Pentru Cella – cu titlu de încurajare

După cum ştiţi Cella are blog. Şi la insistenţele unora (eu nu ştiu cine îs ăia) a trecut pe wordpress. Tot aşa ar trebui să ştiţi că Cella se teme. Da, de nebuni, de parcă am putea scăpa de ei. Sunt peste tot şi vin de te miri unde.

Dar, dragă Cella, o să-ţi spun un secret, nebunii ăştia au inventat şi cinematografia. Or fi ei cu pluta, dar mai au şi geniu. Atâta doar, nu îi băga în seamă, ai toate instrumentele la dispoziţie pentru a le da IGNORE 😉

Presupun că nu ai auzit de Lua-Mi-aş Singur Beregata Dibbler. Un negusor, cel puţin aşa susţine Pratchett în „Imagini mişcătoare”, dar, cu timpul, a ajuns cinefil, adică clicofil, adică ce dracu’ o fi aia. Şi el a desoperit – mă rog, el s-a prins – mesajul subliminal. Uite:

 

„ Deci, ce s-ar întâmpla, adăugă el, pe un ton plin de subînţelesuri, dacă o singură imagine ar fi diferită de celelalte?

 

Să vedeţi ce chestie, zise Meşterul, chiar s-a întâmplat aşa ceva. Mai deunăzi, când puneam cap la cap Dincolo de Valea Trolilor. Unul dintre băieţi a lipit acolo, din greşeală, o imagine din Goana după Auru… una singură. Toată dimineaţa nu ne-am putut gândi decât la aur, fără să ştim de ce. Parcă ni se urcase la cap, cu toate că, de fapt, ochii nu înregistraseră nimic. Fireşte, când ne-am dat seama, i-am tras vreo două băiatului, dar dacă nu derulam pelicula foarte, foarte încet, n-am fi observat”.

 

Sunt convinsă că tu vei şti să treci peste şi nici nu vei derula imaginea încet. Lasă-i în durerea lor. Şi sunt convinsă, de asemenea, că blogul tău nu va fi deloc unul leneş. Ai multe de spus: poezii, cântece etc. Iar exprimarea, în orice formă ar fi ea, e bună. Aşa că zău, dă-i înainte cu tupeu. Pentru nimeni nu-i uşor, dar e folositor, o să vezi peste vreun an. HAI, CELLA! Noi te susţinem, că doar de aia suntem un grup mare şi fericit 😀

Sa facem o incercare

Cum spuneam, am ceva treabă. După ce m-am jucat, nu, după ce am înnebunit un puzzle şi am început un nou roman, ţinând cont că mâine voi încerca să scriu cât mai mult şi cât mai bine, m-am gândit să facem un sondaj. Eu sunt convinsă că majoritatea cititorilor mei au peste 33 ani, aşa că mi-am zis să mă conving. Aşa că vă rog să votaţi. Să vedem împreună care e media de vârstă a acestui blog.

Sondajul va fi valabil până poimâine la prânz. Aşa că vă rog 😀 , cu încredere 😉

Simona, poate ai uitat…

left_3-simona-ionescu   

Simona, e posibil? Cum sa uiţi? Azi blogul tău împlineşte un an. Iar tu nu dai de băut, de mâncat, de, de… ca la amărâţi aşa 😀 Ei, să-ţi trăiască blogul şi să ne trăieşti tu!

Eu nu o cunosc personal pe Simona, dar Crina era atât de încântată de ea, că mi-a plăcut automat. Bine, Crina exulta de-a dreptul. Nici nu eram în stare să o ascult. Ştiţi cum e când vorbeşte un sătmărean repede şi mai e şi fericit? Ei bine, te poţi împuşca 😆 Dar sunt sigură că Crina nu a exagerat cu nimic. Aşa că mi-o asum pe Simona, chiar dacă nu o cunosc ca pe o prietenă. Acum nu ştiu dacă-i reciproc, dar nici nu contează. Eu mi-o asum, şi ţinând cont că am şi eu douăzeci şi şapte de ani, ştiu ce îmi asum.

Simona, să ne trăieşti! Să ai viaţă cât mai lungă în bloggosferă. Să ne bucuri cu fericirea ce se vede în ochii tăi în fiecare zi. Hai să-ţi trăiască blogul!

tort1zo9