Puteţi să mă înjuraţi sau nu

Da, azi am intrat în USR Bucureşti. Specific, ca să nu fie dubii. Ştiu că vor fi reacţii pro şi contra, dar eu sunt fericită. Le mulţumesc celor care m-au susţinut şi vă spun sincer că mi s-a împlinit un vis. Nu, nu mă dau mare. Putea la fel de bine să nu fie, nu că nu mi-ar fi părut rău. Dar e şi am de gând să savurez momentul.

Mă puteţi înjura, vă puteţi indigna, eu sunt fericită!

 

Aşadar vă aştept sâmbătă şi duminică la Romexpo să ne pisicim şi s-o primim pe Candice Luana Dragota în rândul scriitorilor. Nu uitaţi, lansarea e la ora 14. Ar fi păcat să o rataţi, va fi o lansare superbă.

Reclame

Comunicam

Bucureşti, 21 iulie 2010

 

 

 

Festivalul de Film Istoric redeschide Cetatea Râşnov pentru vizitatori

 

 

După o perioadă tulbure de administrare privată, procese în instanţă şi anchete, comunitatea locală a reintrat în posesia Cetăţii Râşnov în luna mai 2010. Până la sfârşitul lunii iulie 2010 se fac intervenţiile de urgenţă asupra acestui monument istoric astfel încât la începutul lui august Cetatea Rȃșnov să ȋși poată redeschide porțile cu ocazia celei de a II-a editii a Festivalului de Film Istoric ce se va desfăşura în perioada 6 – 15 august.

 

Anul acesta se ȋmplinesc 135 de ani de la nașterea Reginei Maria a Romȃniei și 65 de ani de la terminarea celui de-Al Doilea Razboi Mondial. Festivalul Filmului Istoric de la Rȃșnov vă invită la o călătorie ȋn timp, urmărind filme despre cele două teme istorice si cele mai noi producţii de film istoric din Europa.

 

Atmosfera festivalului va fi întreţinută de concerte de muzică interbelică, recital de harpă celtică, lieduri ale unor compozitori români şi de un concert aniversar dedicat Reginei Maria. Perioada interbelică va fi oglindită şi în expoziţii de fotografie şi lansări de carte pe toată perioada festivalului.

 

Festivalul este organizat de Consiliul Local Râşnov şi de Asociatia ROSENAU Turism, accesul publicului fiind gratuit. Evenimentele se vor desfăşura în Cetatea Râşnovului, cinematograf şi în Centrul Istoric la orasului.

 

Raşnovul este strâns legat de istoria cinematografiei româneşti, marii regizori români realizând aici multe dintre filmele cu temă istorică. Organizatorii îşi propun „reînvierea potenţialului turistic şi cultural al zonei şi consacrarea Râşnovului drept refugiu pentru împătimiţii de istorie, artă şi natură”, a declarat domnul Nicolae Pepene, directorul festivalului.

 

Contact:

Maria I., coordonator PR

Telefon: 0723.646.550

Email: maria@ffir.ro

 

 

 

 

Disclaimer: “Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziţia oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.”

Deci clar, mai bine fără decât cu…

De GPS vorbeam, la ce vă stă mintea? Păi cum, păi necum, GPS-ul meu numai la Candice n-a vrut să mă ducă, că aşa e viaţa. Şi când, în sfârşit, găsisem ditamai bulevardul, fără GPS că l-am aruncat pe geam, a trebuit să fug spre Unirii că avem ceva destul de important de încropit. Unde mai pui program scurt şi Candice implicată în strângere de fonduri pentru copii. Da, n-aţi priceput nimic. Nu-i bai.

Dar ideea e că m-am întâlnit cu Ivona. Eu, fireşte, fiind împreună cu nepoata mea Diana. Ivona ne-a plimbat prin centrul vechi al măreţei capitale. Mamă, dacă ar închide şi traficul ar fi senzaţional de mişto. A fost o zi bună şi pentru a mă întâlni cu Denisa Boştină, care a auzit de mine de la o sătmăreancă, ea fiind din Târgu Jiu studentă la medicină în Bucureşti. ( Sătmăreanca care este să se prezinte la raport să ştiu să-i dau o cafea cu proxima 😀 ).

Dar să revenim la traficul din Bucureşti şi să le urechez pe Ivona şi Denisa – nu e trafic la ieşire, nu? 😀

O vacă, umană, era să se urce pe mine. Cu maşina, fireşte, că la ea nu era suficientă o bandă. Mai, mai să mă suie pe tramvai şi nepoată-mea tot la mine ţipa. Păi ce să-i fac? Că nu aveam ce. Dar nu s-a urcat, habar n-am cum de s-a prins că totuşi. Fraţilor, ce de nebuni. Am uitat că e vineri şi vinerea cu Bucureştiul e durere. Dar mi-am reamintit exact când nu era cazul. Se mai întâmplă.

Până la urmă, ca să scurtăm vorba, tot fără GPS m-am descurcat mai bine. Vă jur, obiectele alea sunt făcute să te încurce. Tocmai ce am realizat că nu o să vreau niciodată unul numai al meu. Aşa că dacă vă gândeaţi să-mi faceţi cadou, mai bine lăsaţi, mi-ar fi mai folositor un antiradar 😉

Viaţa ca o tablă de şah

De asta îi place lui Vali Badea şahul, pentru că seamănă cu viaţa. Şi cum să zic eu că nu are dreptate? Pentru că are.

Am aflat unul de celălalt datorită altora, evident. Cum ar fi Ciutacu sau Lilick. Or mai fi fost şi alţi oamenii care ne-au îndemnat să ne băgăm în seamă. Bine, recunosc, eu sunt o lady, Vali şi-a călcat peste orgoliul incomesurabil şi m-a apelat. Şi recunosc, ca de fiecare dată, că am fost destul de reticientă în ceea ce-l priveşte. – Acum iar o să îmi zică două de dulce pe mess, dar asta-i viaţa 😀 – Un puşti anti Băse, am gândit atunci. Aşa şi? Cu ce e el mai special faţă de alţii? – Sigur că nu e un puşti, pentru că mi-a atras atenţia în privinţa asta –

Şi curând am descoperit din online aşa: se crede arogant, neimpresionant, eu chiar sunt dar nu mă laud. Se crede mai inteligent decât media. Nici asta nu m-a impresionat, pentru că na, toţi se cred mai deştepţi decât media. Iar pe net nici nu e aşa dificil să pari astfel. Dar totuşi m-a incitat, pentru că în creierii nopţii – şi vorbim de ore matinale, 3, 4 – aveam discuţii politice. Adică el vorbea. Că eu eram la ora de studiu. Şi până la urmă am zis că „puştiul” s-ar putea să nu se laude şi chiar să aibă o inteligenţă peste medie – probabil de aia tot insistă să-mi arate creierul lui 😀 -.

Aşa că atunci când am auzit că vine la Bucureşti am zis că-i musai să văd cu cine puii mei vorbesc.

Că drumurile vieţii şi norul buclucaş (apropo, încă n-au apărut ochelari de nor?) nu ne-au dat posibilitatea să ne vedem la Bucureşti, nu fu bai. Pentru că, printr-un semn divino-ateist domnului i s-a stricat maşina în Piteşti. Şi aşa am reuşit duminică seara să-l duc la o ciorbă 😛

Ce am constatat? Omul chiar e arogant şi chiar e genial (facem un club al aroganţilor, material am avea). Nu vorbeşte pe lângă. Ştie întotdeauna despre ce vorbeşte. E un pic narcisist. S-ar putea să fie şi mai mult. Şi mi-a făcut o mare onoare 😀 Da, m-a lăsat să-i port, câteva secunde, ochelarii. O să vă întrebaţi şi ce mare lucru? Păi, în primul rând că m-a forţat şi în al doilea rând că el nu îşi dă ochelarii nimănui. Şi ar mai fi şi al treilea. E obsedat de obiectul ăsta. Are vreo sută de perechi şi le ţine cu sfinţenie. Nu, nu are probleme cu vederea, dar v-am zis că-i obsedat 😀 Şi aşa i-am dat autograf, pe ochelari. Nu e ingenios?

Şi pentru că mi s-a părut mie că ar mai merita o cafea, luni, imediat ce m-am eliberat din alte cele, l-am dus la Librăria Mea şi i-am arătat unde se întâlnesc bloggeri piteşteni. Se aude Geocer? Cu ocazia asta Vali a zis că şofez bine, chiar dacă luni eram pe maşină de închiriat cu a cărei frână nu mă puteam obişnui deloc. Dar i-a plăcut lui că nu sunt fricoasă şi că mă bag. Şi încă am fost cuminte că n-am vrut să omor omul prin Piteşti 😛

Concluzia? Peste doi, trei ani Ciutacu se va confrunta cu unul mult mai arogant decât el. La genialitate îi las mai mult, că încă e „puşti”. Dar mai avem unul în devenire. O, Doamne, şi-i place fizica cuantică. Şi recită din Shakespeare în limba lui maternă.

Să mai ziceţi voi că prin românica nu mai sunt şi tineri de valoare. Ba iată că sunt. Cam puţini, dar buni.

Şi aşa m-am ales cu un nou prieten genial 😉

 

UPDATE: La Prwave, cărora le doresc „La mulţi ani şi viaţă lungă!”, a apărut un nou episod din „Inocentul”. Despre asta vă va spune imediat şi Lala.

 

 

Adio, doamnă!

Nu o fi chiar adio, dar un bye tot este.

 

Dar nu vă las chiar singuri, ci cu povestea unor târfe triste.

 

Dar nici cu asta până la urmă nu vă las, pentru că în curând va fi ziua Lucie şi eu vreau să-i spun de acum „La mulţi ani!”, ca să pot fi prima.

În plus, Dumnezeu ştie dacă o să am net. Că dacă nu o să am, nu o să am, ce mai pot face. Apropo, vă pot spune că mor de somn? Mai bine nu, că n-am timp să dorm, am bagaje de făcut. Dar am venit să vă dau raportul.

 

Aşadar pe data de 3 la ora 17 la Librăria 9 (au ştiut ei ce au ştiut), „Parfumul văduvei negre” se lansează în premieră la Chişinău.

Pe data de 5 la ora 14:14 voi fi la USR alături de „Labirint oblogatoriu”.

Tot pe 5 la MUZEUL DE ISTORIE, ora17 alături de George Arion lansăm ce lansăm.

Tot pe 5 la MUZEUL DE ISTORIE, ora18 vorbim despre „Urechile pisicii Olga”.

Cred că apoi putem pleca acasă, cel puţin eu.

Pe data de 10 voi fi la SM, iar pe 11 voi avea o întâlnire la cafea cu puştii din Baia Mare.

Ce se mai întâmplă de pe 16 încolo vom mai povesti, o mai fi timp.

 

O să vă rog frumos, pe voi, cei care mai citiţi pe aici, să vă duceţi şi pe la Darius şi Geocer, să nu se simtă singuri şi trişti în lipsa mea, mai ales Geocer, că lui Darius nu-i pasă 😀 Doamne ce o să mă înjure!!!

Eu zic că vă las pe mâini bune, aveţi de unde alege, iar de o fi să am net om mai povesti. Aşadar, drum bun eu şi lucruri bune de citit vouă. Să nu uitaţi de ziua Luciei!

 

UPDATE1: O altă carte pe Club vă va ţine companie.

 

UPDATE2: Epidosul doi din proşti da’ mulţi mai jos, chiar haios

Noh, fără avioane între noi şi fraţii noştri

Iap, plec la Chişinău. Nu, nu ştiu nici eu ce lansez. La naiba! Cred că şi Parfumul şi Indiciile. Noap, nu s-a decis unde. Mă mută de la deal la vale. Bine că mă mută. Atâta timp cât mă mută se spune că încă sunt în cărţi 😀 Dar am obosit. Am obosit rău. Şi la ce program se anunţă cred că obosesc fără să mă mai deplasez undeva 😛

Ei, dar nu despre asta era vorba. Ideea e că am încercat să-mi rezerv bilet de avion cu plecare pe data de 3 şi sosire pe data de 4. Eu nu ştiu cum o fi la Chişinău, dar la România e naşpa. De ce? Păi ori plec de pe 4 până pe 7, ori de pe 2 până pe 5. Adică în nici un caz cum vreau eu. Doamne ajută că la Satu Mare şi Baia Mare avem avion în fiecare zi, că altfel nu ştiu cum supravieţuiam.

Până la urmă plec. Până la urmă lansez. Da, la Chişninău. Ce? Cum? Unde? De ce? Nici nu mai contează.

Am avut o zi infernală. Şi cu toate că mi-am jurat că o să arunc telefonul imediat ce mai sună cineva care are măcar o mică legătură cu vreo lansare, sigur că n-am făcut-o. Sper că Bogdan mănâncă, cu ghionturi, pentru că a reuşit să-mi strice şi îmbăierea de seară 😀

Şi ca să fie treaba bine pusă la punct, pe 5 se pare că o să am două lansări în Bucureşti. Asta e aşa să-mi ajungă pentru toată viaţa şi să mă las de scris. M-am prins eu. Aşa lucrează tritonicii. Nu iţi dau ei cu şutul, îţi dai singur pentru că nu mai rezişti. Ce oameni 😆

 

 

Bine, trebuie să vă mai anunţ ceva. Îl ştiţi pe Nea Costache. Ştiţi că a scris o carte. O carte care a început-o pe blog, pe numele ei „O viaţă împreună”. Deci, da… O carte care a încept pe blog şi s-a finalizat în tipografie. O să iasă la o editură universitară. Ceea ce e bine pentru debut. Ceea ce e bine pentru Nea Costache. Eu l-aş fi sfătuit să mai aştepte, dar ştiu cum e să vrei să-ţi vezi cartea ieşită de sub tipar. Să-i răsfoieşti paginile, să-i simţi mirosul, să-i mângâi coperta. Tot ce pot să-i doresc e mult noroc şi să-l rog să mă anunţe când are copertă. Să zicem şi noi de bine 😉 (adică eu şi celelalte două personalităţi ale mele).

 

Aş mai fi vrut să vă spun ceva, dar îmi e prea somn. Sau, la drept vorbind, nu sunt convinsă că vreau să vă spun. Până mâine mă mai gândesc.

 

Şi un mic anunţ: Dragii mei copii, ştiţi despre ce vorbesc. Cei care ştiu, desigur. Din vorbă în vorbă şi din gură în gură s-a dus vestea, în micul nostru cerc secret. Mai e puţin până la sfârşitul lunii, dar eu sunt bună (bine, nu sunt, dar sunt ocupată, na 😀 ) aşa că vă las până pe 15 martie. SILVANAAAA, mă bazez pe tine să-i anunţi şi pe ceilalţi? Merci! A, şi trebuie să vă fac de râs şi să vă spun că până acum am primit două texte. Na!

 

Noah, ăstea îs noutăţile. Adică o să mor.

Nebună, nebună, nebună

Şi eu, şi viaţa, şi toată lumea

Nu vă spun cât am alergat azi şi cât m-am enervat. Iulia, intri tu pe mâna mea la SM 😀 Până la urmă a ieşit totul relativ ok. Relativ nu e super, dar e bine. Adică nici foarte, dar totuşi. Nu vă mai spun că acum gătesc şi alerg prin casă ca nebuna. Trebuie să-mi fac bagajul, nu?

Dar înainte de asta trebuie să vă dau o veste pe care nu v-a dat-o nimeni. Din pricini de şampanie cică, dar eu cred că din prea multă modestie şi bun simţ 😉 Poate că Lucia nu ştie să se laude singură sau poate nu vrea. Dar eu, păsându-mi prea puţin de doleanţele doamnei, simt nevoia de-a o lăuda pentru că merită şi pentru că va merita în continuare până la adânci bătrâneţi. Lucia, începând cu săptămâna trecută, este noul vicepreşedinte al Asociaţiei Scriitorilor Bucureşti. La mai mare şi mai mare şi mai mare. Aşa cum v-am mai spus Lucia are şi o pagină de prezentare aici, dar şi un site personal din care puteţi afla mult mai multe decât v-am spus eu. În plus puteţi citi şi o minunată piesă de teatru. Dar păstraţi-o pentru zile triste pentru că, vă avertizez, o să râdeţi până vă dau lacrimile. Şi ca să sfârşesc, eu nu înţeleg de ce Lucia nu se laudă mai mult, pentru că merită, e pe munca ei. Să ne trăieşti şi să ajungi Preşedintele tuturor… scriitorilor, desigur 😀

 

Ţin să vă anunţ încă o dată, mai ales pe piteşteni că mâine se petrec două evenimente importante. Citiţi postul de mai jos şi o să înţelegeţi. Eu nu mai pot să repet. Dar poate pot alţii 😀

 

Cât despre Baia Mare… ehe, deja s-au anunţat o sută de oameni. Cum să nu-i iubeşti? A? Şi, desigur, cea mai mare bucurie a mea e că o să-i revăd pe Crina, Marian, Darius şi Lavinia. Dar cei din urmă nu sunt la urmă, da? Că iar avem discuţii 😀

Luis şi Bogdan, normal, vor lansa şi la Satu Mare şi la Baia Mare, dar dacă nu mai apar pe aici, veţi primi veşti proaspete pe facebook.

 

O da, să nu uit. Pentru mămici aveţi aici un post cu lecturi de seară pe care le puteţi împărtăşi copiilor.

Ei bine, cam atât, sunt moartă de obosită şi de foame. Vorbim!

Când a venit sfârşitul lumii…

cometa

Era o zi de marţi, august trei, 2077. Cometa W a pornit spre pământ şi nimic nu mai era de făcut. Doar sub pământ mai puteai scăpa. Cometa W, se ştie, topeşte trupul uman, dar, nu şi materialele sintetice.

Un grup de cercetători ascunşi undeva sub pământ ajung să creeze virusul vampirismului. Nu, nu se nasc vampiri ca cei obişnuiţi. Pentru că inima le bate, pot sta în soare şi mânca orice, dar sângele le aduce viaţa veşnică. Ce vor găsi cercetătorii la încheierea misiunii lor, atunci când ies din nou la suprafaţă? Nimic.

Un agent FBI aflat în Cracovia găseşte un depozit antiatomic. Se adăposteşte după ce îşi ia la revedere de la mama lui. E singurul supravieţuitor, chiar dacă alături de el se mai află doi colegi. Pământul cade peste ei fără să le mai dea nici o şansă de supravieţuire.

Undeva, sub Londra, marea Bibliotecă secretă, nu simte sosirea cometei. Dar când curentul electric se opreşte, în acelaşi timp cu calculatoarele ce-l ţineau pe Bibliotecar la curent cu tot ceea ce se întâmplă în lumea, Vrack înţelege că s-a întâmplat ceva rău.

Un preşedinte, un om de la NASA ce îşi caută disperat fiica, un grup de vampiri modificaţi genetic, un vânător de manuscrise vechi şi cel mai bătrân Bibliotecar al lumii, luptă pentru supravieţuire. Dar, până la urmă, ce se va întâmpla cu lumea?

Dar de unde vreţi să ştiu eu? Aţi înnebunit?