Ştiu cine e criminalul

02

 

 

 

 

 

 

 

Îi ştiu numele, prenumele şi meseria, ba chiar şi motivaţia. Sigur că vorbesc despre „Indicii anatomice”, că doar nu despre cai verzi pe pereţi – mă rog, şi despre asta.

Până acum am doi morţi, două victime, să mă exprim în termeni specifici. Una din victime am găsit-o, şi pot să vă spun că nu arată prea bine. A doua… eh, încă se mai împrumută organe din trupul ei, probabil că asasinul o ţine undeva într-un frigider.

Crina va fi în pericol. Culmea, în loc să se prindă Lala – adică detectiva – roşcata se prinde înainte. Criminalul îşi dă seama şi el că roşcata (elfa) ştie, aşa că… Desigur, nu ştiu exact ce va horărî domnul asasin, probabil că va lua el o decizie.

A, am uitat să vă spun. În tot acest timp, Bogdan e terorizat de mesaje de ameninţare. Culmea e că nimeni nu crede că e într-un pericol real. Aşa să fie? Habar nu am. Oricum, Lala e prea ocupată cu trecutul ei, prezentul e doar o portiţă de scăpare din mrejele trecutului. Ce şi cum se întâmplă? Am o vagă idee, dar nu mizez şi pe ceea ce îşi doresc personajele. Aţi văzut ce nasol e când personajele îşi iau povestea în propriile mâini? Aproape că te simţi folosit. Nu mai înţelegi nici tu nimic. Aşa îmi dau seama că personajele mele doar se folosesc de mine pentru a le spune povestea. Dar eu n-am nici o legătură. Hmm, ciudat. Dar momentan mă complac 😀

Probabil că într-o lună şi jumătate cartea va fi gata. Apoi urmează să fie trecută prin mâna celor doi protagonişti reali. Cu toate că nu o să le dau posibilitatea de-a schimba ceva. Indiferent că le convine ori ba. Apoi, desigur, urmează o surpriză. Ba cred că surpriza o veţi avea înainte de-a termina eu cartea. Şi la Gaudeamus vă aştept cu ea – vorbeam despre carte, desigur.  

No, planul e făcut. Contractul e semnat, mai mult nu pot nici eu.

Ah, da, în iunie voi începe o nouă carte. În sfârşit, la patru mâini. Da, o carte pe care o voi scrie cu Bogdan. Nu, nu vă spun despre ce e vorba, dar o să râdeţi mult, asta vă promit. Până atunci vă mai plictisesc cu „Indicii anatomice” Ei? Hai că nu stau chiar degeaba 🙂

Şi da, Reginele au întârziat un pic. Dar ţinând cont că trebuie să iasă multe cărţi în perioada asta, puţină întârziere nu strică.

Vorbim!

Reclame

Povestea altor părinţi

coraline

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Tocmai mă uitam concentrată pe HBO, la topul celor mai bune filme ale lunii. Unul din ele, pe locul patru mai precis, este „Coraline” după cartea lui Gaiman. Carte pe care o puteţi comanda repede, repede de la Tritonic. Daca o mai fi.

Au fost vreo cinci minute imagini din film şi actorii care au lucrat la vocile personajelor păreau foarte entuziaşti de ceea ce li s-a întâmplat. Să vă spun drept, m-a intrigat viziunea regizorului asupra filmului. În momentul în care am citit cartea, am avut aceeaşi viziune uşor sadică. Ba chiar mi-am închipuit personajele cam în acelaşi fel, dând contur unei alte lumi, unei familii diferite şi totuşi aceeaşi.

Ideea în mare a cărţii, a filmului, este că indiferent cât de rău ţi se pare acasă, tot mai bine e acolo decât în altă parte. Lumea pe care o cunoşti, îţi oferă siguranţă.

Ar fi păcat să rataţi cartea, dar ar fi păcat să rataţi şi filmul, mai ales că e şi 3D. Abia aştept să-l văd într-un cinema 3D. No, hai mai repede cu filmul, că nu mai am răbdare…

Domnule Preşedinte, cartea e la mine :)

În ziua de azi e greu să „furi” o carte cu autograf, mai ales dacă vorbim despre o ediţie aniversară şi, mai cu seamă, dacă este vorba de scriitorul Ion Iliescu. Dar, normal, am reuşit. A fost scandal, mama a zis că vrea să o citească prima pentru că ea m-a făcut pe mine şi nu eu pe ea. Aşa că i-am dat dreptul de-a o citi. Tata a zis că lui i-a trimis, singurul preşedinte al acestei ţări, cartea şi să-mi pun pofta în cui. Unde mai pui că autograful îi dovedeşte spusele.

coperta1

aniversara

autograf

Dar nu m-am lăsat până nu am pus mâna pe ea aşa cum se cuvine. Nu am apucat să o citesc, dar am răsfoit-o.

Culmea, am dat peste ceva cu adevărat interesant. Dacă revoluţionarii îşi plănuiau mişcările în cafenele şi ceainări, astăzi, guvernul, tot cam pe acolo se face. Ceea ce dovedeşte, încă o dată, că e greu să fii original în politică.

citat

coperta4

Sunt mândră de cartea mea, şi v-o arăt doar aşa să vă ofticaţi 😛

La foc automat

Sau cum te stresează o Crină.

murder-my

Păi da, cam ăsta din urmă trebuia să fie titlul postului. Vreţi să ştiţi cât de stresantă, manipulatoare şi rea poate fi o sătmăreancă? Păi să vă povestesc. Începe aşa:

Ea: „Dacă nu termini cartea aia până miercuri, tu o să fii cea moartă”. Normal, cu ţipete şi unghii înfipte în carne. Îmi arată pe web sângele şi zâmbeşte animalic. Eu înghit în sec.

Eu: „Da’, dar ştii…”

Ea: „Nu vreau să aud scuze. Şi cum o termini, cum mi-o trimiţi”.

Normal, eu nu am terminat-o până miercuri „cartea aia”, dar am terminat-o în seara asta. Ce, credeţi că a mulţumit-o? Nuuu.

Joi îmi scrie:

„Miercuri o să mori!”, normal că am simţit ameninţarea. Am început să scriu în disperare, dar ea îmi stătea ca o suliţă în coaste. Din când în când îmi mai dădea câte un telefon sau un mesaj pe mess. Vă daţi seama că acum am căpătat fobie de telefoane şi de mess. Nici nu cred că voi mai reuşi să dorm la noapte. Nu sunt sigură dacă nu şi-o duce oricum ameninţarea până la bun sfârşit. Şi dacă e să mor miercuri, ce dracu’ să fac până atunci? Voi ce aţi face în ultimile zile de viaţă?

Crina, sigur, sigur, nu vrei să mă ierţi? 😆

Lansarea

Zi frumoasă la Piteşti. Ce-i drept, cam multe lansări săptămâna asta. Fiind vineri şi lumea deja îmbuibată cu lansarea lui Gheorghe Dinica, premiile scriitorilor, etc, nu au fost chiar numeroşi. Dar au fost. Au fost chiar şi receptivi.
Însă, mie mi-a plăcut. A fost o lansare frumoasă. Domnul Dolea a impresionat auditoriul. Marian, cred că a avut ceva emoţii. Ei, bine, vă dau câteva poze şi mă duc să dorm. Eu, cum am făcut, cum n-am făcut că am ajuns la doisprezece acasă. Nu, nu, autorii şi staful Tritonic au plecat mai devreme. Mai multe, dacă o vrea v-o spune Marian. Poate că o să vă spun şi eu zilele ce urmează. Dar, ţinând cont că mâine iar nu voi fi acasă, veţi mai aştepta puţin.
Vania, vezi că ţi-am trimis mail. Publică şi tu Iara (VIII).

 

Mai multe poze aici

Sa onorez o leapsa

Să mă ţin de cuvânt şi să onorez leapşa de la Mihai. Cele mai frumoase zece cărţi sau cele zece cărţi ce mi-au rămas în suflet.
Hehee, Mihai, sunt mai mult de zece, aşa că le împart în categorii. Ce să fac? Nu mă pot hotărî. Sunt prea multe şi prea frumoase. Şi aşa, am lăsat unele în urmă şi nu e bineee, dar asta este.

Dragoste: Ciuleandra, Dama cu camelii, Tristan şi Isolda, Lorelai (încă mai pot plânge recitindu-le, cred că încă mai pot, dacă nu o să mă chinui să storc o lacrimă, dar tot sunt minunate).
Poliţiste: Seria lui Doyle (Holmes), îmi plac chiar şi fantasy-urile lui. Nu la grad de „cel mai mult”, dar „destul de mult” merge. Seria Poirot şi seria lui Simenon, Inspectorul Maigret.
Aventura: Toată seria lui Dumas, de la Muşchetari la Vicontele de Bragelone şi ce o mai fi. Sunt destul de multe, nu am de gând să le enumăr. Şi Karl May.
Teatru: Regele Lear a rămas preferatul meu. Şi la ăsta încă mai plâng. Beaumarchaise, toată seria Fiagaro. Adică trei piese mari şi late – minunate. Şi, cel mai cel, Euripide. Nu aş şti să aleg o piesă anume, chiar îmi plac toate. Normal, normal, recitesc şi acum Caragiale când am chef să râd.
Fantasy: Anne Rice „Ora vrăjitoarelor”,  Sergiu Someşan şi, normal, Pratchett.
SF: O parte din Asimov, restul… mnu.
De suflet: Divina comedie, da e de suflet pentru mine, încă o mai pot reciti. Încă îmi mai place. Încă e cea mai minunată. Şi Quo Vadis, Doamneee, ce carte, ce carte, încă mai pot suspina după ea.
Horror: King, în general cam orice, singura care iese din discuţie este „Mobilul” – plictisitoare.
Poezie: „Amorul unei marmure”, „Amorul unei marmure” etc… Adică Eminescu.
Acum cui să dau leapşa. Să vedem: Crina, că şi aşa eşti plictisită şi Kmi ca să mai uiţi de termopane.
Ei, m-am achitat? 😀