Azi îmi e somn

Un somn din ăla dureros. Am impresia că a trecut un camion peste mine. Şi sunt aproape sigură că nu a trecut. La un moment dat, azi noapte, când parcurgeam autostrada mă sună cineva şi mă întreabă unde sunt. Cum habar nu aveam, i-am dat singurul răspuns inteligent pe care l-am avut: „Paralel cu un camion, dar o să-l depăşesc imediat”.

Ieri am adormit la şapte în zorii zilei. În timp ce alţii se trezeau şi se pregăteau de munci. Eu nu, abia mă lua somnul, aşa că n-am opus rezistenţă. M-am trezit la treisprezece. Că aşa a trebuit să fie. La paisprezece eram să-mi beau cafeaua, vorbind telefonic cu roşcata care nu mai e roşcată şi mâncând nişte răcituri.

A urmat machiajul, făcut la o profesionistă. Apoi fuga acasă după fusta scurtă de tot şi sandalele Paciotti. Trebuia să le scot şi pe ele în lumea bună. Mă rog, atât cât s-a putut. M-am schimbat într-o budă – nu că ar fi vreo şmecherie dacă stau să mă gândesc de câte ori m-am schimbat prin maşini sau te miri unde.

Cristian mă aştepta acolo cu o prăjitură Anastassia absolut delicioasă. Ivona şi băieţii au apărut la scurt timp. Jesus ce copii cuminţi şi educaţi are. Mai rar în ziua de azi.

După plecarea Ivonei a venit şi Monica Ramirez.

Fireşte. Între timp eu mi-am făcut numărul, iar apoi am stat la piesa „Insomniacii”. Chiar mişto piesă. Jur că a fost mişto. Mi-a făcut plăcere.

Mno, pe scenă le-am arătat picioarele. Ştiţi cum e, decât să zici vreo prostie pe care să ţi-o rumege toţi, mai bine îi faci să nu audă distrăgându-le atenţia 😀 A mers.

În noapte m-am întors acasă. Ei bine, acum mă simt de parcă m-ar fi călcat un camion şi am o mie de chestii de făcut. Fir’ar să fie de treabă.

Reclame

Ultimul episod

Dap, s-a finalizat Inocentul? O fi bine să zic „finalizat”? Adică, am văzut că dacă te apuci şi zici din astea, nu le sună bine unora. Iar eu mă gândesc să-mi sune mie sau să le sune lor?

Acum că s-a terminat foiletonul parcă îs un pic tristă. Adică abia aşteptam să-l termin, ca apoi să îmi pară rău. O să-i simt lipsa. Mulţumesc, Loredana! Loredana l-a făcut PDF şi îl puteţi descărca. După ce-l citiţi îmi puteţi trimite banii la… 😆

Bine, gata.

Adevărul e că nu sunt în toane prea bune. E vorba de cap. Nu, nu mă doare, doar că e el negativ. Tâmpit de negativ.

Azi am realizat cu Ivona nişte lucruri frumoase. În străfundul sufletului meu dansez de fericire, dar capul… Oricum, sunt chiar bucuroasă că am reuşit aşa ceva. Adică că vom reuşi. Acum, cel puţin, pot să văd ceva spre viitor. Noroc că am avut cu cine pentru că nu oricine e deschis spre nebunie pură 😀

Tot acum îl anunţ pe Mircea Pricăjan că da, adică că voi avea ceva de spus pentru Suspans.ro. Până duminică. Îmi cer scuze că am cam întârziat lucrurile, dar tot capul e de vină. Şi cum nu mă pot despărţi de el, asta e. Îl păstrez că nu am de ales.

Dacă tot suntem aici o să vă spun şi asta: de pe 1 august voi avea un articol pe săptămână în Feminis. Le mulţumesc că m-au contactat şi mi-au dat de gândit.

Tot azi, că azi a fost zi de zis „tot azi” 😀 , m-am întâlnit şi cu Cristian Gheorghe. Noi ne-am mai văzut la Bookfest, dar acum ne-am văzut şi mai bine. Ştiţi, Cristian se ocupă şi de Cantina Socială. Am gătit şi eu pe acolo. Fireşte, apoi au murit toţi cei ce au mâncat, doar Piţi a supravieţuit. Doar v-am spus că a făcut-o.

Tot azi, da, că toate sunt azi, doar v-am zis, Vania a continuat cu celălalt Inocent.

Tot azi Griska a zis ca-i place de Piţi.

Tot azi am condus de am făcut băşici în tălpi… asta nu cred că era de interes naţional…

 

Aaa, dar să vă spun, că totuşi ceva tâmpit de negativ, dar cumplit de funny tot s-a întâmplat. Bine, funny acum că sunt acasă, atunci n-a prea fost.

Blonda de mine pleacă de acasă, pe autostradă – nu la produs că aveam bani, poate mâine – cu gândul că bagă motorină de la km 30, ca de obicei. Dar muzica bum, bum, blonda cânta, sula motorină că am uitat. Pe la jumătatea autostrăzii, tot blonda de mine, îşi dă seama că e groasă. O sută nouăzeci la oră şi motorina cam scădea. Eh, am zis, asta e, nu-i bai, vine Agipul imediat. Bine, el a venit, eu am oprit. M-am dus ca o lady la pompă şi i-am făcut semn „sclavului” să vină să mă ajute. El îmi rânjeşte ca un… să nu zic, şi zice: „S-a oprit curentul”.

Mno. Disperată, de data asta cu o sută douăzeci la ora, să scot consum bun, nu?, merg spre următorul peco şi ultimul. Nu. Nici acolo curent. Tot cu o sută douăzeci rulez până în Bucureşti. Nici de muzică bum, bum nu mi-a mai ars. Ceea ce s-a văzut că având magazie cu şase cd-uri, la un moment dat muzica ajunge la Mădălina Manole. În alte ocazii aş fi schimbat imediat pentru că, la drept vorbind, soarta ei m-a cam impresionat, dar în situaţia dată nici n-am auzit-o. Bun. În Bucureşti mă duc la Petrom, bag motorină şi încalc vreo sută şi ceva de reguli de circulaţie. Dar nimeni nu m-a claxonat, nimeni nu m-a înjurat, ba din contră. Poate că se citea pe mine panica.

Asta da situaţie stupidă, să ai peco la dispoziţie dar să nu fie curent. Acum mai bine îmi culc neuronul ăla cu gânduri negre. Mâine va fi mai bine… sau nu.

Dacă sursele sunt tăcute…

În ceea ce priveşte măreaţa întâlnire de azi a celor de la RCWC, măcar să vă spun două vorbe.

Mai întâi de toate avem o poveste cu reţete de toată frumuseaţea. Cred că o să-l depăşească în curând clubul secret al bucătarilor pe Harry Potter. Ceea ce le şi dorim celor de la Cantina Socială.

Pe urmă, ca să nu fie apoi, Vania iar mă ucide atât pe mine cât şi pe Anastassia în noul său foileton-parodie „Kriminalroman” sau „Inocentul” dacă vreţi.

Cum de la întâlnirea secretă nu veţi afla nimic, măcar să aveţi ce rumega până când îmi termin eu sumedienie de treburi. Fraţilor, şi mereu zic că le fac pe rând şi ajung să le fac pe toate în acelaşi timp. Cred că nu sunt normală. Deci la muncă nu la întins mâna. Sau pe acolo. By!

A, da, zilele astea, totuşi, sursele vor da în mod oficial o bombă… De presă 😉

Ce-a fost azi nu va fi mâine

Era să uita. Am gătit pentru Cantina Socială, iată 😉

Şi e normal să fie aşa.

Să vedem. Am băut vreo două cafele cu George Arion, care ne-a vizitat tocmai la fix pentru a agăţa eu TVR-ul şi a-l băga în stand. Hi, hi, funny a fost când am agăţat Antena 1 😉

Ei bine, Oana Duşmănescu cu pisicile… adică cu „Pisica Olga” a stat la stand. Sigur, s-a mai şi mişcat. Cum altfel?

Autografe s-au dat şi nu prea. Un domn a cumpărat pisica, mai multe pisici, dar n-a vrut autograf pentru că le vindea mai departe. Hmm. Deh.

Apoi a urmat lansarea „divelor”: Oana Duşmănescu şi Stela Popa şi-au lansat romanele în prezenţa unui public numeros – cu această ocazie editura pentru copii de vis-a-vis, fireşte, ne-a iertat şi nu ne-a mai pus melodii cu muşchetarii, aleluia.

Chiar şi eu am dat autografe. Cum vedeam pe cineva că-mi cumpără o carte, cum săream pe el de ziceai că e aur 😀

Dar să vă spun ce se întâmplă mâine.

Mai întâi lansările:

 

VINERI, 11 iunie

Ora 13,00 – Lansare Jurnalism

 “Limba de lemn in presa” si “Jurnalism in exil si diaspora”

Coordonator: Prof.Univ.Dr.  Ilie Rad

 “Interviu:recurs la memoria colectiva” – Coordonator: Prof. Gabriela Rusu Pasarin

Invitati: Bogdan Hrib

 

 Ora 15,00   Lansare Comunicare “Comunicare si conflict”, Laura Marusca,

                                                            “Criza si Media”, Mirela Abrudan

 

Ora 16,00  Lansare LIT

“Zilele mele cu Renata” Alexandru Petria

“Labirint obligatoriu” Lucia Verona

Invitati: Daniel Cristea Enache, critic literar

              Bogdan Hrib, editor Tritonic

            Oana Stoica Mujea, editor Tritonic

 

Bun, avem şi autori la stand. La ora 10:00 avem o surpriză. Nu o dezvăluim, vă spunem doar că ar fi bine să fiţi acolo.

 

La ora 14:00 Lucia Verona vine să vă dea autografe şi va rămâne în standul Tritonic până după ora 16:00.

Ştafeta îi va fi predată lui Alexandru Petria care va mai rămâne după lansare o oră sau două, să vă zică cum e cu sexul… ăăă, mă rog, vă lămuriţi voi 😛

 

Aşadar şi mâine e zi plină. Important e ca voi să fiţi acolo şi să ne întrebaţi de vorbă. Dacă nu vă întrebăm noi 😉

 

Şi poze de azi, câteva. Mai multe pe facebook.

 

 

De prin bloguri

În primul rând, nu, nu vorbim azi de nuntă, poate mâine. Nu ştiu, am treaba multă.

 

Aşa, Inocentul e la interval. N-am uitat, dar n-am avut când vă spune

Apoi, Vali Badea a început să ia şi interviuri, ia priviţi.

Tot apoi, că îmi e lene să fiu inteligentă, Cantina Sociala m-a invitat să gătesc 😀 Aţi pus-o, joi o să vă otrăvesc 😛

Şi Sibilla zice să mai deschid şi eu fereastra să mă aerisesc. Nu poci, măi, sunt răcită 😀

 

Şi scriu texte pentru nişte chestii, da? Vă spun ori la noapte, ori de dimineaţă 😉

 

Hai gata.

UPDATE: