Hai, bine, să nu exagerez, a fost cam de patru ani și jumătate. Desigur, detaliile suculente și prostia-mi nemărginită o să le aflați într-o revistă cu un tiraj bun – vă spun la momentul potrivit unde. Nu de alta, dar războiul meu nu se va duce pe blog, facebook etc ci acolo unde contează, adică în cea mai mare parte în tribunal, dar și presa o să aibă partea ei de contribuție.
Da, îmi recunosc prostia. Uite că o fac public. Am luptat alături de un om care nu a dat niciodată nici măcar o cafea, un om care și-a permis să spună despre mine și alte două persoane că „sunteți burghezi, voi vă permiteți, iar eu n-am decât două sute de euro în buzunar”. Un om care și-a permis să-și facă imagine pe munca mea fără să dea nici măcar un pahar cu apă pentru că e prea calic și totul trebuie să-i revină lui.
Pe acest om l-am ajutat nu numai cu munca mea pentru editura lui minunată „Tritonic” ci și cu alte lucruri. Nici o grijă, într-un sens n-am fost proastă, am păstrat toate documentele. Drăguț maxim este că am cărți pe care n-am contract și din câte mi-a spus avocatul asta înseamnă penal. Nu-i nimic, nu sunt bani sunt pușcării. N-am făcut în viața mea rău nimănui dar acest personaj penibil și-o merită. Și apropo, daca Tritonic Publishing a dat faliment cărțile mele ce mai caută pe piață? Dar nu-i bai, să fie, se rezolvă și asta în instanță.
) Nu o să-i pronunț numele acestui personaj pentru că vreau să uit că există, dar, dragii mei, copii de treisprezece ani care urmează să publicați la acest brand vestit, trebuie să știți că vă fură. Da, acum, probabil, în afară de câțiva oameni, nu mai poate păcăli decât copiii. Sunt curioasă, o să-i ia din grădiniță?
Răbdare să aveți că am detalii gârlă ;
Datorită unui proiect și unor oameni minunați am decis că a venit timpul s-o iau de la capăt. Am avut, probabil, pauza de care aveam nevoie pentru a mă întoarce la scris. Sau, de ce nu, am avut imboldul necesar. Cred că am avut imboldul necesar să reîncep și scrisul pe blog, nu de alta, dar, în curând, o să am de făcut câteva dezvăluiri. O să arunc lumea scriitoricească în aer pentru că pot și pentru că vreau. O să pornesc un jihad din care nimeni nu o să mă mai oprească.
A venit momentul ca oamenii să afle niște lucruri. Asta pentru că m-am săturat să tot fiu călcată în picioare.
Dar revenind la oile noastre fix în septembrie se va anuța proiectul. La jumătatea lunii o să apară prima carte și apoi om vedea ce o mai fi. Cred că va fi și o mare lansare în București. Dar toate la timpul potrivit pentru că ar fi păcat să stric surpriza.
Vă spun doar atât: avem o ziaristă mamă singură a unei fetițe de trei ani si un fost polițist, acum detectiv particular, bețiv și dependent de poker. Cred ca o să fie o pereche interesantă, dar vă voi lăsa pe voi să judecați la timpul și momentul potrivit.
Oana Stoica Mujea 