Proxemica

pisoi

Încep prin ai ura la multi ani, viaţă lungă şi fericită, lui Ion Borgo! Să ne trăieşti o mie de ani! La mulţi ani, Vania! La mulţi ani tuturor celor ce-şi serbează ziua numelui. – Nu, nu e şi ziua mea!

 

Sigur că postul de faţă nu are nici o legătură cu titlul, dar asta face totul mai interesant. Înainte de-a spune ce mi-a trecut prin cap, vreau să lămuresc clar două lucruri:

1.                          Boc e un dobitoc, care îşi bate joc de tot ce a dat ţara asta mai bun, doar pentru că lui nu i s-a tradus niciodată o piesă de teatru.

2.                          Atâta timp cât punem botul pentru marinar şi dobitoc, ne vom duce dracu’ şi fără criză financiară.

 

 

Proxemica se referă la apropierea dintre persoane. Cum, persoana, trebuie să fie lângă tine ca să vorbim despre proxemică, noi nu despre ea vorbim 😀

Nu ştiu cât de lung va fi postul ăsta. Vom vedea. Vreau să lămuresc ceva la început, nu sunt supărată pe nimeni, doar dezamăgită de mine. Aşa că am decis în virtutea inerţiei să mă retrag un timp după net. Mă rog, atâta timp cât Trexel, de unul singur, va duce la capăt foiletonul, veţi mai avea ce citi, altfel, doar dacă îmi vine vreo idee, ceea ce şi mie mi-ar fi greu să cred. Şi nu orice idee, una măreaţă. Dar s-a dus vremea ideilor măreţe, aşa că voi termina un puzzle de o mie de piese, înainte să mi se mai întâmple ceva cu adevărat măreţ. Cum va dura cel puţin o lună treaba asta… presupun că despre asta e vorba.

Mă gândeam, nu ştiu dacă seria „Dinastiile” va ajunge până la capăt, dar, dacă o va face, va fi şi ultimul lucru pe care-l voi publica. – Şi iarăşi, nu are legătură cu nimic anume -. Ar fi trebuit să o fac de atunci, dinainte de-a mă suna Voicunike, dar iată că n-am avut suficientă tărie. E vina lui că m-am reapucat de scris 😀 – glumesc.

Sigur că voi mai fi pe net, doar nu credeţi că o voi lăsa vreodată pe Crina singură în gura lupilor… nuuu, pentru ea vă tai pe toţi, bucăţi, bucăţi 😀 Un merit mare a avut blogul ăsta în aproape doi ani de existenţă: mi-a adus mulţi prieteni. Nu o să-i enumăr după un criteriu anume, o fac doar pentru a le spune că ştiu că îmi sunt prieteni, iar asta nu se va schimba niciodată cu blog sau fără: Crina, Cella, Corina, Isabella, Maria Barbu Ion Borgo, Simona Ionescu, Kmi, Bebe, Voicunike, Omu’,  Octavpelin, Vania, Nea Costache, Trexel şi, îmi place mie să cred, Bogdan Hrib. Sigur, sunt şi oamenii care au crezut cel mai mult în mine. Bine că au crezut ei, că eu m-am lăsat de sportul ăsta 😛

În ultimul timp m-am mai bucurat de câţiva tineri prieteni: Shauki, Silvana, Ştefan (el e mai vechi), Mihai… Îmi cer scuze dacă am uitat pe cineva, aştept să fiu trasă de urechi, adresa mea de mail o ştiţi, aşa că nu vă opriţi.

Au mai fost oamenii pe care i-am îndrăgit de cum i-am cunoscut: Darius şi Chinezu. Ei n-au nevoie de o prezentare specială, pentru că sunt speciali. Doamne ce-am mai râs 😆 Păcat că n-am reuşit să intrăm şi noi într-o librărie 😉

Ar fi mai mulţi de amintit, dintr-un motiv sau altul, dar m-aş lungi prea tare şi, ţinând cont că m-am trezit la ora şase – da, da, să bată clopotul – cred că mă voi întoarce înapoi în pat 😛

Decizia mea nici nu o voi explica şi nici nu vă voi lăsa să o comentaţi. Nu am nevoie nici de „te rog”, nici de „ bine ai făcut”. E a mea. Atât cât mă va ţine ea. Oricum, nu am nevoie de blog pentru a-mi vizita prietenii, chiar dacă pe unii dintre ei doar virtual. Şi nici pentru a ţine legătura cu ei. Mai avem şi mess, mai avem şi telefoane şi alte mijloace.

O să vă întrebaţi de ce nu şterg blogul. Pentru că îmi e teamă că voi semăna prea mult cu Vania 😆 Nu, nu, n-are legătură. Pentru că, aşa cum ştiţi, nu îmi voi mai recupera adresa când mi-or intra minţile în cap, aşa că, după cum am spus, dacă Trex nu are de gând să scrie în continuare la foileton, atunci trebuie să aşteptaţi „Ziua în care se va sfârşi pământul” 😀

„Dinastiile”, de asemenea, mâine va avea parte de ultimul articol. Pentru cei interesaţi de lansări, dacă vor mai fi, sunt sigură că veţi afla şi din alte surse. Cu privire la articolul de mâine nu vă spun decât atât, ce am avut de spus, am spus în privat, restul, dacă veţi avea chef, veţi spune voi acolo unde vă voi indica, dacă nu, nu.

După ce voi termina Bibliotecarul, singura carte pe care o voi mai scrie, va fi în colaborare cu Trexel şi, desigur, va fi o poliţistă. Vom vedea mai exact atunci când va fi cazul. Adică vom vedea noi doi, că n-am de gând să mai împărtăşesc nimic din ceea ce fac pe planul ăsta. Adică, oricum, v-am cam spus tot: Dinastiile – asta dacă editura nu va renunţa la ele; Bibliotecarul, pentru că nu îmi place să las lucrurile neterminate şi o carte în colaborare pentru că eu cred că Trexel merită şansa asta. Poate, cine ştie, între timp mă angajează Denis ca agent şi m-am scos din criză 😀

 

Ok, deci sunt în pauză, în pauză de orice, dar mai ales de gândit. Şi ca să termin pe un ton dramatic: „Să trăiţi bine!” Hă, hă, hă… Împuşcă-te!

Ce culise?

oana2

Furat de la Isabelle

Am încărcător, dar poze tot nu am. Ftp-ul merge de se duce (adică legătura la net e proastă), aşa că mai aşteptaţi filmuleţul de la Bruja. Dar, din moment ce Spedy a fost mai rapid şi a şi postat pe blogul fiului, ei bine, puteţi vedea aici cum a mers. Poze… rămâne cum am stabilit, adică nu. Până ajung acasă mai e puţin, aşa că puteţi aştepta. Ce să fac? Nu mă aşteptam să plecăm aşa pe fugă.

Crina tot vrea să afle din culise. Hehe, poveste lungă.

Am pornit din Piteşti în jurul orei 14 şi ceva. Până ne-am luat cafea, până ne-am mai perindat, timpul a trecut. Am ajuns în Bucureşti bine, adică pe la 15:30. Dar, ţinând cont că vorbim despre Bucureşti şi traficul e aşa cum e, ei bine, se ştie, era cât pe aici să întârzii. Am ajuns la Romexpo la 17 fără două minute. Până am găsit standul, şi am sunat-o pe Isabelle de zece ori, au mai trecut vreo cinci minute – îmi pare rău că nu vă pot arăta floarea. Oricum, Mirela a amânat lansarea până la 17 şi un sfert. Inteligentă mişcare. Altfel… uhhh. Cu picioarele tremurânde şi înfrigurată toată, am ajuns. Oamenii, normal, au ajuns înaintea mea. Deh, sunt vedetă, mă las aşteptată 😆 Lansarea a început. Am vorbit, am dat autografe şi, mai târziu, m-am trezit că unii ştiau că lansarea e la 17:30, iar alţii ştiau chiar de 18. Fiecare cum a prins informaţia. Adevărul e că şi eu am fost debusolată un timp. Pentru că nu eram sigură la ce oră mai e.

Una peste alta a ieşit bine. Cel mai mult mi-a plăcut că unui domn a trebuit să-i dau autograf pe vreo şase cărţi. Una pentru X, alta pentru Y etc 😛 Se făcuse coadă. Parcă vindeam pâine. A fost bine. M-am simţit bine. Şi m-am bucurat enorm să-l văd pe Spedy acolo. Serios, nu mă aşteptam. Adică asta da surpriză. Desigur, surprize au mai fost şi la ora 18, când s-au mai strâns câţiva, crezând că atunci e lansarea. M-au găsit la cafea în compania selectă a lui Horia, Mike şi Isabelle.

Seara ne-am destrăbălat puţin. Acum, cum să spun… sau… să nu spun?! Dilemă sau trilemă. Bogdan Hrib, Mirela şi Carmen nu au venit. Păcat! Mi-a părut rău. Dar am ameninţat că îi dau în gât pe cei ce nu vor veni. Iote că am făcut-o. Aşa că am luat masa cu „concurenţa” 😀 Aşa îmi place mie să-l enervez pe Horia.

Acum, la drept vorbind, nu ştiu cât de reuşită a fost lansarea. Dar eu ştiu că m-am simţit bine. Ştiu că mi-a făcut plăcere să stau la „bârfă” cu Horia şi cu Mike. A fost super. M-am simţit excelent şi doar pentru asta şi a meritat pe deplin.

În plus, mi-ar fi plăcut să mai stea şi Isabelle, dar pe ea am înţeles-o. Oricum nu scapă. Data viitoare e musai să bem o cafea liniştite. Ne tot chinuim de la Bruxelles să facem treaba asta, dar cumva nu ne iese. Ne va ieşi. Bine, într-un final, mama şi Isabelle au ajuns cele mai bune prietene. Ce mă enervează mama aia 😀

Mai mult nu ştiu ce să vă spun. Îi mai las şi pe cei care au fost acolo să spună ce au simţit. Am ajuns la lansare fără discurs, fără să ştiu ce va fi şi cum. Oricum, Mirela m-a scos. Iar Horia a vorbit prea frumos, oare de ce? Care e interesul?! 😆 Ştiu, vrea neapărat să mă ducă la Satu Mare şi să mă facă de băcănie.

Îmi pare rău că nu am fost şi vineri, la lansările Millennium şi Tritonoc. În special îmi pare rău că nu am autograf de la Liviu Radu ( nu Liciu, aşa cum a scris JN 😀 ) şi de la Dan Doboş. Dar o da Dumnezeu până la urmă. Vreauuuuuuuu autografeeeeeee! Ok, bănuiesc că s-a reţinut.

Trebuie să le mulţumesc tritonicilor pentru că s-au îngrijit de cartea mea. Între ei e greu să nu te simţi ca o vedetă. Îşi fac scriitorii să se simtă speciali, iar eu m-am simţit. Cel mai mult, pe lângă X, m-au impresionat Carmen şi Mirela, care au stat la coadă pentru autograf. Serios, au fost minunate. Nici nu aş putea să le mulţumesc suficient, pentru că nu aş avea toate cuvintele. De Horia şi Mike ce să mai zic? Au fost de nota zece.

Îl aşteptam şi pe Bebe, ba chiar avem şi o invitaţie pentru el la masa de după. Dar nu a fost să fie. Bebe, Voicunike, sper că v-aţi luat cărţile şi sper că nu le-aţi plătit, pentru că au fost achitate de mine 😉

Acum vă las. Aici a început să ningă. Am şi o pisică care îmi bagă ghearele în picioare, aşa că trebuie să mă îngrijesc de ea. Sigur, sigur, luni, „Dinastiile”, va avea propriul blog 😀 Vă mulţumesc tuturor! Am cei mai deştepţi şi cei mai de calitate cititori. Sukărit, şi mie îmi era dor de tine 🙂