Hmmm, aerul libertăţii…

De când nu mai stau cu orele pe net, parcă e mai bine. Am mult timp să ţopăi în viaţa reală. Nici când scriu nu mai folosesc netul, chiar dacă uneori mi-ar fi folositor. Am preferat să-mi cumpăr cărţi cu răspunsuri, una mi-a trimis-o Cella 😉 Ce să vă fac, fata v-a rugat. Am cam renunţat şi la blog, după cum se vede. Cred că am rămas fără litere pe tastatură, de aia, nu de altceva. Şi e bine 😀

Sigur că nici acum n-am litere, aşa că o să iau leapşa pe care mi-a oferit-o Mirela, iniţial Cella făcând o anume aluzie la ea. Dar eu m-am făcut că nu pricep 😀 Acum nu mai scap.

Se numeşte leapşă gastronomică şi are două întrebări:

1 Care e madlena domniei voastre?

2 Dar baubaul din farfurie?

 

Aşa sună, aşa spun.

 

1 Păi, îmi pare rău, voi dezamăgi mulţi oameni, dar eu mănânc pentru că altfel aş muri, dar nu sunt o gurmandă şi nici n-am preferinţe. Pot mânca cam orice, desigur, nu chiar orice, dar chiar nu am ceva preferat. Ceva ce aş putea numi „madlenă”. M-am tot gândit, dar nu există, pe cuvânt că nu. Aşa că eu ce să fac? Îmi e foame, mănânc. Nu, nu. Asta este. În plus, nu prea gătesc ca să am şi mofturi. Nici măcar la asta nu sunt bună 😉

 

2 Categoric spanacul. Urăsc spanacul cu toată puterea. Dar, din fericire, nu mă obligă nimeni să-l văd în vreo farfurie 😀

 

No, nu cred că mi-am făcut eu datoria cu prea mult elan, dar mă simt şi dau leapşa mai departe. M-am gândit întâi la Mana, dar nu ştiu ce ar putea alege între două sandviciuri 😆 Mamă, ce rea îs. Aşa că nu i-o dau. Apoi la Crina, dar între pui şi pui ce ai putea alege? Zău aşa. Tocmai de aceea o să-i dau leapşa, dacă va avea chef de ea, lui Andrei Crivăţ. Pentru că e şi gurmand şi îi place să şi gătească. Şi lui Geocer, să văd şi eu cam ce mănâncă el. Dacă nu o fi prea ocupat cu criprogramele. Şi cu asta, basta.

Ce tare, m-am gândit la două femei şi le-am dat leapşa unor bărbaţi. Vai judecata mea.

 

UPDATE: O recenzie a Elfei la Silvanna 😉

 

Update2: Astea sunt prea tari pentru a nu vi le arăta:

 

1 Ziarul Ziua vorbeşte despre Regina Elfă la Timpul Liber. Sub Regina? Da, Băsescu, rugându-mă să-l ajut să ia decizia corectă 😆

2 Feminis vorbeşte despre Regina Elfă, în dreapta Băsescu spunând că „de ce le frică, nu scapă”. Omul are dreptate, nu aveţi cum să scăpaţi de mine 😆 Vaiii, cât m-a amuzat, acum sigur dorm mai liniştită. Prea tare faza.

Primiţi cu Băsescu?

Asta s-a întâmplat acum, adică la 19:55, cu aproximaţie – în cazul în care găsiţi vreunul din ăia morţi, să ştiţi că n-am fost eu.

Erau vreo şase oameni, toţi îmbrăcaţi în portocaliu. Trei la trei. Trei doamne în etate bine şi trei neni nici, nici. Băteau la uşi şi încercau să intre în casele vecinilor mei. Nimeni nu i-a primit. Au bătut şi la uşa mea. Eu m-am uitat pe vizor şi am zis: „Ăştia sunt după bani”. Xreder priveşte prin acelaşi vizor şi-mi face cu ochiul. Deschide.

Una din doamne spune: „Suntem cu campania domnului Băsescu, ne primiţi o clipă?”.

„Mnu!”, zic eu categoric.

„Îl susţineţi pe domnul Băsescu?”, întreabă femeia.

„În nici un caz” zicem amândoi.

„Ei, voiam să facem un sondaj, dar dacă aveţi altă opţiune noi trebuie să v-o respectăm”.

„Exact aşa trebuie”, am spus. Iar doamna, cu alaiul, a pornit la următoarea uşă, unde, vecina, mai nervoasă din fire, iese şi urlă pe toată scara:

„Mai plecaţi dracului cu handicapatul ăsta de aici. Sunteţi peste tot în oraş, nu mai poate omul respira de Băsescu”.

Şi-a trântit aşa de tare uşa că s-au zguduit şi pereţii mei. Dacă aş fi plăcut-o măcar puţin pe vecina din faţa mea, bârfitoarea blocului, aş fi ieşit şi i-aş fi strâns mâna. Dar ţinând cont că n-am astfel de sentimente faţă de ea, şi nici nu vreau să-i strâng mâna, m-am abţinut. Dar am zâmbit în sinea mea gândindu-mă că noi am fost cam politicoşi.

Dar, în apărarea vecinei nebune, trebuie să vă spun că toată ziua pe centru se plimbă nişte puşti îmbrăcaţi în portocaliu. Ce fac ei? Habar n-am, m-am tot ferit să le apar în faţă. Şi dacă îi văd pe acelaşi trotuar cu mine, prefer să traversez.

Aşa că nu, nu primesc cu Băsescu. Alte oferte?

Io votez…

untitled

Nu cred că e un secret pentru nimeni că votez numai şi numai pentru Corina. Dacă nu era ea şi dacă nu o cunoşteam ca om, zău că nu mă deranjam. În toamnă voi dormi în timp ce alţii aleg sau voi mânca sau voi pleca în concediu de toamnă. Poate mai scot o carte, orice dar la vot nu mă duc. Pe cine să aleg preşedinte? Băsescu m-a scărbit destul, cu tot cu Eba lui. Geoană?, mie îmi e frică de el. Omul e isteric. Când ţine un discurs aşa se înfierbântă că am impresia că acum o să sară la oameni cu sabia în mână. Doamne fere… Crin, mna, mi-a fost simpatic un timp, dar a cam dat-o în bară. Nu-mi mai place. Iar Duda.. eh, şi el e conştient că s-a aruncat în cursă doar pentru împrăştierea voturilor. Iar eu nu mă duc la vot doar pentru a-l împrăştia.

Nu, nici la turul doi nu mă duc. Oricine ar ieşi, ei bine, tot aia va fi. Tot atât se va fura, ţara tot în jos se va duce şi tot de râs ne vom face. Aşa că…

Dar Corina merită să ne reprezinte. Pentru că are toate atuurile. Dacă am mai avea doi, trei ca ea… departe am fi. Dar nu mai avem. Sau, dacă avem, eu nu pricep unde sunt. A, nu în politică. Ok.

Asta e părerea mea despre vot. Şi sunt conştientă cumva că va fi ultimul. Nu ştiu ce ar trebui să se întâmple pentru a mă mai convinge cineva să dau un vot. Pot să mă şi oblige că mi se rupe. Nu mă duc şi gata, am zis.

Mă autodenunţ

01

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Nu, nu sunt o fană Jiji, dar nici o fană a nedreptăţii gratuite nu sunt. Nu mai sunt nici măcar fana mea, aşa că… Dar, atâta timp cât trăiesc în ţara în care pot fi arestată pentru că aberez la TV, atâta timp cât trăiesc în ţara unde poliţia nu îşi face datoria, dar se zburleşte dacă o face altcineva în locul ei, şi atâta timp în care trăiesc în ţara unde Preşedintele e beţiv şi Premierul curvă, eu mă autodenunţ.

Arestaţi-mă, veniţi şi luaţi-mă cu mascaţii, vă rog să o faceţi, pentru că nu agreez preşedenţia şi nici nu o voi face vreodată şi pentru următoarea mărturisire pe care am să v-o fac.

Acum aproape opt ani, la un MC, am găsit un pisoi. Un pisoi pe care o mireasă „răpită” – privată şi ea de libertate – îl ţinea în braţe. Eu am decis să iau acel pisoi de la acea mireasă şi din ziua aceea l-am privat de libertate. În plus, îl ţin pe Xreder în debara, iar mama, acum două săptămâni şi-a internat pisica. Deci tot de privare de libertate vorbim. Vă jur că nici pisicile, dar nici Xreder nu vor depune reclamaţie. Dar arestaţi-mă! Prefer să stau dracului la arest decât să văd cum ţara asta se afundă în căcat tot mai mult. Aşa că vă aştept, dar vedeţi să nu aşteptaţi prea mult, că dacă vine vara, eu nu mai vin, că vreau să fac plajă.

Sunt sătulă de toţi ăştia de se cred intelectualii curului şi condamnă pamfletul, şi aplaudă ce face Băsescu doar pentru că lor le e bine. Băiii, cretinoizilor, nu vedeţi că s-a instaurat dictatura? Nu l-aţi auzit pe Mircea Băsescu: „TACI!” Păi ce mama dracu’, taci când vorbeşti cu fratele preşedintelui. Iar în ţara asta poţi să trăieşti doar dacă te rogi lui Zeus. Eu nu mă rog, na.

De azi înainte toţi putem avea câte o înscenare doar pentru că nu îi convine zeului. Dar ştiţi ce e mişto, că pe ăştia de-l pupă în cur îi bagă primii. Ha! Ha! Aşa că pupaţi-l.

Şi nu, nu scuzaţi limbajul, azi sunt nervoasă. Şi atâta timp cât nici Băse ăl mic nu îşi cere scuze pentru „găozar” nici eu nu îmi cer scuze pentru nimic. Aşa am învăţat eu de la familia preşedintelui.  

UPDATE:

Preluat de la PSD-istul ala mic si rau 😀

Când clopotul a bătut, ea a murit…

11836lucifer800x600

 

Ca de obicei, titlul nu are legătură cu postarea, ci cu tv-ul. Ca de obicei, în fiecare seară la ora asta urmăresc „Sinteza zilei” şi, tot ca în fiecare seară la ora asta, mi se face greaţă.

Aşadar, există un Zeus. Eu nu i-aş da chiar funcţia de Zeus, i-aş spune, mai degrabă, Lucifer. E distractiv ce vă spun eu acum, dar perfect real, unii spun că scrie în Biblie că Băsescu e Anticristul 😆 Nu, serios, am auzit azi de două ori chestia asta. Mi s-a părut amuzat. Eram la spălătorie. În timp ce maşina mea era spălată, ba chiar băgată în faţă datorită şpăgii – vă ofticaţi? – eu stăteam la bar şi beam o cafea. Doi bărbaţi, trecuţi de patruzeci de ani sau pe acolo, susţineau sus şi tare că scrie în Biblie că Băsescu va distruge ţara. Mă rog, eu sunt sigură că ei aveau dreptate, dar sunt convinsă că au citit în altceva ce semăna cu o Biblie.

Părerea mea sinceră despre Băsescu, cred că e ştiută, tocmai de aceea mă simt oarecum prost că Sever Voinescu nu m-a luat şi pe mine în calcul, mai ales că majoritatea celor de pe listă îmi sunt prieteni. Lista aici.

Nu îmi place să îmi las prietenii la greu, aşa că mă declar singură oaia neagră a societăţii. Şi părerea mea despre cei care-l votează pe Băse, e tot aia, adică extrem de naşpa. Mi se dă de înţeles că unii chiar n-au minte cu toate că defilează cu ea pe toate străzile. Dar na, e dreptul lor, aşa cum e şi al meu să zic „Pas”. Dacă Băse bagă legea aia de care vorbea Lucia, atunci chiar că nu o să mai votez. În primul rând că e o aberaţie votul ăsta uninominal. Iese tot cine are pile, nu cine are voturi, iar în al doilea rând, mai are puţin omul ăsta şi îmi zice că îmi dă amendă dacă nu-l votez pe el.

Nu o să-mi cer scuze că sunt de acord cu Ciutacu, Bădin, Lucia, Maria şi alţii, că n-am de ce. O să-mi cer scuze, în schimb, că trăiesc într-o ţară de rahat. Într-o ţară în care în loc să ne războim cu ăia care ne mănâncă banii, ei bine, ne mâncăm între noi. Cică trăim printe intelectuali, vai de noi, şi ei unde sunt? Aaa, guvernul Boc? Ai, nu zău.

Bine, hai să nu pierd timpul cu nimicuri de rahat, când la „Sinteza Zilei” vine Florin Piersic. Trebuie să-l văd pe „securistul” ăsta deştept 😉

Proxemica

pisoi

Încep prin ai ura la multi ani, viaţă lungă şi fericită, lui Ion Borgo! Să ne trăieşti o mie de ani! La mulţi ani, Vania! La mulţi ani tuturor celor ce-şi serbează ziua numelui. – Nu, nu e şi ziua mea!

 

Sigur că postul de faţă nu are nici o legătură cu titlul, dar asta face totul mai interesant. Înainte de-a spune ce mi-a trecut prin cap, vreau să lămuresc clar două lucruri:

1.                          Boc e un dobitoc, care îşi bate joc de tot ce a dat ţara asta mai bun, doar pentru că lui nu i s-a tradus niciodată o piesă de teatru.

2.                          Atâta timp cât punem botul pentru marinar şi dobitoc, ne vom duce dracu’ şi fără criză financiară.

 

 

Proxemica se referă la apropierea dintre persoane. Cum, persoana, trebuie să fie lângă tine ca să vorbim despre proxemică, noi nu despre ea vorbim 😀

Nu ştiu cât de lung va fi postul ăsta. Vom vedea. Vreau să lămuresc ceva la început, nu sunt supărată pe nimeni, doar dezamăgită de mine. Aşa că am decis în virtutea inerţiei să mă retrag un timp după net. Mă rog, atâta timp cât Trexel, de unul singur, va duce la capăt foiletonul, veţi mai avea ce citi, altfel, doar dacă îmi vine vreo idee, ceea ce şi mie mi-ar fi greu să cred. Şi nu orice idee, una măreaţă. Dar s-a dus vremea ideilor măreţe, aşa că voi termina un puzzle de o mie de piese, înainte să mi se mai întâmple ceva cu adevărat măreţ. Cum va dura cel puţin o lună treaba asta… presupun că despre asta e vorba.

Mă gândeam, nu ştiu dacă seria „Dinastiile” va ajunge până la capăt, dar, dacă o va face, va fi şi ultimul lucru pe care-l voi publica. – Şi iarăşi, nu are legătură cu nimic anume -. Ar fi trebuit să o fac de atunci, dinainte de-a mă suna Voicunike, dar iată că n-am avut suficientă tărie. E vina lui că m-am reapucat de scris 😀 – glumesc.

Sigur că voi mai fi pe net, doar nu credeţi că o voi lăsa vreodată pe Crina singură în gura lupilor… nuuu, pentru ea vă tai pe toţi, bucăţi, bucăţi 😀 Un merit mare a avut blogul ăsta în aproape doi ani de existenţă: mi-a adus mulţi prieteni. Nu o să-i enumăr după un criteriu anume, o fac doar pentru a le spune că ştiu că îmi sunt prieteni, iar asta nu se va schimba niciodată cu blog sau fără: Crina, Cella, Corina, Isabella, Maria Barbu Ion Borgo, Simona Ionescu, Kmi, Bebe, Voicunike, Omu’,  Octavpelin, Vania, Nea Costache, Trexel şi, îmi place mie să cred, Bogdan Hrib. Sigur, sunt şi oamenii care au crezut cel mai mult în mine. Bine că au crezut ei, că eu m-am lăsat de sportul ăsta 😛

În ultimul timp m-am mai bucurat de câţiva tineri prieteni: Shauki, Silvana, Ştefan (el e mai vechi), Mihai… Îmi cer scuze dacă am uitat pe cineva, aştept să fiu trasă de urechi, adresa mea de mail o ştiţi, aşa că nu vă opriţi.

Au mai fost oamenii pe care i-am îndrăgit de cum i-am cunoscut: Darius şi Chinezu. Ei n-au nevoie de o prezentare specială, pentru că sunt speciali. Doamne ce-am mai râs 😆 Păcat că n-am reuşit să intrăm şi noi într-o librărie 😉

Ar fi mai mulţi de amintit, dintr-un motiv sau altul, dar m-aş lungi prea tare şi, ţinând cont că m-am trezit la ora şase – da, da, să bată clopotul – cred că mă voi întoarce înapoi în pat 😛

Decizia mea nici nu o voi explica şi nici nu vă voi lăsa să o comentaţi. Nu am nevoie nici de „te rog”, nici de „ bine ai făcut”. E a mea. Atât cât mă va ţine ea. Oricum, nu am nevoie de blog pentru a-mi vizita prietenii, chiar dacă pe unii dintre ei doar virtual. Şi nici pentru a ţine legătura cu ei. Mai avem şi mess, mai avem şi telefoane şi alte mijloace.

O să vă întrebaţi de ce nu şterg blogul. Pentru că îmi e teamă că voi semăna prea mult cu Vania 😆 Nu, nu, n-are legătură. Pentru că, aşa cum ştiţi, nu îmi voi mai recupera adresa când mi-or intra minţile în cap, aşa că, după cum am spus, dacă Trex nu are de gând să scrie în continuare la foileton, atunci trebuie să aşteptaţi „Ziua în care se va sfârşi pământul” 😀

„Dinastiile”, de asemenea, mâine va avea parte de ultimul articol. Pentru cei interesaţi de lansări, dacă vor mai fi, sunt sigură că veţi afla şi din alte surse. Cu privire la articolul de mâine nu vă spun decât atât, ce am avut de spus, am spus în privat, restul, dacă veţi avea chef, veţi spune voi acolo unde vă voi indica, dacă nu, nu.

După ce voi termina Bibliotecarul, singura carte pe care o voi mai scrie, va fi în colaborare cu Trexel şi, desigur, va fi o poliţistă. Vom vedea mai exact atunci când va fi cazul. Adică vom vedea noi doi, că n-am de gând să mai împărtăşesc nimic din ceea ce fac pe planul ăsta. Adică, oricum, v-am cam spus tot: Dinastiile – asta dacă editura nu va renunţa la ele; Bibliotecarul, pentru că nu îmi place să las lucrurile neterminate şi o carte în colaborare pentru că eu cred că Trexel merită şansa asta. Poate, cine ştie, între timp mă angajează Denis ca agent şi m-am scos din criză 😀

 

Ok, deci sunt în pauză, în pauză de orice, dar mai ales de gândit. Şi ca să termin pe un ton dramatic: „Să trăiţi bine!” Hă, hă, hă… Împuşcă-te!