Blog de Blog

Majoritatea cunosc, dar unii poate au aterizat mai de curând, aşa că vă informez eu. La începutul fiecărui an Lucia Verona, dramaturgul nostru bloggeristic, organizează concursul Blog de Blog, unde voi propuneţi şi juriul votează, cât poate el de subiectiv. – Uneori merge şi cu bani, să ştiţi. Vă spun asta pentru că fac parte din juriu. Nu vă înghesuiţi toţi la Adrian Năstase că mai sunt şi eu, da? – Pe lângă faptul că e distractiv avem şi ocazia să înmânăm premii şi să ne cunoaştem personal. Ba chiar am de gând să dau şi eu un premiu, dar asta după ce vorbesc mâine cu Lucia.

Ca să vă spun cum stă treaba: Juriul îl vedeţi aici. Nu de alta, dar să mituiţi bine. Atenţie, nu accept argint sau alte tinichele, numai de la aur în sus, ştiţi că sunt alergică. Aşa, ziceam? A, da, juriul. Ohooo, aveţi ceva de mituit. Şi cel mai frică îmi e de George Şerban pentru că mereu vrea şi partea mea. Eu nu-l pot înţelege. Pe cuvânt de pionier. Şi toate astea după ce am stabilit că ne oligarhizăm. Aşa sunt în general bărbaţii, se dau prieteni până îţi fură şi cămaşa după tine. Ăăă… da, vorbeam despre altceva – cred că a intrat Lala peste mine.

Aşadar, până luni, 10, aveţi posibilitatea de-a propune categoriile fix aici. Normal, ţinând cont că e criză şi categoriile vor fi cu 25% mai puţine. Ştiu, e nedrept. Dar vorbiţi la Cotroceni.

Ca şi anul trecut, probabil, iar ne vom bate – juriul adică – pe câştigători. Iar vom avea chestii de genul: „Dacă nu câştigă cutare la categoria cutare o chem pe Iolanda”. Acum o chem pe Anastassia, na!

Am zis că va fi subiectiv? Nu de alta, dar n-am chef de ţipete că nu-i corect. Am o veste pentru voi: viaţa nu-i corectă! Aşa că va trebui să acceptaţi deciziile juriului. Fie că vă place, fie că nu.

Bun, v-am spus, acum mă duc la treabă că am ceva. Ne auzim în curând cu alte poveşti.  

Reclame

Congresul PSD, dar nu mai e live

Am fost, cam o oră şi jumătate, poate două. Ceva pe acolo. Am ocupat prima lojă. De fapt Lucia şi Ionuţ au ocupat-o toată. Cu haine, genţi şi laptopuri. Aşa că m-am băgat şi eu acolo.

Cei doi autori ai cărţii „Bloguri, facebook şi politică” erau cu o lojă mai în spate. Deci erau. Apoi a venit şi Chinezu’. Nu ştiu de ce-a întârziat, dar nici la plecare n-am reuşit să ne luăm la revedere. Să mă înşel eu şi să-l fi văzut şi pe Darius Groza? Nu ştiu, sunt prea ameţită să-mi dau seama dacă l-am confundat ori ba. Se prea poate. Erau mulţi bloggeri, dar eu nu-i cunosc pe toţi. GS ne-a dat ţeapă, preferând filmul politicului.

Ei, să trecem la politică. Da. Discursurile au fost foarte bune. Adică din gură le zic toţi, ce mai. Ponta e un bun orator, iar azi chiar a fost în formă, a avut şi poantele la el (nu alea de la balet). Adrian Năstase a trecut prin fiecare lojă bloggeristică să salute sau să dea interviuri. Au fost invitaţi la congresul PSD membrii PNŢCD şi cei din România Mare, de fapt conducerile. Au ţinut discursuri. Frumoase. De genul „ne dăm mâna să-l dăm jos pe tiran”. Dar sunt doar cuvinte, nu? Să vedem ce or face, dacă or face.

Acum cu România Mare, hmmm, ştiţi şi voi cum e Vadim, depinde cum bate vântul – nu Sorin Ovidiu, vântul, vânt. Nu pot spune că n-a fost interesant, dar aştept ca vorbele să se concretizeze în fapte, aşa îmi e greu să cred. E plăcut să auzi ce auzi şi cum v-am zis cu oratoria nu stau rău nici unul. Dar, nah, a fost o experienţă destul de bună. Până la urmă am văzut şi eu Sala Palatului full de oameni. Că de unde erau ei, treaba lor. Oricum, de câte ori se pronunţa numele lui Ion Iliescu se aplauda mai rău ca la cine ştie ce spectacol de renume mondial. Îmi pare rău doar că i-am ratat discrusul live, dar nu-i bai, îl văd la TV. Şi, ca de obicei, sunt de acord. Dar cum ziceam, fapte…

Şi cam atât de la congresul PSD. Oricum, cinste lui Adrian Năstase că a chemat bloggerii. Una peste alta a dovedit că nu îi e teamă nici de laudă, nici de critică. Că nu or să laude toţi congresul, zău aşa.

Şi, felicitări organizatorilor, Anei State în special, restul treaba lor 😛

Un espresso scurt pentru un mail.

Aşa a început colaborarea cu „Flacăra”. Alex mi-a zis că dacă-i dau o informaţie pe mail îmi dă un espresso scurt. Sunt curioasă ce o să-mi dea pentru o idee bună de promovare 😀 Mai bine să nu ştim, nici eu, nici voi 😀

Şi acum să trecem la lucruri serioase.

Începe Bookfest. Fireşte că nu doar Tritonic va fi acolo, dar noi suntem cei mai importanţi. Iar Crimescene e cea mai bună editură care aduce în atenţia publicului din România cărţi din genul „mistery and thriller”. Nu vă mint cu nimic. Noi nu numai că suntem, dar am târât şi autorii la stand.

Sigur, i-am ameninţat cu tăierea a 25% din drepturile de autor, pe care, fireşte, oricum nu le au, dar ei nu ştiu 😉

O să avem zile pline. În autori, cărţi şi lansări.

Mâine nu avem lansări, dar suntem acolo să vă întâmpinăm. Să facem cunoştinţă unii cu ceilalţi. Bine, puteţi să-mi oferiţi câte cafele vă simţiţi în stare, eu nu o să refuz nici măcar una singură.

Presupun că fiind prima zi de târg lumea se va aduna greu, aşa că pe mine mă găsiţi acolo, adică la standul Tritonic şi Crimescene după ora 12. Aşa a fost scris 😀

Mâine suntem noi, cei din echipă, alături de editorul şi autorul Bogdan Hrib. Nu ştiu, poate ne-o face o surpriză şi George Arion şi o trece pe acolo. Dacă sunteţi norocoşi…

Programul lansărilor o să-l pun încă o dată mâine. Dar până atunci vă spun aşa: de joi până duminică îi veţi întâlni pe următorii: Lucia Verona, Ivona Boitan, Alexandru Petria, Lorena Lupu, George Arion, Stela Popa, Oana Duşmănescu şi or mai fi şi surprize. Nu surprize, surprize, cu toate că nu poţi şti niciodată ce te loveşte 😉

Aşadar, treceţi să-mi daţi o cafea, să mă băgaţi în seamă, să mă scoateţi din monotonie sau să mă înjuraţi dacă vreţi că am aşa chef de-o păruială la câţi nervi am acumulat zilele astea, de v-aş fi chiar şi recunoscătoare.

Dacă sunteţi cu un ochi pe blogul ăsta şi cu altul pe blogul Tritonic, veţi afla din timp când şi cu cine vă veţi întâlni. De la ce autor puteţi cumpăra cărţi şi cere autografe, ce lansări vor fi şi tot felul de alte lucruri.

Nu uitaţi că Tritonic şi Crimescene sunt unii lângă ceilalţi. Normal că e şi Flacăra. Precizez, revista, nu chestia aia violet.

Şi, dragi bloggeri, nu uitaţi că Editura Tritonic a lansat o invitaţie şi o provocare, duminică 13, exact când mâţa neagră va trece prin faţa Romexpo: „Bloggeri printre cărţi”. Dacă vă prezentaţi şi sunteţi cuminţi poate primiţi ceva. Dacă nu, asta e, aţi ratat 😉

De prin bloguri

În primul rând, nu, nu vorbim azi de nuntă, poate mâine. Nu ştiu, am treaba multă.

 

Aşa, Inocentul e la interval. N-am uitat, dar n-am avut când vă spune

Apoi, Vali Badea a început să ia şi interviuri, ia priviţi.

Tot apoi, că îmi e lene să fiu inteligentă, Cantina Sociala m-a invitat să gătesc 😀 Aţi pus-o, joi o să vă otrăvesc 😛

Şi Sibilla zice să mai deschid şi eu fereastra să mă aerisesc. Nu poci, măi, sunt răcită 😀

 

Şi scriu texte pentru nişte chestii, da? Vă spun ori la noapte, ori de dimineaţă 😉

 

Hai gata.

UPDATE:

Deci cum o fi sau cum n-o fi

Recunosc, azi am făcut zeci de flyere. Am obosit numai să mă gândesc la ele, deci e al dracului de greu. O să mă întrebaţi de ce nu le-am dat mai departe să fie făcute, păi e simplu, am vrut să mă testez. De o fi bine ori ba vom vedea marţi. Mai mult ce ştiu eu? Comunicate de presă? Da, am dat şi din alea, dar vă spun tot eu că nu se înghesuie nimeni, că na. Dar treacă.

Bine, acum am altă treabă. Alte treburi de fapt. Că mai e de scris un foileton, că mai e de terminat o partea a doua din Sărutul Morţii… Mai e.

Dar deh, ca orice om începui şi eu să colind pe facebook unde nebuna de Lala zicea că: „Nimeni nu moare virgin, viaţa ne fute pe toţi!”. Justă cugetare, să ziceţi voi că nu e fată deşteaptă. Aşa. Şi am ajuns şi pe bloguri, mai precis aici, unde citesc eu, că recunosc cu smerenie că ieri când am văzut am citit pe sărite, şi încep să mă întreb.

Mna, citesc cărţi de psihologie practică, habar n-am de ce, dar le citesc. Şi nu sunt singura, că ieri şi Ivona căra una după ea. Deci citesc. Să nu zică lumea că aş fi chiar atât de proastă. Mai înţeleg şi eu ce se întâmplă în viaţă. Cum sunt oamenii, cum sunt unii, alţii, etc. Mai ştiu şi că într-un cuplu, fie el cu acte ori ba, treburile nu stau întotdeauna bine, că na. Alteori stau prost de-a dreptul, dar unii sunt pur şi simplu masochişti şi îşi duc crucea aia până la capăt, cu sfinţenie, parcă de teamă să nu-i trăznească. Sau o fi resemnare? Ori lipsă de curaj? Sau ce? Mie una îmi e clar că fiecare, individual, chiar dacă avem o pereche, ne căutăm propriul sens în viaţă, pentru că aşa e normal. Zic şi psihologii că e cam naşpa să gândeşti la unison cu celălalt că deja nu mai eşti tu. Şi până când cuplurile nu vor înţelege că trebuie să-şi separe mentalul vor fi din ce în ce mai mult în rahat.

Bine, şi văd eu povestea omului ăsta. Şi mă gândesc aşa: aventură la început, dar aventură cu iubire, bine, el se sperie, ea nu, dar nici nu se mai văd, pentru că el… da, el dă bir cu fugiţii. Se mai chinuie, el, fireşte, vreo patru ani. Apoi decide… Ea l-a aşteptat, ori ba, că nu îmi e clar că a făcut-o strict pentru el, ci pentru ea mai mult, dar eu zic că s-a întâmplat să fie disponibilă şi să îi mai dea o şansă. Şi mă gândeam aşa, ce aş fi făcut eu, fireşte că toţi psihologii din lume m-ar pica la testul ăsta.

Adică vii după patru ani la mine să ce? Şi îi rupeam gâtul 😆 Direct, fără alte explicaţii. Cred că la rupt gâturi mă pricep bine. Dar, una peste alta, mă bucur pentru ei. Şi totuşi, din punct de vedere psihologic strict vorbind, ce dracu’ l-a făcut pe el să mai stea acasă patru ani? Nu îmi explic raţionamentul. Mai ales că ea luase o decizie în ceea ce-l priveşte. Iar el era convins că ea e Steaua de pe cer. Aia de trebuia să cadă la aşternut la drum de seară şi apoi s-o ţină toată viaţa ca pe o icoană. Şi atunci? Nu ştiu, zău, dar aş vrea tare un răspuns că aşa mă râcâie de cred că nu mai pot dormi.

Şi uite cum din lucruri serioase începe să mă frece o chestie de viaţă care, până la urmă, nici n-ar fi problema mea. Dar ţinând cont că m-am împrietenit cu Băsescu pe facebook, de ce nu m-ar freca şi chestia asta.

Adică eu vreau să ştiu de ce. Şi vă rog şi pe voi să citiţi şi să încercaţi să mă lămuriţi.

Acum să nu mă întrebaţi de ce n-aş întreba-o şi pe ea de ce nu i-a sucit gâtul, pentru că acolo totuşi ştiu răspunsul. Aşa e cu femeile, credeţi-mă. Rămân uşor impresionate, probabil el i-o fi spus că patru ani s-a tot gândit la ea şi a dat-o pe spate. Eu îl trimiteam să se mai gândească încă patru că dacă tot poate. Dar deh… nu toate-s eu.

Pentru că eu îs genială, nu? 😀

O zi normală?!

Aşa o fi o zi normală? Aşa o fi, cine să-şi mai aducă aminte la cât timp a lipsit de acasă? Până nici pisica nu mă mai recunoaşte, se uită câş la mine, si uneori face: „mauuuu?!”. Mă rog, n-am priceput ce mă întreabă, dar întreabă ea (el de fapt) ceva.

Aşadar liniştită acasă. Şi culmea… suspans… m-am trezit la opt şi am plecat la sală. Unde, desigur, mai mult am băut cafea, ţinând cont că n-am mai trecut pe acolo de o lună şi că îmi era teamă că mâine voi merge în mâini (dar şi pentru că instructorul e super simpatic şi nebun, ca mine, şi preferăm să ne hlizim decât să muncim 😀 ). Dar nu vă lăsaţi păcăliţi că am şi alergat… pe bandă şi am mai făcut şi alte treburi. După care am mai băut o cafea la spălătorie şi alta la Mall. Şi o să mai beau una diseară, vedeţi aici de ce. A, şi probabil că apoi o să merg în vizită şi o să mai beau o cafea. Aşa că mâine dimineaţă să nu mă întrebe nimeni de ce sunt isterică 😀

Şi apoi, ohooo, am fost la Carrefour, cred că nici acolo n-am mai fost de o lună. Iată că s-a trezit gospodina din mine. Mişto e că n-a verificat nimeni frigiderul aseară. Putea la fel de bine să fie plin. Abia când am ajuns la Carrefour mi-am dat seama că nu ştiu cum arată frigiderul meu. Aşa că am cumpărat mai puţine. Printre care şi un cd, ba nu, trei la ofertă, cu şlagăre. Va trebui să mai cumpăr şi pentru Darius unul, trei adică, că măcar la muzică ne potrivim şi noi. Că în rest… O să ţi-l trimit de ziua ta 😛 (dacă îmi amintesc când e).

Sigur, cd-urile nu sunt de mâncare. Oricum, ajunsă acasă am constatat că frigiderul, aşa cum bănuiam, era gol. Acum nu mai e. Cred că se simte împlinit şi el.

Şi dacă tot vine weekend-ul, trebuie să vă spun că a început, aşa cum era şi normal, să mă obsedeze melodia de mai jos.

 

Iar spre final vă spun că reîncepe concursul de proză, poezie, dramaturgie, etc, susţinut de Lucia&Co. Vedeţi şi voi despre ce e vorba.

 

P.S: Era să uit că totuşi Bogdan a reuşit să mă isterizeze azi 😀

Anunţ IMPORTANT

Dragi personaje… alea nesuferite, normal, din „Parfumul vaduvei negre” – momentan ma dau bine pe lângă ele 😉

Cum spuneam? Dragi personaje, dragi premianţi ai concursului lansat de Lucia, adică Blog de blog. Dragi bloggeri (mno, or fi dragi toţi oamenii ăştia), vă anunţ…

Mai bine nu vă anunţ nimic, dar mă va alerga Lucia şi abia aseară ce ne-am ameninţat şi ce am fost nevoită să o mituiesc pe Lala să nu mă aresteze. Dar vă anunţ pe această cale că Lala a arestat Flacăra Violet. O să ne pară rău de ea şi o să-i trimitem chiftele.

Unde eram? Aha… băiiii, toţi ăia de v-am periat mai sus ANUNŢ IMPORTANT. OCHII LA MINE:

 

Aici sunt premianţii

Aici sunt personajele

 

VINERI 5, ORA 14:14 LA UNIUNEA SCRIITORILOR (adresa e pe blogul Luciei, că disper de o mai scriu şi pe aia), DUBLĂ LANSARE CU DUBLĂ PREMIERE.

DECI AM ANUNŢAT. Gata!

                              

AAA, să nu uit. Tot pe 5, tot vineri, la Muzeul Ţăranului Român Parfumul va fi lansat din nou alături de George Arion, iar de la 18 am înţeles că vorbesc la lansarea pisicii Ogla. Doamneee, şi apoi o să mor. Mulţumesc pentru înţelegere.

 

Aşadar vă aştept. E cazul să vă sun şi să vă ameninţ? Sper că nu.

Cabina de vot

După muncă grea. După ce ne-am tras de păr. Ne-am bătut. Ba chiar ne-am şi ameninţat cu moartea. Am reuşit să facem listele cu bloggeri şi categorii. Desigur, vorbesc despre concursul de bloguri iniţiat de Lucia Verona. Aşadar, ce trebuie să faceţi. Intraţi aici şi veţi fi îndrumaţi. Vă rugăm să votaţi pentru toate categoriile. Vă mulţumim!

 

P.S: Iolanda Ştireanu e în pauză, aşa că m-a luat şi pe mine.