Lucruri importante, nu glume

Sigur că n-am făcut schimbare de sex. Sunt sigură că pentru unii asta înseamnă important. Eu vreau să vă vorbesc despre cărţi. Ştiţi voi, chestii cu foi, coperte, litere? Adică cred că unii se mai prind, nu?

Eu zic aşa: aveţi copii, poate nu toţi, dar unii aveţi, alţii aveţi nepoţi, cum e, de exemplu, M3, care tot vrea cărţi cu autograf şi vrea două cu una. Păi staţi aşa că vă împac imediat.

La Sala Dalles în Bucureşti, adică la capitală, băi, nu căpială, cu toate că pot fi confundate, găsiţi cadourile ideale pentru cei mici şi cei foarte mici.

Adică Sofisticat şi Caii Verzi, care sunt tot Sofisticat, dar asta e o poveste pe care o lăsăm pe altă dată. Aşa, ziceam de cărţi. Desigur, ce mai sunt cărţile în ziua de azi? Chestii pentru intelectuali, păi nu? Că restul preferă TV-ul. Bine, şi TV-ul e pentru intelectuali – ce glume pot face azi. E clar, o fi datorită faptului că mâine am zi grea.

Revenim la cărţi. Acele cărţi, cele pe care le găsiţi la Sala Dalles până pe 22 decembrie. – Atenţie, lăsaţi rahaturile cum ar fi moşi crăciuni şi alte alea – Acolo, la Sala Dalles, cu rândul, le veţi găsi pe Candice Luana Dragota şi „Povestiri din Grădina cu Pisici”, Ivona Boitan şi „Crăciunul Mincinoşilor” dar şi pe cel care a ilustrat Crăciunul, da, e vorba de Ştefan fiul Ivonei care e mai mult decât talentat. Aşa că, oameni buni, puneţi mâna şi cumpăraţile cărţi copiilor. Sunt frumos ilustrate şi educative. Chiar foarte educative. Sunt cărţi mai speciale, nu ca alea venite de afară pline de pompoane. Sunt cărţi personale, care merită cu adevărat cumpărate. Hai să vă văd.

Pentru comenzi ştiţi deja: ivonaboitan@yahoo.co.uk sau oanastoicamujea@yahoo.com Suntem la dispoziţia clientului, ăluia cu creier 😉

                     

Vă repet, poate reuşesc să vă conving

Azi e ziua Piteştiului, fără nici o glumă. Tot aşa cum e şi ziua Cameliei. Şi chiar dacă a dispărut din online, nu e frumos să o uităm. La mulţi ani, Kmi, Piteştiul mai poate aştepta 😀

Nu ştiu ce a avut lumea azi cu mine de am tot primit cadouri. Dar cel mai tare a fost de la X, cred că are peste 20 grame, da, şi e la baza gâtului şi străluceşte. N-am idee de ce 😛

Tot azi, lumea s-a chinuit să-mi dea trezirea la opt. Darius a reuşit chiar să-mi descarce telefonul. Ce mă enervează 😛 Am primit şi două declaraţii. Normal, una de la Bogdan, alta de la Darius, mai aştept, până la sfârşitul zilei. Ho, nu erau de dragoste, nu vă ambalaţi. Sau erau? N-am priceput, eram adormită.

Evident, sora de suflet, tot soră rămâne, şi cu asta am spus tot 😀

Vă mulţumesc tuturor pentru urări sau (ne)urări, tot aia e 😛

Acum, dacă nu vă deranjează, aş dori să dorm o oră fără a fi nevoită să închid telefonul. Credeţi că se poate? Mulţumesc!

Teo, Mana, Lucia, Cella, Vania şi toţi ceilalţi, vă mulţumesc încă o dată. Iertat să-mi fie dacă n-am nominalizat pe toată lumea. Totuşi, trebuie să-i spun lui Trexel că m-am lăsat de băut. Am fost şi la dezalcolizare, nu mă mai tenta satană 😀

Acum mă duc să mă adorm. Să văd ce poveste îi spun lui Piţi ca să nu mai urle. Fie, na, şi o sticlă de şampanie. Dar să beţi cumpătat.

Iar netul merge de zici că se duce, ce mă enervează.

  P.S: Nu pot baga linkuri, net de rahat, traiasca!

Doi lei adevarati

Să fiu eu prima, mai cu moţ. Na, nu oi fi chiar prima, dar mai cu moţ sigur sunt.

Mâine şi poimâine e ziua unor oameni dragi mie. Foarte dragi. Doi lei adevăraţi. Doi lei care ştiu ce vor de la viaţă. Doi lei care pot merge cu capul sus şi pot fi mândri – chiar sunt – de ceea ce sunt. – Victor, meritul tău e doar la Vlăduţ 😀 –.

Mâine e ziua Vlăduţului. Un copil cu o educaţie aleasă. Vă jur! Spuneţi-mi mie, ce copil după două ore de stat nu trage de mumă-sa să plece? Vlăduţ. Cu toate că era plictisit de moarte, nu a zis nici o dată că ar vrea să plece. Un copil deştept, moştenindu-şi ambii părinţi şi de o modestie cum rar întâlneşti. Îmi pare rău că nu apuc să-i văd pe sărbătoriţi zilele astea. Eu aş putea, dar ei au treabă. Ce treabă? Vor spune ei, că asta nu e treaba mea.

Poimâine e ziua Manei, o femeie adevărată. Ştiu, au fost momente în care eu, eu, repet, am făcut-o să se îndoaie de mine. Niciodată nu mi-am cerut scuze public pentru că o dată i-am adus o mare durere. Nu, nu i-am cerut. Acum am posibilitate de-a o face. Nu ştiu dacă este un cadou. Mi-am cerut iertare între patru ochi, dar nu am făcut-o niciodată în faţa celorlalţi. Da, încă mă simt oarecum prost pentru toată povestea aia. Dar Mana a trecut peste. Sau, sper eu că, a făcut-o. M-am simţit apropiată de ea din multe puncte de vedere. Acum nu am să le enumăr. Nu am să spun tot ce am simţit eu vis-a-vis de ea. Sunt sentimentele mele şi, din câte ştiu eu, uneori nu e tocmai bine să le pui pe tava poporului. Păi nu? Păi da 😛

 

Vreau să le urez şi eu celor doi sărbătoriţi toate cele bune. La mulţi, mulţi, mulţi ani! Să fie fericiţi şi să aibă viaţă lungă! Şi un concediu de vis, pentru că îl merită. – Nu, Victor, nu zic că tu nu-l meriţi, dar acum ei sunt sărbătoriţii 😀 –. Îmi e drag de voi. Şi cine ştie, poate într-o zi vom avea mai mult timp să ne cunoaştem. Să ne explorăm părţile bune şi pe cele rele. Eu încă aştept 😉

 

Şi cadourile, momentan doar virtuale:

 

 

  – Pentru Vlad

– Pentru Mana

Update: Cu scuzele de rigoare: maine e ziua Manei si sambata a Vladutului, dar e tot aia 😛

P.S: La multi ani, Maria! Sa fii fericita si ziua asta minunata sa-ti aduca numai si numai bucurii!!!!

Din nou cadouri

Sunt într-un relax total. Da, nu sunt prea întreagă, la cap mă refer. Doar vedeţi noul meu look, păi nu? Păi, da.

Acum, aşa cum a observat Crina, sunt cam tăcută. Nu are nici o legătură cu vacanţa care a fost aşa şi aşa. Problema e la mine, la problemele mele pe care nu o să le fac publice, pentru că nu interesează pe nimeni. Cert e că dorm între 15-18 ore pe zi. Lucru normal ar zice doctorul meu. Anormal aş categorisi eu. Poate că o să tac un timp. E greu să stau pe net în timp ce dorm. Aş zice chiar imposibil. Dar asta-i viaţa, trec şi de asta.

Cu scuzele de rigoare pentru Blue şi Sukărit iată şi cadourile lor.

Habar nu am daca lui Blue îi place sau nu marea, dar eu i-o ofer.

Sukărit, ştiu că tu eşti cu muntele, aşa că ţi-o ofer pe Cleopatra. Era mult mai frumoasă în realitate. Jur

La cerere, pentru Crina, florile din holul hotelului. Erau gratis 😛

 

UPDATE

 

Ioana, Ioana, iartă-mă, sunt adormită. Varză, vai mama mea. Merit mustrări. Nu am găsit ştrumfi, dar licuricii de lumină ce au? 😀

 

 

Prin ochii mei

Bulgaria am văzut-o ca pe o românie mult mai necivilizată. Mult mai înapoiată şi cu mult mai puţin bun simţ. Pe lângă faptul că am aşteptat câteva ore să fim cazaţi, camerele chhh, şi avea patru stele. Poate două jumătate să-i fi dat. În schimb, mare şi piscina mi-au plăcut. Toate scumpe. Şi toate chiciuri. Nimic nu merita cu adevărat. Mai puţin pozele de epocă şi codiţele împletite. M-am împletit şi eu pe jumătate de cap, dar momentan nu am poza cu noul meu look. Ce să zic, nu-i mai bine ca la noi, cel puţin, patru stele cam sunt trei jumătate, în nici un caz două. Mâncarea destul de hmmm, mă rog, pe mine nu m-a încântat nimic, pentru că atunci când intrai în restaurant puţea atât de rău a mâncare că mi se apleca instantaneu. Dar am mâncat pepene. Până când un copilaş a început să bage în gură cuburile de gheaţă şi să le scuipe înapoi. Desigur, plin de români, ţărani, dar din ăia de te fac de râs de îţi vine să îţi iei picioarele la spinare. Nu ştiu dacă mi-a fost bine sau rău. Cert e că m-am înnegrit şi, până la urmă, asta mi-am dorit.

 

P.S: Le mulţumesc celor de la Bookblog pentru un nemeritat loc 20 la siteurile de cultură. Nu ştiu dacă am un site de cultură. Încerc, dar nu sunt sigură. Cred că Vania şi Gabriela meritau un loc în faţa mea. Dar vă mulţumesc şi voi încerca să fiu mai bună pe viitor.

 

 

 

Acestea fiind spuse, să dăm nişte cadouri.

 

 

 

Pentru Cella, aripi de libertate

 

 

 

 

 

Pentru Vania, o fântână cu vin alb 😀

Pentru Mana, în apropierea concediului ce va veni

Pentru Nicu, nu-i răsărit, dar e o dimineaţă mohorâtă

Pentru Maria, un strop de munte, un strop de mare şi un strop de libertate

Pentru Corina, stropi de fericire

 

 

 

 

 

 

Pentru tata Borgo, un strop de apă împletit cu mult, mult soare

 

 

 

Pentru Kmi, o noapte luminată

 

 

 

Pentru Crina, nisip cu scoici şi mare. Brăţări nu am găsit 😛

 

 

 

 

Pentru Gabriela, stropi de fericire şi de inspiraţie

 

 

 

Pentru Cora, o mică oază de verdeaţă

 

 

 

Pentru Sibilla, puţină dragoste împachetată în fire de

nisip

Pentru Laura, tot stropi de fericire

 

 

 

Pentru Cristal, un albastru al bucuriei

 

 

 

Ţin să menţionez că nenorocirea asta a pus pozele în ce ordine a dorit, dar în fine, fie, le-am luat deja de două ori de la capăt.

Sper că nu am omis pe nimeni.

UPDATE:

 

Pentru Micutzu, piscina de sub cascadă

Pentru Ştefan, presupunând că s-a săturat de mare, gălăgie, aglomeraţie, un munte liniştit plin de case

 

 

 

 

 

Cadouri

Dacă Crina mă provoacă, răspund şi eu provocării. Păi, o să-ţi aduc de la bulgari, ce mi-ai adus tu mie de la mare 😀 Uite aşe. Dar, una peste grămadă, toată lumea îmi spune că nu am ce lua de la bulgăroi. Toţi îmi zic să nu mă înarmez cu prea mulţi bani. Cică nu ai ce şi nu ai ce. Probabil că, în afară de poze, chiar nu o să am ce. Ţinând cont că hotelul e un fel de fortăreaţă. Suveniruri? Poate, cine ştie. Om vedea. Dar, până una alta, aşa, cât sunt eu plecată la căpială, ziceţi ce v-aţi dori. Că vă cumpăr şi vă trimit via poştă. Nu, lui Vania nu îi iau nici ţuică, nici vin, nici bere. Să se gândească la ceva mai puţin lichid 😉