Rezerva din spital

Am sunat la doctor:

– Buna ziua, eu mi-s, gata, am hotarât, te las să mă tai.

– Bine, vorbeşte cu asistenta şi vezi dacă îţi convine.

O cunosc pe asistenta, o tipa grasă, cam snoabă. Îi spusesem să mă sune când are o rezervă de-o singură persoană, cu TV şi baie proprie şi cu posibilitatea de-a mă încuia în ea, nu în baie. Ea m-a sunat, dar nu mi-a dat detalii. Zice:

– Sună-l pe domnul doctor şi spune-i că te operezi, apoi discutăm de condiţii.

Na, eram încântată, avea să-mi spună de rezervă.

– Avem liberă rezerva Monicăi Columbeanu, spune ea mult prea mândră.

– Aaa, păi, nu o vreau pe aia.

– De ce? Are baie cu cadă, sufragerie, dormitor şi bucătărie.

– Nu îmi trebuie living şi bucătărie, zic eu.

– De ce? E reconfortant si costă doar şaizeci de euro pe noapte.

– Duduie, zic eu. Nu vin la hotel, ci la spital. Mă taie şi a doua zi plec acasa, nu cred ca am timp sa stau în living.

Ea face o pauză, dar tot vine cu argumente.

– Uite care e treaba, e mai uşor să îţi primeşti vizitatorii în living şi să le faci un ceai în bucătărie.

„Hotel cu servicii incomplete”.

– Să-şi aducă ceaiul de acasă şi să mă lase în pace, zbier eu. Vreau o rezervă simplă:  pat, televizor şi baie. E greu?

– Fie, bombăne ea. Deci, avem una la etajul patru. E cald rău acolo, dar are aer condiţionat.

– Bună aia, zic eu.

– Dar, aţi vrea să fie cu cabină de duş baia sau cu cadă?

– Nu îmi pasă, dacă are ghiuvetă şi wc, e ok.

– Ba nu, contează. Poate vă faceţi o baie şi trebuie să ştiu cum vă e mai comod.

– De ce să fac baie?

– Ca aşa e igenic.

– Iete scârţ, Vania nu face baie decât la ocazii.

Ea tace o clipă.

– Cine, bloggerul?

– Da, el.

– Îl ştiu, îmi zice încântată. A venit s-o vadă pe Marieta.

Eu râd.

– Ăla e Caius şi ştiu că pute cumplit.

– Nuu, era Vania.

– Taci, mă, că Vania dacă a venit, a venit s-o vadă pe Filomela.

– Nuuu, zice ea. Era rusul şi a zis că vrea să-i zică două vorbe Marietei, dar Marieta e inconştientă.

– Mă rog, nu îmi pasă. Deci am sau nu rezervă?

– Desigur. Dar, dacă o luaţi pe cea de la etajul unu e mai bine, să vă spun de ce.

Deja căscam.

Ea continuă:

– Doctorul trece întâi pe la unu, dacă mă înţelegeţi, până la etajul patru…

– Lasă la patru că nu mă trezesc la şapte sa-l văd pe doctor.

– Da, dar nu aveţi cadă la patru, doar cabină de duş.

Mă enervez.

– Să o ia dracu’ de cadă că nu îmi fac baie. Nu pricepi?

– De ce? zice ea contrariată.

– Pentru că m-am înscris într-o sectă păgână şi aia nu se spală decât pe dinţi.

– Ce scârbos, îmi mărturiseşte ea. Eu nu m-am spălat niciodată pe dinţi.

„Mi se pare firesc”, gândesc eu.

– Am sau nu rezervă? insist.

– Da, dar tot pe aia de la unu v-o dau, pentru cinci euro în plus…

– În fine, s-o ia dracu’. Pe care o fi.

Simt că se înveseleşte.

– Bine, atunci vă aştept mâine. Aaa, staţi aşa, mâine nu sunt aici, o să fie colega mea.

„Doamne ajută”.

– Bine, dar te rog să nu te răzgândeşti.

– Adică?

Îi închid telefonul. Mai bine mă operam acasă. Un cuţit încins la foc şi gata. O rezolvam.