deci, înainte de-a mă apuca de citit alt manuscris…

O, Doamne, era s-o uit pe Ada. Ada a scris un roman poliţist de-a dreptul fabulos pentru cei 16 ani ai ei. Şi să mai îndrăznească careva să zică că are doar 16 ani şi că ce ştie ea. Vorba Luciei, la 16 ani nu ştiam prin ce discotecă s-o cotesc mai repede, numai capul la scris nu-mi stătatea. Şi câtă maturitate fraţilor… Eh, veţi vedea voi.

Dragi autori, concurenţa vine tare din spate 😉

 

Gata, am spus tot. Noapte bună! Spor la treabă mie! Sau bună dimineaţa, după caz.