Politica… bleah….

Sunt pe lângă politică. Pur şi simplu nu pot să pricep. Dacă un candidat are cele mai multe voturi, de ce nu intră în Senat? Nu ştiu, pur şi simplu încer, încerc, mă dau cu capul de pereţi, dar nu pricep. Dacă la douăzeci şi şase de mii de voturi, TU, candidat nu intri în senat, dar ăla cu patru mii intră, eu, cetăţean, om de rând – vai de mine – ce dracu’ să înţeleg? Că uninominalul este o prostie, că se fură la vot, că a înnebunit lumea?

Acum, tot ca tâmpita pe răzoare, mă întreb. Pandelică, om bun, piteştean – mă mai întâlnesc cu el la teatru – adică de-al nostru, din urbe, pierdea în faţa lui Boureanu la mustaţă. Îmi e greu să cred din motive diferite. Să le enumăr? În primul rând, domnul ăsta, Boureanu, a apărut în Piteşti odată cu campania de anul trecut. Până acum şi-a plimbat mândra prin Paris. Al doilea motiv e că şi atunci, la CJ, a luat câteva voturi, iar acum a ieşit? Hai să fim puţin serioşi. Astea sunt mânării. Să vă mai spun că Piteştiul e  comunist? Ce rost mai are. Aşa că, de când până când, aşa zisă dreapta, câştigă tot ce se poate într-un oraş predominant roşu?

Azi am vrut să o iau pe străzi de nebună şi să fac un reportaj, dar greaţa m-a împiedicat să mai fac ceva anume. Oricum nu aş fi dovedit nimic. Şi ştiţi ce e cel mai rău? Că PSD-ul se mănâncă tot cu PSD-ul. Aş striga ruşine, dar îmi e teamă că nu o să se simtă nimeni. Dacă unui anumit domn – al cărui nume nu-l dau tot din pricină de silă – îi intră banii în buzunar, o vinde şi pe mă-sa, dar partidul? Aşa că n-ai cu cine. Ce pot eu să spun, simplul cetăţean, decât că am o silă profundă şi un gust amar. Dacă marele om PSD-ist nu îşi vindea partidul, lucrurile ar fi stat altfel aici.

De un singur lucru parcă îmi pare rău pentru prima oară, că în loc să-mi beau liniştită cafeaua m-am dus să votez, bleah.

JUST ME!

Reclame