Deci cum o fi sau cum n-o fi

Recunosc, azi am făcut zeci de flyere. Am obosit numai să mă gândesc la ele, deci e al dracului de greu. O să mă întrebaţi de ce nu le-am dat mai departe să fie făcute, păi e simplu, am vrut să mă testez. De o fi bine ori ba vom vedea marţi. Mai mult ce ştiu eu? Comunicate de presă? Da, am dat şi din alea, dar vă spun tot eu că nu se înghesuie nimeni, că na. Dar treacă.

Bine, acum am altă treabă. Alte treburi de fapt. Că mai e de scris un foileton, că mai e de terminat o partea a doua din Sărutul Morţii… Mai e.

Dar deh, ca orice om începui şi eu să colind pe facebook unde nebuna de Lala zicea că: „Nimeni nu moare virgin, viaţa ne fute pe toţi!”. Justă cugetare, să ziceţi voi că nu e fată deşteaptă. Aşa. Şi am ajuns şi pe bloguri, mai precis aici, unde citesc eu, că recunosc cu smerenie că ieri când am văzut am citit pe sărite, şi încep să mă întreb.

Mna, citesc cărţi de psihologie practică, habar n-am de ce, dar le citesc. Şi nu sunt singura, că ieri şi Ivona căra una după ea. Deci citesc. Să nu zică lumea că aş fi chiar atât de proastă. Mai înţeleg şi eu ce se întâmplă în viaţă. Cum sunt oamenii, cum sunt unii, alţii, etc. Mai ştiu şi că într-un cuplu, fie el cu acte ori ba, treburile nu stau întotdeauna bine, că na. Alteori stau prost de-a dreptul, dar unii sunt pur şi simplu masochişti şi îşi duc crucea aia până la capăt, cu sfinţenie, parcă de teamă să nu-i trăznească. Sau o fi resemnare? Ori lipsă de curaj? Sau ce? Mie una îmi e clar că fiecare, individual, chiar dacă avem o pereche, ne căutăm propriul sens în viaţă, pentru că aşa e normal. Zic şi psihologii că e cam naşpa să gândeşti la unison cu celălalt că deja nu mai eşti tu. Şi până când cuplurile nu vor înţelege că trebuie să-şi separe mentalul vor fi din ce în ce mai mult în rahat.

Bine, şi văd eu povestea omului ăsta. Şi mă gândesc aşa: aventură la început, dar aventură cu iubire, bine, el se sperie, ea nu, dar nici nu se mai văd, pentru că el… da, el dă bir cu fugiţii. Se mai chinuie, el, fireşte, vreo patru ani. Apoi decide… Ea l-a aşteptat, ori ba, că nu îmi e clar că a făcut-o strict pentru el, ci pentru ea mai mult, dar eu zic că s-a întâmplat să fie disponibilă şi să îi mai dea o şansă. Şi mă gândeam aşa, ce aş fi făcut eu, fireşte că toţi psihologii din lume m-ar pica la testul ăsta.

Adică vii după patru ani la mine să ce? Şi îi rupeam gâtul 😆 Direct, fără alte explicaţii. Cred că la rupt gâturi mă pricep bine. Dar, una peste alta, mă bucur pentru ei. Şi totuşi, din punct de vedere psihologic strict vorbind, ce dracu’ l-a făcut pe el să mai stea acasă patru ani? Nu îmi explic raţionamentul. Mai ales că ea luase o decizie în ceea ce-l priveşte. Iar el era convins că ea e Steaua de pe cer. Aia de trebuia să cadă la aşternut la drum de seară şi apoi s-o ţină toată viaţa ca pe o icoană. Şi atunci? Nu ştiu, zău, dar aş vrea tare un răspuns că aşa mă râcâie de cred că nu mai pot dormi.

Şi uite cum din lucruri serioase începe să mă frece o chestie de viaţă care, până la urmă, nici n-ar fi problema mea. Dar ţinând cont că m-am împrietenit cu Băsescu pe facebook, de ce nu m-ar freca şi chestia asta.

Adică eu vreau să ştiu de ce. Şi vă rog şi pe voi să citiţi şi să încercaţi să mă lămuriţi.

Acum să nu mă întrebaţi de ce n-aş întreba-o şi pe ea de ce nu i-a sucit gâtul, pentru că acolo totuşi ştiu răspunsul. Aşa e cu femeile, credeţi-mă. Rămân uşor impresionate, probabil el i-o fi spus că patru ani s-a tot gândit la ea şi a dat-o pe spate. Eu îl trimiteam să se mai gândească încă patru că dacă tot poate. Dar deh… nu toate-s eu.

Pentru că eu îs genială, nu? 😀

Reclame

Azi trebuia să fiu patrioată?

MULŢUMESC, LUCIA! (Am zis că o să-i mulţumesc toată viaţa, dar nu în fiecare zi pe blog 😀 Da, era vorba de toată viaţa mea şi nu, nu vă spun de ce)

 

Da? Trebuia? Serios? De ce? Da, mă aliez la sarmale, dar la revoluţie… NEVER. Azi chiar mi-am adus aminte că am uitat să-l menţionez pe Mircea Pricăjan pe care l-am zărit la Gaudeamus şi am schimbat trei cuvinte. Îmi făceam procese de conştiinţă 😀 Scuze, nu a fost cu intenţie. Doar am spus că mi s-a făcut rău şi am fost nevoită să plec. Cu toate că Xreder ar mai fi stat. Glicemia… alergiile şi alte prostii. Se mai întâmplă.

 

Dar nu despre asta vorbeam, ci despre patriotism. Ba chiar voiam să vorbesc şi despre pasiune. N-am nimic împotriva ălora de votează cu Băsescu. Treaba fiecăruia. Dar terminaţi cu pasiunile pe blogul meu. Nu o să cred niciodată că acea înregistrare a fost o făcătură. Atâta timp cât am cap, ochi şi urechi. Atâta timp cât declaraţiile la prima vedere au fost cele care au fost. Şi atâta timp cât cunosc personajul. Nu am nevoie să fiu convinsă de nimeni să votez cu X sau cu Y, iar în spaţiul meu virtual scriu ce vreau, de cine vreau. Nu trebuie să fiţi de acord cu mine, tocmai de asta există şi alte opţiuni. Mai rău mă enervează că nici măcar n-am făcut politică pe blog, dar încercaţi voi să mi-o impuneţi. Şi zău că fac urât când sunt nervoasă.

Nu pricep de ce trebuie să mă convingă cineva de ceea ce văd singură. E, de asemenea, problema mea dacă sunt amică cu Bădin, cu Ciutacu şi cu Mama Omidă. Nu vă cere nimeni să ieşiţi cu noi. – Dar ca să ne fie clar, eu ies doar cu Mana 😀 –

Nu vă cere nimeni absolut nimic. Pot să fac reclamă sau anti-reclamă cui vreau. Dar până atunci, oameni buni, trebuie să vă spun că eu n-am pasiuni politice duse la extrem. Dacă eu nu-l vreau pe Băsescu, e treaba mea. Geoană nu-mi place, dar îl prefer. Nu cred în minuni. Nu cred că va veni Dumnezeu pe pământ. Încă mai sunt raţională şi n-am de gând să cad în patimi duse la extrem. Şi chiar dacă aş face-o, tot n-am nevoie să fiu convinsă. În viaţa mea n-am întrebat pe nimeni cu cine trebuie să votez. Nu am avut nevoie de părerea altuia în această privinţă. Dar, dacă, dintr-o greşeală, mi se va năzări că îmi trebuie sfaturi, o să vă cer.

Şi mă refer, în special, la cei care înjură şi au fost şterşi. Nu că m-aţi impresiona cu înjurăturile voastre. Dar eu eram doar croşeul. Oamenii ăia cărora vreţi să le transmiteţi mesaje au bloguri. Scutiţi-mă de defulările voastre. Sunt obosită, nervosă şi plictisită. Iar voi nu faceţi decât să mă convingeţi că NU trebuie votat personajul pe care-l apăraţi cu patimă şi înfrigurare.

Desigur, pot şi eu să înjur, dar asta nu m-ar face cu nimic mai specială decât pe voi. Aşa că duceţi-vă şi înjuraţi acolo unde vă doare, nu la mine. A, da, iar pe blogul meu nu e democraţie, aprob ce commenturi am eu chef. Nu suntem fraţi şi chiar de-am fi, nu mi-ar păsa prea tare.

Acum putem vorbi despre vreme?  

 

UPDATE MIŞTO: Textul aici, pozele mai jos 😀

 

 

Revoluţia „Andrei Bădin”

Fraţii mei, e revoluţie. Până acum am o sută unu căutări după Andrei Bădin – la mulţi ani, Andrei!. Dar, dragă domnilor, la dracu’, omul are blog uite fix aici. Poziţionaţi click-ul şi daţi. O sută unu căutări? Doamne. L-or fi găsit? L-or fi pierdut? Până acum eram la concurenţă cu pisicile, dar cu Andrei nu pot ţine pasul 😀 Eu ştiu că a publicat o chestie revoluţionară pe blogul lui, dar tot nu pricep cum de nu daţi de el. Eu ştiu că dacă dai search pe google după Andrei, prima chestie care apare e blogul lui. Heyyyy! Sau ar trebui să dau copy/paste la postul lui Andrei şi să facem pe din două? 😀

Andrei, în ultima jumătate de oră cred că ai devenit mai cunoscut decât Băsescu. Cel puţin pe blogul meu 😀 Îţi doresc petrecere frumoasă, şi te las, sper să te şi găsească oamenii dacă tot te caută cu atâta înfrigurare 😉

 

Trecem la cărţi. Şi trebuie să vă spun. Mă doare drept că Lorena a plecat de la Tritonic, că s-a certat sau se ceartă cu lume, că una, că alta. Da, poate că şi eu am prejudecăţi în ceea ce o priveşte. Dar nu o cunosc personal. Ne-am zărit de câteva ori, dar nu ne-am vorbit. Cel puţin eu am zărit-o. Dar nu pot fi nimicitor de ipocrită. În primul rând faţă de mine, că voi n-aţi şti, până la urmă, dacă o fac din ipocrizie ori ba. Dar trebuie să vă spun, cartea asta e excepţională. Şi ştiu o persoană căreia i-ar plăcea la nebunie, aşa că îmi permit să i-o fac cadou din toată inima, rămânând să-mi comand una de la editură. Cella, crede-mă, trebuie să ai cartea asta. O s-o adori. 😀

 

Nu ştiu ce să vă mai spun. În seara asta mă retrag. Am treabă. Gătesc, cred că mi-am găsit vocaţia 😆 Apoi mă voi uita, normal, la Grande Fratello. Apoi poate voi reuşi să dorm. Hmm. Or fi şanse? Nu cred.

Mai bine vorbim de club

De al bloggerilor care citesc. Asta pentru că aseară greaţa mea politică s-a intensificat la maxim. Dar cu toată greaţa anunţ că voi vota anti Băsescu. Cu toate că nu-mi face nici o plăcere, asta-i viaţa.

Dar să trecem la lucruri mai frumoase şi mai serioase, că politicienii ăştia tot cu răzgândeala şi furtul rămân. Pentru noi nimic bun în viitor.

Pentru cei ce vor să afle lansările Tritonic de la Gaudeamus îi trimit fuga la Vania. Nu ştiu de unde are domnul menţionat programul, pentru că eu n-am reuşit să-l aflu de la editură, iar aseară Iulia nu-l ştia. Oricum, vor fi mici modificări pe care vi le voi anunţa la timpul potrivit.

Dar a fost vineri. În fiecare săptămână există vineri, se ştie, dar vinerea trecută a fost vinerea noastră, a bloggerilor care citesc. De data asta am avut un om în plus, nepunându-l la socoteală pe Xreder care vine când are domnia sa chef 😀 şi nici pe prietenul Emei, al cărui nume l-am uitat dar citeşte foarte mult. Acum vorbeam despre Mişu, care vrea ori ba, tema lui pentru data viitoare e tot romanul ăla mic cu ochi galbeni „Indicii anatomice”.

Dan Badea, normal, a venit cu tema nefăcută la fel ca Mişu, dar a furat o carte de la cineva. L-am iertat. Ioana, Raluca, Ema, Cangurul şi Geocer au citit Indiciile. Adi Enache abia începuse la ea. Sunteţi cam în urmă băieţi. Vă scad nota la purtare 😛

Ca de obicei Geocer a avut de obiectat. Nu, nu mă deranjează, el obiectează tot timpul 😀 Dar ăsta e farmecul lui. Ioana a fost avocatul meu, în timp ce Ema şi Raluca încerau să alfe despre carte, dar şi să fie atente la Mişu care le ţinea lecţii politice.

Important e că am aflat ce scrie Cangurul. După ce m-am gândit vreo două zile, mi-am dat seama că acea carte chiar ar putea avea un succes răsunător. Reţeta e bună, personajele sunt suculente, îi rămâne doar să găsească o „împachetare” atrăgătoare. O va găsi cu siguranţă. Şi voi fi mândră să-i dau îndrumări chiar dacă nu mă pricep la subiect, dar la rândul meu le cer şi eu mai de sus.

Pentru data viitoare avem de citit „Adam şi Eva” a lui Rebreanu şi „Foamea” a lui Knut Hamsun. Şi cu toate că îmi place recenzia de pe bookblog a romanului Foamea, eu nu găsesc cartea. Aşa că cineva trebuie să sară repede cu o carte de împrumut. Altfel iau notă mică 😀

Acestea fiind spuse, vă avertizez că zilele astea am treabă. Aşa că vorbim când apucăm. See you!

UPDATE:

Şi o iniţiativă foarte mişto a lui Adrian Ciubotaru, cred. Să-mi dea două dacă nu îi aparţine, dar eu aşa ştiu.                                 

Experiement reuşit la jumătate

Sursa Ironic

Am zis că mă duc la vot, iar cei care mă cunosc cât de cât ar fi trebuit să ştie că o s-o fac. Cu toatea astea sunt de acord cu Cristina. Nu ştiu cine este ea, dar a comentat la postul de mai jos. Ceilalţi, aici pe blog, aţi fost paşnici. Dar, adevărul e că dacă n-aş fi vrut să mă duc, cu siguranţă nu aş fi făcut-o. Dacă aş fi considerat că nu merită să scap ţara de dictator, aş fi stat acasă.

Dar reacţiile de pe facebook au fost aproape violente. Tocmai de la admiratorii celui la care mă aşteptam mai puţin. Fraţii mei, parcă era ceva cu bunul simţ. Ori e disperare mare? Ori manipularea merge pe orice căi, făcută inclusiv de un nimeni ca mine. Nu ştiu. Poate-mi răspunde cineva. Şi mai e şi partea cealaltă, ori Crin nu v-a convins cu bunul simţ, pentru că mulţi simt nevoia de-ai lua apărarea chiar dacă n-am zis nimic de el 😀

Ştiţi ce spunea Rocha? Fiţi sceptici şi gândiţi cu capul vostru, fără a vă interesa capul celuilalt. Aşadar, băieţii ăia doi sunt trup şi suflet. Da, asta am priceput. Dar reveniţi-vă, fraţilor, că nu e nici Crin Dumnezeu pe pământ, e un simplu candidat. Sigur că m-aş fi putut duce mai departe cu enervarea „fanilor” electorali, dar deja nu mai are rost. Se simte cât sunt de manipulaţi. Asta îmi dovedeşte că românul chiar crede orice i se spune. Şi cu toate astea, vă întreb, ce va face orice alt preşedinte pentru mine? Serios acum, va face ceva? Sau doar va sta în palatul lui de cleştar şi ne va face cu mâna pentru ca noi să-l ridicăm în slăvi. Bine, dacă va renunţa la scandaluri şi la legi idioate, poate că tot e bine.

Şi da, de data asta chiar susţin votul. Nu de alta, dar Băsescu trebuie să plece. Atât îmi e şi mie clar din toată nebunia. Pe cine voi pune ştampila, rămâne de văzut, important e că mi-am dovedit mie ce era de dovedit. Dar, totuşi, pe facebook nu mă aşteptam la atâta agresivitate 😀 Doamneee, încă îmi vine să râd.

Dictatură, prostie, nepăsare

Vazut la Dragos, furat de la Ironic

Vă spun drept, n-am cu cine, frate. Am fost convinsă un timp, apoi m-am răzgândit, până am ajuns să mă răzgândesc de tot. Adică duminică voi dormi, voi bea cafeaua la Mall, voi alerga pe străzi, voi dormi din nou şi nu mă voi apropia de secţia de vot. Mai bine citesc o carte. Poate asta. Poate alta. De referendum oricum nu îmi pasă. Şi de m-aş fi dus, l-aş fi anulat.

Da, Băsescu merita votul negativ încă din 2004. Ok, am mai spus, bătut în cap cu tendinţe dictatoriale l-am văzut de atunci. Aşa că nu m-a încântat niciodată. Ceea ce face şleata băsesciană e de neconceput, şi cu toate astea, doar legată mă duc la vot şi îl ştampilez pe Vadim, uite aşa de nebună 😀

E incredibil ce se întâmplă. Ce idioţenie. Ce căcănărie. O, da, şi ce furturi vor fi. Sau ce?, sunteţi atât de naivi încât să credeţi că portocalii nu vor frauda? Ei, hai, să fim serioşi. Din 2004 se ocupă cu asta. Zău aşa. Nu s-or opri acum.

Şi mai ştiţi ceva? Nici nu merită să-mi ameţesc neuronul cu ceea ce se întâmplă în ţara asta. Pentru că, de fapt, nu se întâmplă nimic. Doar se dă din gură, se urlă, se ţipă… a, da, şi asta ei între ei. Dar dacă voi vreţi să credeţi că le pasă ce se întâmplă cu poporul, atunci puteţi crede şi asta. Ce treabă am eu? Nu mai am nici una. Zău că nu. M-am săturat de politica asta de rahat. Şi de cei care o fac. Poate ne auzim în turul doi.

Dar, oricum, după mintea mea creaţă, şi după ce am vorbit cu o grămadă de oameni, Băsescu n-ar trebui să ajungă nici în turul doi. Trăiască frauda!

Nu-i turism electoral. Nici frauda nu se va face aşa…

Deci nu. Clar. Ceea ce s-a întâmplat azi în Piteşti nu se cheamă turism electoral. E doar turism de campanie. Pentru că nouăzeci din autobuzele care erau în portocaliu, nu aparţineau Piteştiului, nici măcar judeţului. Prahova, Dâmboviţa, Bucureşti etc. Adică avem de unde. Dacă avem de ce nu? Păi nu, păi da.

Ei bine, ceea ce s-a întâmplat azi în Piteşti a fost cu adevărat demenţial. Să reuşeşti într-o zi de duminică să blochezi un oraş întreg e aproape imposibil. Dar lui Băse i-a ieşit. Zău că i-a ieşit. Mai ales atunci când blochezi una din străzile mari şi circulate pentru a băga acolo autobuzele şi microbuzele din alte judeţe pline cu portocalii.

Discuţia dintre un poliţit şi colegul său când se apropia „şeful” a fost următoarea: „Vine şeful, întreabă dacă are loc”. Păi cum să nu? Ar fi fost chiar culmea să nu. Doar de aia au scos toţi poliţaii în drum şi au blocat ce au avut ei chef.

Nu e primul candidat care vine la Piteşti, dar aşa ceva nu s-a întâmplat.

Şi nu, n-am făcut poze în centru, era prea portocaliu şi eu abia mâncasem. Mă înţelegeţi, da?

În plus, spiritul de jurnalist din Xreder s-a trezit brusc. Sigur că nu se va întâmpla nimic doar pentru că vă spun eu, dar tot spun. Numai aşa să vedeţi şi voi ce mişto e să fii portocaliu în ţara asta.

Vă las cu câteva imagini. Sunt 91 în total, pentru mai multe detalii îmi puteţi da un mail sau dacă vreţi şi alte poze se rezolvă 😉

IMG_0323

IMG_0329

IMG_0340

IMG_0342

IMG_0352

IMG_0372

IMG_0373

Asta se întâmpla la periferie, ce a fost în centru vă puteţi închipui singuri. Dar trebuie să vă spun că cea mai mare intersecţie din oraş a fost blocată. Trebuia să stai la coadă dacă trebuia să te duci spre altă localitate. Asta se întâmplă destul de greu şi în timpul săptămânii. Dar cum spuneam, nu vorbim de turism electoral. Nu aşa se vor frauda alegerile.