Oficial

Cred că acum e oficial. Adică cred că mă pot da mare. Bine, oricum mă tot dau mare de când am blogul ăsta. Dar nu e un lucru rău. Eu mă dau mare şi când visez. Oh, da, să rămânem la subiect.

A fost o zi. Destul de însorită din câte îmi amintesc. Pe strada respectivă nu se putea intra cu maşina, iar tocurile mele se afundau în pământ. Nu-i bai. Apoi am cunoscut un mare câine lup. Doamneee, ce câine frumos. Mă rog, să zicem că el a ţinut neapărat să mă cunoască pe mine. Pentru că eu nici nu-l văzusem. Şi mi-a lins blugii 😀 Apoi am intrat în casă. O casă mare, frumoasă, cu etaj şi cu mansardă. Cu terasă la etaj. Frumos făcută mi-a plăcut. Doar că nu e tocmai o casă, ci sediul tritonicilor. Dacă am tras bine cu ochiul şi amintirea mă mai ajută era şi Lorena Lupu acolo. O, da, o scriitoare minunată. Tânără şi minunată. Dar să nu zic prostii, că nu sunt sigură că ea era.

Am fost dusă în mansardă. Acolo unde, în mod oficial, e biroul lui Carmen Vasile. Am vorbit, ne-am cunoscut. O tipă super. A venit şi Mirela Neculce. Ne-am cunoscut mai bine, pentru că noi ne mai văzuserăm. Nu era prima oară. Apoi, ca un cavaler alb, a venit Bogdan Hrib. Să vă spun că dădea din colţ în colţ, hai să nu vă spun :P. Am revenit la etaj. Acolo mi-am deschis laptopul şi am început să numărăm cuvintele. Nu noi, word-ul, că doar are şi el treaba lui pe lumea asta. Apoi, s-a decis: „O împărţim în două, prea lungă”. Ei bine, şi de aici s-a semnat. Lungă, lungă, dar destul de bună 😀 Asta zic eu, mă rog, mai trebuie să mă susţină şi Carmen că ea e editorul meu.

Oricum, acum s-a anunţat oficial. Deci da, deci sunt, deci pot. Aaa, deci mor 😛

Reclame