Interviu şi comunicat.

Loredana, un cunoscut PR în mediul virtual, mi-a luat un interviu pe care-l puteţi citi, ca de obicei, dând click pe banda colorată. Mulţumesc, Loredana! 🙂

 

Comunicatul vine cu copy/paste. Pentru că sunt foarte obosită şi abia am ajuns acasă. Aşa că n-am nici un chef să-l înfloresc eu. Oricum, sper să mergeţi la Râşnov. Parcă m-aş duce şi eu. Până sâmbătă mai e, vom vedea 😀

 

„Editura Tritonic se află printre partenerii primei ediţii a Festivalului de Film Istoric, desfăşurat în weekend-ul 4-6 septembrie 2009 în cetatea Raşnov.

 

Pe langă standul de carte din perioada festivalului, de la care puteţi cumpăra carţile Tritonic  cu o reducere de 50%,  la Raşnov gasiţi şi prima librarie Tritonic. Libraria este deschisă zilnic între orele 9:30-18:30, la centrul de informare al cetăţii. Gasiţi cărţi din toate colecţiile editurii, grupate pe categorii de preţuri: 3, 5, 10, 15, 20 şi 25 Ron.

 

La festival vor fi prezenţi şi autori Tritonic, printre care autorii romanului istoric “Blestemul manuscrisului”, istoricul Razvan Dolea şi editorul Tritonic, Bogdan Hrib. Razvan Dolea va fi şi  moderator al unor discuţii între invitaţi în cadrul festivalului.

 

FFIR  înseamna trei zile de filme istorice vechi şi noi, expoziţii şi lansări de carte pe teme istorice, condimentate de un seminar pe tema „Cetăţii ca patrimoniu în pericol” şi o petrecere într-o hală industrială FFIR-ul. Evenimentul face un nod cinematografic pentru a marca 20 de ani de la Revoluţia din 1989.”

 

Poate îl anunţă cineva pe Bogdan că dacă nu trece pe la mine mă mut la altă editură 😀 Mulţumesc!

Reclame

Ce gălăgie, domn’le

Gălăgie mare azi în capul meu. Pe lângă telefonul ăla ce a tot sunat şi eu am tot fost în contratimp cu el. Adică: omul sună, eu aud. Prea departe de telefon, nu ajung la timp. Îmi bag picioarele, mai sună dacă îi trebuie. După un timp verific apelurile lipsă, două de la Bogdan. Sigur, îl sun nu mai răspunde. În fine. Întâmplător intru aici. Asta o fi vrut să-mi spună? Nu de alta dar ştiam de când a semnat. Şi ce dacă publici, mă, în Portugalia, noi „e” mai proşti? 😀 Nu l-am mai sunat, de ofticată. Dar i-am propus să publice o carte pentru copii la Tritonic Junior promiţându-i 5%. Mi-a zis: „doar atât?” Uite domn’le cum ajunse mare şi nu ne mai urcăm la nasul lui.

Nu se poate aşa ceva. Bogdan nu mă lasă să muncesc, Crina nu mă lasă să dorm, Andreea – PR-ul editurii – nu mă lasă să trăiesc 😀 Andreea e cea mai rea. Vrea să mă duc la toate lansările. Aşa că mi-a mai făcut rost de una la Mamaia pe 25 ale lunii. Noroc că am scăpat aşa că voia să mă ia direct de pe plaja din Antalya pe 18. Ptiuuu… Trebuie să fac ceva cu Andreea, mă omoară cu zile. Nu o poate răpi cineva până la toamnă? Să stau şi eu calmă? Nu poate, ştiu. 😀

Acum pe seară mă omoară Teo 😀 Desigur, într-un mediu mai privat ce se numeşte facebook. Ei bine, mâine vreau să dorm, care sună să-şi taie singur mâna 😛

Baia Mare pe harta lansărilor

Ei bine, Chinezimea sa, trebuie să recunosc, s-a dat peste cap pentru mine. Aşa că încă o dată mulţumiri!

 

Programul pentru Baia Mare e următorul:

 

Prezentarea volumelor Indicii anatomica de Oana Stoica-Mujea si Blestemul Manuscrisului de Bogdan Hrib
Data: 12.06.2009
Ora: 12.00
Locatia: Biblioteca Judeteana Petre Dulfu Maramures, Salonul Artelor
Vorbitori:
dr. Teodor Ardelean, director Biblioteca Judeteana Petre Dulfu Maramures
dr Petre Dunca, decan Facultatea de Litere, Universitatea de Nord Baia Mare
Ion Burnar, presedintele Cenaclului Asociatiei Scriitorilor Maramures

 

Ce or vorbi toţi aceşti oameni? 😀

 

Ne auzim din Satu Mare. Bye!

P.S: Si inca o recenzie a Reginelor. Multam fain, Doru! 🙂

Frichineli

Am plecat de două ori la somn, dar nu am stare. Aşa că am zis să vă spun. Am fost la Iaşi, unde i-am cunoscut pe Shauki – cu precădere – şi în fugă pe Mihaela Frunză. No, oricum Shauki a stricat surpriza, dar nu spun mai mult 😀

Lansarea mi s-a părut mişto. De ce? Chiar dacă lumea nu se aduna, sonorizarea a fost atât de bună încât s-a auzit în fiecare colţ al târgului. Dar mai interesantă, la drept vorbind, a fost masa de la „Bolta Rece”. Shauki nu a vrut să bea vin, cam prea cuminte 😀 Nu are nici un viciu, de aia citeşte atât de mult, are mintea limpede.

Am bărfit, desigur, cu Crina la telefon şi, dintr-o nebunie de moment i-am făcut trafic lui Vania (poveste lungă 😀 ).

Până descarc eu pozele şi încep să vă spun poveştile nu uitaţi, Piteşteni, că duminică aveţi întâlnire cu Corina Creţu. Afişul e mai jos, dar cred că ştiţi deja ora şi locaţia.

Sunt obosită moartă, dar nu pot să dorm. În schimb, mănânc de când am venit acasă. Se anunţă o vară grea, cred că trebuie să mă grăbesc să plec în concediu, altfel nu îl mai apuc la ce planuri are Bogdan. Probabil că nu voi mai apuca să văd nici Piteştiul, poate doar de Crăciun şi de Paşti. Povestea Iaşului o să v-o destăinui în curând pe Dinastii, aici avem lucruri mai importante de vorbit. Mă rog, nu e nimic mai important ca Iaşul, dar totuşi.

Pentru o mai bună prezentare, totuşi, mergeţi la Shauki, el a zis mai bine şi mai amănunţit. Bogdan, Răzvan Dolea, Andreea şi Marius au fost acolo cu mine. Nu m-au scăpat din ochi 😀

Poate acum mă ia somnul 😛

 

Aaa, să nu uit: Bogdan a primit de la Universitatea Iaşi premiul de excelenţă pentru Blestem şi un alt premiu, tot de excelenţă, pentru editură. În curând o veţi vedea pe Andreea cu diploma. Şi radiază de fericire 😀 Eu nu îi mai felicit pentru că m-au alergat prin Iaşi de mi-au sărit capacele.

Mâine eu, poimâine Dolea…

afisscoli_doleabh

tritonicscoala_oana1

Şi Bogdan, desigur. Voi aţi observat că cel mai câştigat e Bogdan? Sigur că aţi observat, altfel cum. Aşa că mâine am decis să-l las lângă liceul Iulia Haşdeu 😆 Miercuri se duce la Mihai Viteazu, să mai facă şi o pauză. Eee, ce se ţine atâta după noi? Cred că după urmează Marian Coman, dar nu sunt convinsă, pentru că ordonată cum mă cunoaşteţi, am pierdut lista autorilor care se duc la licee. Dar o aflu eu şi vă spun.

Până atunci nu îl rataţi pe Răzvan Dolea şi, desigur, pe Bogdan Hrib, la liceul Mihai Viteazu.

Cu mine vă veţi vedea pe 8 mai la Iaşi. Dar până atunci mai stăm de vorbă. Mă duc să dorm 😀

invitatie-librex-rr_bm1

Vorbesc şi eu…

O să încep prin a vă anunţa că un nou autor român a poposit în ograda Tritonic. Este vorba de Sergiu Vâlcu şi a sa carte „Evanghelia după Maghizi”. Din câte se pare, braşovenii sunt cam norocoşi luna asta, deoarece îl vor avea pe Sergiu Vâlcu printre ei, alături de cei doi autori ai Blestemului – poate nu treceţi şi prin Piteşti pentru autograful ăla, că fac urât pe blog, de n-aţi văzut 😀

 

Crina, ieri, tocmai îmi spunea cum sunt eu o „fraieră mică”, asta după ce i-am povestit câte ceva din banalitatea vieţii mele. Ei bine, eu sunt de acord cu ea, ba chiar aş zice că sunt o fraieră mare, dar am eu timp să-mi revin. Ştiu, sunt cam proastă uneori. Tind să am prea mare încredere în toată lumea. Asta n-ar fi o problemă dacă nu mi-aş şi lua-o în bot în mod constant 😀 No, dar nu vă speriaţi aşa, că nu sunt totuşi de-o bunătate debordantă, adică sunt, dar dacă sunt călcată pe coadă, nu mă mai întorc înapoi pentru nimic în lume. În plus, fraţilor, am o răbdare când vine vorba de răzbunare, de nu vă vine să credeţi. Aşa că avem nevoie de calm, fraiera asta mică 😀 e şi a dracu’ când îi sare muştarul. A, nu, nu mi-a sărit, dar după cum vedeţi în titlu, vorbesc şi eu aşa.

 

Mă gândeam să vă povestesc ce s-a întâmplat ieri, pentru cei ce nu au înţeles, dar m-am răzgândit. Nu numai că nu am avut nici un nerv, dar totul mi s-a părut şi din cale afară de amuzant. Mai ales, aşa cum i-am spus lui Vania, că atunci când spun ceva eu nu îmi iau cuvântul înapoi. Dar să trecem peste acest episod, cine a avut timp să se prindă, a avut, cine nu, asta este. Poate cu altă ocazie. Cu toate că eu tot nu pot pricepe de ce sunt cel mai rău om din lume doar pentru că am ales o variantă diferită de a celorlalţi. Să mă picaţi cu ceară şi nu pot să înţeleg.

 

Andreea Manea, PR-ul Tritonic, tocmai m-a anunţat azi că va fi un turneu în liceele capitalei cu autori români. Dar o să vă povestesc eu mâine pe dinastii despre ce e vorba.

 

Între timp mi-au rămas ochii fixaţi pe un tablou. Azi m-am zgâit toată ziua la el. Un bătrânel simpatic, cu ochi pleoştiţi de tristeţe, tronează în sufrageria mea. Dacă îl mai privesc mult, o să ajung la depresia aia de care vă vorbeam cu câteva zile în urmă. Mai ales că mintea mea crează tot felul de scenarii în ceea ce îl priveşte. Şi nu mă pot gândi să-i atribui vreo clipă fericită. Oarecum seamănă cu un bătrân dintr-o carte: „Cuore”, dacă vă mai amintiţi de ea. Cel puţin pe mine la asta mă duce cu gândul. Cum cartea aia n-a fost tocmai cea mai hazlie din lume, mintea mea, biata, ce să facă? Face şi ea ce poate.

 

Şi-o problemă comunitară care mă zgârie pe creier de vreo două zile. Idioţii de la ADP au curăţat pomii. Că i-au curăţat n-ar fi o problemă, dar că au pus resturile în mijlocul parcării mi se pare de-a dreptul o cretinătate. Şi aşa abia aveam loc de parcare, acum aproape jumătate din parcare e ocupată cu crăci. Şi de două zile nu se sinchiseşte nimeni să le mai şi ia. Frumos vă şade, bre!

Un fragmentel

36699

Am terminat de mâncat şi am zărit semnalul luminos ce mă avertiza că am primit un mail. Rapidă ziarista, dacă ar fi toţi ardelenii ca ea, ce repede ar merge lumea. Dar oare nu merge deja prea repede? În fine, nu fac acum filozofia chibritului. Nu acum când îmi dau seama că am chef să mă bag într-o anchetă şi să le dovedesc tuturor că eu sunt mai deşteaptă decât jumătate din mapamond. Hercule Poirot, teme-te! Mă îndoiesc că s-ar teme. El se trage de mustăţi şi rezolvă o crimă în cel mult două sute de pagini. Eu am renunţat chiar şi la părul de pe picioare, iar pagini n-are cine să-mi scrie.

Mă îndrept spre mail. Mă scobesc între dinţi – ca o doamnă ce sunt – şi privesc inteligent. Şi încă o dată, nu o să pricep de ce oamenii folosesc Yahoo, când au propria gazetă. Citesc primele rânduri şi zâmbesc apreciativ. Afurisită Dunca asta, cum şi-a băgat ea nasul în viaţa mea. Mare lucru, puţini sunt cei ce reuşesc să afle ceva despre mine. Dar ea mi-a trimis chiar şi o poză de acum doi ani, când mă vopseam blondă şi încercam să par feminină. Ochii aceia verzi, pătrunzători, parcă n-ar fi ai mei. O amintire îmi fulgeră ţeasta, dar o alung repede. Citesc restul informaţiilor. Se pare că în urmă cu o săptămână s-a găsit într-un alt apartament, al unei bătrâne surde, o ureche. Doctorii sunt aproape siguri că ochii şi urechea provin din acelaşi corp, dar încă mai au de studiat. Ataşat îmi trimite un document pdf, cu un capitol dintr-o carte. Recunosc rapid cartea şi personajul:

„Eu sunt Stelian Munteanu.

Acesta este chiar numele meu real. Mai am unul. Dan.

Stelian Dan Munteanu.

………………………………”

Citesc dintr-o suflare capitolul doi din „Blestemul manuscrisului”, Crina Dunca îmi ataşează o altă informaţie. Partea asta e scrisă de Bogdan Hrib şi e aproape autobiografică. Nu pot să nu-i mulţumesc în sinea mea, chiar dacă nu aş face-o niciodată în realitate. M-a scutit de multe ore de muncă. Aşadar, Stelian Munteanu este acelaşi cu scriitorul. Aşadar, cine îl urăşte atât de mult pe Bogdan Hrib? O, aţi crezut că-l bănuiesc de crimă? În primul rând că nu sunt sigură că e o crimă, în al doilea rând nu cred că Hrib ar fi fost atât de fraier încât să omoare un om în Satu Mare şi să semneze cu numele personajului lui. Dar mai bine să verific ce-a făcut domnul scriitor în ultimul timp. Legătura dintre el şi Răzvan Dolea, dar şi legăturile lui amoroase. Nu ştii niciodată cui i-o tragi, cel puţin aşa îmi spunea mereu tata când o privea pe mama cu înstrăinare.

O altfel de relatare

Mulţumesc, Crina!

 

A început cu o invitaţie şi o bătaie de inimă. Mult prea sulfetista Crina s-a gândit să mă lanseze – desigur, mi-a lăudat şi continuările lui Bogdan :D.

Crina e prea doamnă pentru vremurile astea. Nu am cum să nu îi rămân veşnic recunoscătoare. S-a ocupat de fiecare detaliu al lansării şi a ieşit minunat de bine. Mai bine decât minunat. Trebuie să spun că mai era nevoie de o Regină, şi cu toate astea nu au mai fost. Blesteme şi Regine, toate se vândură. Sigur, s-au vândut şi multe din celelalte titluri ale editurii.  

Pe Crina o s-o tot laud, aşa că o las puţin acum şi vă voi povesti şi altceva 😀

chinezu-drum

După minunata lansare, despre care am povestit aici, am plecat spre Chinezu, acolo unde se lansa cu fast Sportlocal. După cum se vede drumul a fost greu, iar fulgii de zăpadă păreau a fi pietre.

 

 

hrib1

 

Am luat toată gaşca: Bogdan Hrib, Tritonicul Sorin, Xrederul Sorin, Marian (soţul Crinei) şi ne-am dus să fim alături de Chinezu şi Adina (minunată soţie de Chinez cu clop). Ne-am simţit mai mult decât bine. Oricum am stat din bar în bar şi din restaurant în restaurant 😀 Am avut şi laptopuri la dispoziţie pentru a intra pe minunatul site sportiv – recunosc, în viteză ne-am verificat şi blogurile 😀

Păcat doar că cei doi chinezi (soţ şi soţie) au plecat aşa de repede.

chinezu1

chinezu2

chinezu3

chinezu-ultim

Totul a decurs minunat pentru toată lumea, şi încă o dată mulţumiri Crinei 😉

 

Ce am mai aflat în acest scurt turneu:

Crina are un soţ minunat. Are un râs de-a dreptul bestial, se vede că ori râde, ori nu râde. Bogdan Hrib este cel mai mare domn pe care l-am cunoscut. Ehe, aveam eu bănuiala asta dinainte, dar deh, ştiţi cum sunt oamenii şi încearcă să-ţi schimbe părerea. Noi ne-am simţit super alături de tritonici, chiar sunt nişte oameni deosebiţi şi poţi discuta orice cu ei. Totul a fost bestial. Mai bine decât mă aşteptam să fie. Minunat, minunat, minunat!!! Se vede, da, că sunt încântată? În plus, trebuie să recunosc că eu aşa mi-am imaginat întotdeauna că ar trebui să fie relaţia dintre editor şi scriitor, adică aşa cum e acum.

Cu poveşti o să revin, dar acum oboseala m-a răpus. Mulţumiri pentru cuvintele frumoase domnului Chinez, domnului Darius şi lui Horia. Mulţumiri pentru trandafiri lui Trexel şi Cellei – Cella, mă bucur tare mult că am reuşit să ne vedem. Mulţumiri şi Corinei, care ne-a sunat să vadă cum au mers lucrurile – mare doamnă!!! Mulţumiri şi lui Vania pentru deplasare.

Desigur, le mulţumesc bloggerilor sătmăreni şi piteşteni: Ema, Dumis, Killer etc… Dar, în special aş vrea să le mulţumesc ziariştilor sătmăreni şi piteşteni: Gazeta de Nord Vest şi Nord Vest TV, Argeşul, Curierul şi Jurnalul de Argeş, dar şi celorlalte ziare sătmărene şi orădene.

A fost un turneu frumos. Voi avea şi alte surprize, dar cu rândul 😀

 

P.S Mai multe foto aici