Ţara se scaldă în căcat. Locuitorii sunt încântaţi şi-l mănâncă cu pumnul. Trăiască!
Nasu încă scoate fecale pe bot. Ei, acum depinde cu ce a fost hrănit în pruncie. Se vede, nu?
Lumea nu se schimbă, eventual se afundă.
Cică ar trebui să vină sfârşitul lumii, păi să vină azi că eu m-am săturat de ea.
Staţi calmi, guvernul nu şi-a luat-o în freză cu pensiile. Vor mări dările, nu-i bai. Găsesc ei cum să ne îngenuncheze.
Care ziceaţi că aveţi un job bun în afara ţării? Nu de alta dar scrisul nu mai rentează de când l-au impozitat ăştia. Să le fie de bine. Să scrie Boc cu Băse că eu nu am chef s-o mai fac în condiţiile date. Nu am de gând să plătesc pe creierul meu.
Şi cam asta e ştirea. Dragii mei, da, „Sărutul morţii” e ultima chestie pe care o voi mai scrie în viaţa asta. Mă reprofilez. Şi nu e glumă, e foarte serios. Atâta pentru azi. Am încheiat transmisia. Dacă vreţi să-mi spuneţi ceva abţineti-vă, n-am chef.
Eu ştiam c-o pregăteşte. Că o scrie. Că o ceva acolo. Nu ştiam sigur ce. Dar tot auzeam şoapte cum că o să publice. Şi am aşteptat, şi am aşteptat până am uitat. Şi poc, loveşte ca un fulger. A apărut. Văzui pe colo, pe colo. Iote, băiii, a scris-o. A scris-o, a scris-o sau era scrisă şi a publicat-o, nu sunt sigură. Dar mă va lămuri el într-o zi sau mă vor lămuri alţii, vom vedea.
Ideea e că dacă pe 19 mai treceţi prin Bucureşti, la ora 17:00 nu-l rataţi. Mordechai e o apariţie. E un personaj. E inedit. O să vedeţi. De aia şi cred că a scos ceva măreţ. Bine. O mai fi şi calitatea invitaţilor care mă face să cred asta? O fi.
Şi datorită Cellei aflu că se poate comanda şi online, de aici. Dar eu nu o vreau online, pentru că vreau autograf. Fac colecţie de autografe. Nu ştiu dacă voi putea ajunge la lansare ţinând cont că mâine zburd întreaga zi, aşa că… eu îi doresc „succesuri” maxime.
A, da, şi voi nu uitaţi să vă duceţi să-l vedeţi. Unde? Păi afişul de ce îl pun, a?
Dacă mă mai întreabă cineva de ce recitesc, again, „Infernul” lui Dante răspunsul îl are public: pentru că vreau să ştiu exact unde ajung, fără ocolişuri. Ar fi bine să îl citiţi şi voi, s-ar putea să vă intereseze. Despre operele lui Platon n-am să vă povestesc acum. Mă gândesc că e destul de greu să le recenzez, dar găsesc eu o soluţie. Oricum, şi astea ar trebui citite, încă sunt actuale. Vă garantez. Iar puţină gândire filozofică nu strică. Cel puţin n-au cum să vă bage mai rău în depresie. Aaa, scuze, eu eram aia cu depresia. Voi, ca să ajungeţi depresivi, vă rog citiţi „Infernul” sau recitiţi-l.
Şi acum leapşa.
E a doua leapşă pe care mi-o dă Daniela. Prima oară m-am fofilat. Acum nu mai pot, dar îmi şi place aşa că nici nu mai vreau să o fac. Să începem:
1 Citatul tău preferat dintr-o poezie a lui Eminescu:
Ei, hai, că am tot zis care e poezia mea preferată, doar că o prefer cu totul, nu la citat. Dar o să încerc cu două strofe, fie: „Amorul unei marmure”
Căci te iubesc copilă, ca zeul nemurirea,
Ca preotul altarul, ca spaima un azil;
Ca sceptrul mâna blândă, ca vulturul mărirea,
Ca visul pe-un copil.
Şi pasu-n urmă-ţi zboară c-o tainică mâine,
Ca un smintit ce cată cu ochiu-ngălbenit,
Cu fruntea-nvineţită, cu faţa cenuşie
Icoana ce-a iubit.
2 Poeţii preferaţi de naţionalitate română:
Minulescu
Coşbuc
Eminescu
3 Poeţii preferaţi de naţionalitate străină:
Poe
Baudelaire
(Or mai fi dar nu mi-i amintesc acum)
4 Poeţi contemporani:
Răzvan Dolea
George Arion
Adrian Suciu
Şi mulţi alţii…
5 Scriitori preferaţi
Wilde
Poe
Cervantes
Dante
Şi mulţiiiiiiiiiiii……
6 Scriitori contemporani
Oh, cât de mulţi sunt:
Lucia Verona
George Arion
Bogdan Hrib (Somalia a fost chiar bestială)
Ivona Boitan
Ioan Sorin Usca
Constantin Stanoiu…
Şi mai sunt…
7 Ultima piesă de teatru văzută
„Lady Capuletti”
8 Ultimul spectacol de opereta vazut
„Voievodul ţiganilor”
9 Cărţi preferate
La asta chiar nu pot să răspund pentru că depinde mult de starea de spirit. Dar „Infernul” rămâne printre primele. Nu întreaga „Divina comedie”, ca să ne înţelegem.
10 Cu ce scriitori, dacă ar trăi azi, ţi-ai dori să fii prieten
Cu Dante şi Wilde.
11 Ce carte scrisă deja ţi-ar fi plăcut să fie scrisă de tine şi de ce
Ei na, sunt prea arogantă ca să-mi doresc aşa ceva.
Şi cam atât. M-am gândit bine şi dau leapşa mai departe în lumea spiritualităţii şi cea a poeziei: Vania, na, să te saturi 😀 ; Cella, te rog, sunt sigură că e pe gustul tău.
Recensământul, desigur, va avea şi o parte a doua când va fi cazul. Aşa cum, din neatenţie am uitat-o pe Cella, aş mai fi putut uita şi alţi oameni care au scris. Aşa că vă rog nu vă sfiiţi şi spuneţi-mi.
Şi, aşa cum deja ştiţi, picioarele mele nu prea mai stau pe acasă. La drept vorbind acasă mă simt ca la hotel. Cu valiza tot timpul pregătită. O desfac doar pentru a spăla ce e în ea, ca să o fac la loc. Nu e chiar o viaţă uşoară nici asta. Aşa că mâine o iau de la capăt. De data asta cu maşina fiind chiar eu şofer până la Târgu Mureş. Şi apoi să mă întrebaţi de ce sunt cheaună şi nu mai ştiu vorbi.
De fapt vă spuneam că mâine la Târgu Mureş am două evenimente eu personal. Mai întâi pe la ora 17 la Biblioteca Juteţeană se lansează Parfumul, normal. Alături de Flacăra, logic. Tot ce regret e că nu e şi George Arion acolo. Şi pe la ora 19 am fost invitată şi eu, în calitatea mea de om cu blog şi de om ce foloseşte facebook-ul şi din când în când twitterul să vorbesc despre „Blogurile, facebook şi politica” carte scrisă de: Tudor Salcudeanu, Paul Aparaschivei şi Florenţa Toader. Aşa că mâine, dragi târg mureşeni, ne vedem de două ori ca să nu avem discuţii pe urmă 😉
Miercuri, fireşte, voi fi la Bistriţa. Nu ştiu ora, nu ştiu locaţia. Da, da, Iulia mi le-a trimis, dar eu am fost prea rătutită pentru a şi păstra ce mi-a trimis ea. Nu da, Iulia! Dar vă povestesc din mers. Aşa că nu scăpaţi de mine prea uşor.
Joi voi fi la Deva, ca să fie treaba treabă. Pe la ora 13. Nici aici n-am priceput locaţia, dar, aşa cum v-am spus şi mai sus, vă ţin la curent. Aşadar dacă sunteţi din aceste trei locaţii şi vreţi să mă vedeţi, să mă înjuraţi, să mă pupaţi sau orice altceva vă trece prin cap, ştiţi unde mă găsiţi.
P.S: Pe Club găsiţi povestea unei cărţi de Wilde pe care o puteţi citi într-o oră fără probleme. Bucureştenii, cel puţin, ar putea s-o citească în trafic.
M-am întors, dragii mei, dar n-am să vă povestesc nimic acum pentru că sunt frântă. Dar vă spun unde găsiţi impresii.
Începeţi cu doamna roşcată pentru că ea a organizat evenimentul. Apoi mergeţi la Darius să vedeţi poze – ăstora ar trebui să le mulţumesc cu plecăciuni pentru că m-au suportat, dar nu am s-o fac 😀 . Apăi, dacă vreţi mergeţi la băieţii ăştia, absolut fenomenali: Otto, Florin 09 (putea fi 07), Raulito şi, desigur, preferatul meu: Adrian SM.
Dar… că nu s-a terminat aici. Există şi un dar, puteţi intra şi la vicepreşedintele consiliului judeţean, adică Adrian Ştef, un tip foarte simpatic 😉
Dacă am ratat pe cineva, vă rog să mă trageţi de urechi. Domnul primar nu cred că a scris, iar eu nu îi ştiu blogul aşa că…
Ordinea e aleatoare, adică aşa cum o am în arhiva mailului.
Mariana Ciutacu (http://www.mana.ciutacu.ro) – „ Pot eu să zic altceva? Accept, sigur că da! Şi mulţumesc!”. Nu, Mana!, eu îţi mulţumesc pentru că te-ai lăsat băgată într-o afacere aşa urâtă. Despre Mana ar fi multe de spus, dar n-am să vă spun nimic. Nici nu am pretenţia că o s-o descoperiţi pe ea cea adevărată, pentru că nu va fi aşa. Dar important este că există în acest roman-foileton.
Darius Filip (http://desprepsd.wordpress.com) – „Your wish is my command.”. Aşa spune mereu, dar nu trebuie luat în serios.
Andrei Bădin (http://www.badin.ro) – „ Dragă Oana, nu am nimic împotrivă. Sper să nu fiu criminalul…” Eu cred că şi-ar fi meritat-o, doar pentru a-i dovedi că speranţele pot fi spulberate. Dar nu m-a lăsat inima. Îmi e prea simpatic.
Roger Pop (fără blog şi cel mai bun prieten al lui Darius Filip în viaţa reală. I-am promis să mă răzbun pe el în cartea asta, pentru o fază care mi-a făcut-o chiar la mine acasă) – „ Depinde cum te răzbuni, poate că o să-mi placă”. Să fie sigur că am făcut-o, cu toate că în realitate îmi e drag.
Isabela (http://isabellelorelai.wordpress.com) – „Bine dom’le, hai să te văd. Dar te avertizez: vezi că am premoniţii”. Isabelle mi-a fost alături când mă părăsiseră cam toţi. Nu o să pot uita niciodată gestul pe care l-a făcut faţă de mine cu ocazia unui anumit eveniment. Şi pe calea asta o anunţ că orhideea pe care mi-a oferit-o înfloreşte tot timpul.
Ruxandra Georgescu (fără blog. Acesta nu e numele ei real, dar din anumite motive a trebuit să-i păstrez anonimatul) – „Bine, draga mea!”. Trebuie să vă spun că Ruxandra este o prietenă specială, şi mai multe nu spun pentru că sper să-i fiu şi naşă.
Lucia Verona (http://luciaverona.blogspot.com) – „Tu chiar eşti nebună? Ok, ştiu că eşti.” Nu e cel mai frumos accept din toate? Mai ales că îmi cunoaşte psihicul. Cel puţin ea a spus adevărul în ceea ce mă priveşte ha ha. Lucia nu numai că e specială, dar dacă nu era printre personaje m-aş fi simţit foarte frustrată.
Andrei Crivăţ (http://www.andreicrivat.ro) – „Da, sunt foarte de acord să apar în cartea ta”. Credeţi-mă că omul e sadic bine. Adică mă întrece şi am impresia că se simte bine în pielea lui. Ceea ce mă sperie.
Shauki şi atât (http://shaukisbookcase.wordpress.com) – „Haide bree, chiar mă faci personaj de carte? Am înţeles. Sunt vedetă. Ai acceptul meu. Dar vezi ce mă pui să fac, că dacă nu-mi place scriu şi eu o carte. Şi ai să vezi ce păţeşti”. Copiii ăştia, hmmm. Ce subtili sunt. Dar până acolo, Shauki e un prieten cu totul şi cu totul special. Şi îmi pare rău că nu veţi avea ocazia să-l cunoaşteţi la adevărata lui valoare. Dar ţinând cont că îl am în vedere pentru a fi personaj într-o carte fantasy, nu e chiar o tragedie.
Cella (cu nume real în carte) (http://bloglenesrau.wordpress.com) – „ACORD DAT! ACCEPT. Adică nu vreau decât să omor timpul, că în rest sunt sigură (hm, măcar mă fac) ce rol am… duc tava criminalului, da?” . Nu, Cella, el îţi aduce ţie tava. Asta e clar. În rest, tu ai spus, omori timpul. Dar pe al cui nu ai specificat. Ştiţi sigur că Cella, adică Angela, e prietena mea şi că n-aş îndrăzni să o omor pentru că n-aş mai avea pe cine chinui cu manuscrisele.
Cetin adică Arhi (http://www.arhiblog.ro) – „Dacă o să fiu personajul grăsuţ, funny, cuceritor, uimitor, genial, cu succes la femei, dar sărac, desigur că sunt de acord”. Eu sper să nu citească soţia lui ce fantezii are. Oricum, nu ţi-am putut îndeplini toate dorinţele, dar cred că eşti original, aşa cum eşti tu de obicei.
Ioan Usca (http://ivanuska.wordpress.com) – „Pune-mă personaj, dacă este necesar…” Ei, na, chiar necesar nu era, dar se impunea. Pe Ioan Usca sau Vania îl puteţi cunoaşte mai bine accesându-i blogul. O să vedeţi că nu vorbim de un singur personaj. În el se adună mai mulţi.
Cristian China-Birta adică Chinezu (http://chinezu.eu) – (omul ăsta m-a omorât încă de la început, norocul lui că îl ador cu tot cu familia lui de chinezi) – „Prin prezenta, subsemnatul Cristian China-Birta, numit în lipsă de altceva mai bun, declar pe propria răspundere şi cu riscul de rigoare următoarele:
1 Oana Stoica Mujea este fată faină (aici se dădea pe lângă mine să nu-l omor)
2 Îmi dau acceptul să fiu făcut criminal, terorist, blogger mârşav sau orice altceva consideră necesar să mă facă Oana în cartea pe care urmează să o scrie.
Semnez (în aproximativa deplinătate a facultăţilor mentale având în vedere ce am scris mai sus): Cristian China-Birta. SS indescifrabil”
Omul ăsta mă omoară cu zile, dar a fost singurul fără pretenţii. Cum să nu-l ador?
George Cernătescu sau Geocer (http://www.geocer.blogspot.com) – „Am râs cu lacrimi când am aflat că vrei să mă faci personaj de roman. Accept, cum să nu? Ai grijă, nu cumva să scap de bănuiala cum că eu aş fi criminalul. Şi să mă implici şi într-o relaţie dintr-aia scandaloasă, că altfel aş fi un personaj prea plictisitor. Acestea fiind zise, îţi urez să ai cât mai multă inspiraţie în a scrie romanul şi să devină un bestseller. Eventual să se facă şi un film după el”.
Eu am observat aşa: Geocer vrea relaţii scandaloase şi film în care să apară şi actorul care-i poartă numele. Şi ai zice că e un tip normal dincolo de online. Să mai ai încredere în cineva în zilele noastre. Puh.
Simona Ionescu (http://www.simonaionescu.ro) – „Desigur, draga mea. Am văzut ce fain scrii! Iar cum eu ani de zile am scris şi am format ziarişti de investigaţie (inclusiv crime celebre), nici măcar nu fac parte din ficţiune! Serialul meu despre Râmaru a fost material didactic pentru câteva lucrări de licenţă. Aşa că… Spor la treabă!”
Poate că ar fi mai bine ca Simona să nu citească cartea asta.
Victor Ciutacu (http://www.ciutacu.ro) – „Da!” E atât de încrezut că n-a putut să scoată decât un „da”. Ca să nu mai credeţi că glumeşte. Dar îi trece lui după ce vede ce-a păţit. Muhaaaa.
Giorgiana Păduraru cu „Gi” (fără blog. Cea mai bună prietenă a Crinei, după mine, nu vă jucaţi) – „Pot să fiu eu criminalul?”. Darius zice că ar putea, din cauză de privire nimicitoare. Eu nu mă bag, îmi place Giorgi.
Sorin Stoica-Mujea (îl cheamă şi George – ştiu, să se ducă dacă-l cheamă – dar ar ocupa prea mult spaţiu numai numele. Şi da, este soţul meu) – „Dacă nu mă faci personaj în cartea asta dormi cu peştii”. Nu m-am prins dacă era o ameninţare de tip mafiot sau se referea la acvariu. Dar am decis să nu risc.
Acestea fiind spuse nu pot decât să-mi cer scuze dacă am vorbit mai mult despre anumite personaje decât despre altele. Adevărul e că sunt multe personaje reale şi mai sunt câteva şi fictive. Îmi era imposibil ca într-o carte de mici dimensiuni să mă opresc asupra fiecăruia. Vă mulţumesc că m-aţi lăsat să mă joc cu voi şi îmi cer iertare dacă v-am neglijat.
Pentru că punctul 18 va fi premiat de Lucia, si pentru că oricum trebuia să completez, iată varianta finală:
1. Marele premiu – Pentru ca-mi place –George Cernătescu, sigur, sigur, sigur
2. Cel mai bun blogger dintre scriitori – Rămân totuşi la părerea mea: Hobbitul
3. Cel mai bun scriitor dintre bloggeri – Aici îmi e uşor, ca să fiu sinceră: Adrian Suciu
4. Blogul cu cel mai mult umor – Ei, şi aici rămân la părerea mea: Ioan Usca
5. Cel mai bun critic literar – No, aici sunt în ceaţă. Eu zic că tot Hobbitul şi-ar merita un loc
6. Cel mai bun cititor – Dacă are blog se pune? Adrian SM, garantez pentru el.
7. Cel mai bun blogger dintre politicieni – Fără doar şi poate că ăsta e AN-ul, dar cum a câştigat deja anul trecut, nu ştiu, cred că locul lui îi revine lui Darius Filip, chiar dacă e un politician mai mic, dar peste câţiva ani va fi la cârmă. Ştiu eu.
8. Cel mai bun politician dintre bloggeri – Răspunsul ar fi Corina Creţu. O fi câştigat anul trecut? Nu mai ştiu.
9. Cel mai informat blogger – Io pe ăsta nu-l cunosc, dar dacă îmi vine vreo idee revin
10. Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă – adică Cella şi ca să fie şi un domn îl adaug pe Canguru’
16. Cel mai artistic blog – Mirela zic eu. Zic iar eu, zic tot eu Şi Alex Maziliu ar mai intra aici, pentru minunăţia de poze pe care le face.
17. Cel mai bizar blog – Nu am dat de el până acum
18. Cel mai bun traducător din română în română (pe baza unui test la care poate participa oricine, blogger sau nu)
19. Cel mai bun comentator politic – Sigur, el era cel mai cel comentator politic, cel puţin pe vremea când eu urmăream comentariile politice. Ştiam pe cine am în cap, dar nu îmi mai aduceam aminte exact cum se numeşte, pentru că n-am mai urmărit fenomenul. Da, el, Bibliotecarul.
20. Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri – nu neapărat despre politică – Mana Ciutacu
21. Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina) – Habar n-am
22. Cel mai cunoscut dintre bloggeri – Io? Nuuu. Atunci să fie… Andrei Crivăţ?!
23. Cel mai bun blogroll – Ăsta clar e al Isabellei, fără doar şi poate. Alţii nu mai ştiu cu un blogroll atât de bogat.
25. Cel mai schimbător blog – Ăsta e tot popa, că el e dus cu creirii capului. Adică Husca
26. Cel mai luptător dintre bloguri – Aici sunt două, şi mie îmi e clar că nu merge unul fără celălalt: Isabelle şi Simona Ionescu, pentru ceea ce fac pentru copiii aceia amărâţi şi bolnavi.
32. Premiul de popularitate – Tot Dan Voiculescu pentru că e super haios pe blog.
Şi cu asta, basta. Nu mă mai răzgândesc. E ultimul şi cel din urmă clasament. Cu toate că ar fi meritat mulţi să fie nominalizaţi, nu-mi fac griji, am văzut că i-au nominalizat alţii. Aşa că las alegerea destinului şi fiecăruia în parte.
Pe toţi cei nominalizaţi îi rog să preia acest post şi să facă nominalizări. Data limită e 1 februarie.
Fraţii mei, e revoluţie. Până acum am o sută unu căutări după Andrei Bădin – la mulţi ani, Andrei!. Dar, dragă domnilor, la dracu’, omul are blog uite fix aici. Poziţionaţi click-ul şi daţi. O sută unu căutări? Doamne. L-or fi găsit? L-or fi pierdut? Până acum eram la concurenţă cu pisicile, dar cu Andrei nu pot ţine pasul 😀 Eu ştiu că a publicat o chestie revoluţionară pe blogul lui, dar tot nu pricep cum de nu daţi de el. Eu ştiu că dacă dai search pe google după Andrei, prima chestie care apare e blogul lui. Heyyyy! Sau ar trebui să dau copy/paste la postul lui Andrei şi să facem pe din două? 😀
Andrei, în ultima jumătate de oră cred că ai devenit mai cunoscut decât Băsescu. Cel puţin pe blogul meu 😀 Îţi doresc petrecere frumoasă, şi te las, sper să te şi găsească oamenii dacă tot te caută cu atâta înfrigurare 😉
Trecem la cărţi. Şi trebuie să vă spun. Mă doare drept că Lorena a plecat de la Tritonic, că s-a certat sau se ceartă cu lume, că una, că alta. Da, poate că şi eu am prejudecăţi în ceea ce o priveşte. Dar nu o cunosc personal. Ne-am zărit de câteva ori, dar nu ne-am vorbit. Cel puţin eu am zărit-o. Dar nu pot fi nimicitor de ipocrită. În primul rând faţă de mine, că voi n-aţi şti, până la urmă, dacă o fac din ipocrizie ori ba. Dar trebuie să vă spun, cartea asta e excepţională. Şi ştiu o persoană căreia i-ar plăcea la nebunie, aşa că îmi permit să i-o fac cadou din toată inima, rămânând să-mi comand una de la editură. Cella, crede-mă, trebuie să ai cartea asta. O s-o adori. 😀
Nu ştiu ce să vă mai spun. În seara asta mă retrag. Am treabă. Gătesc, cred că mi-am găsit vocaţia 😆 Apoi mă voi uita, normal, la Grande Fratello. Apoi poate voi reuşi să dorm. Hmm. Or fi şanse? Nu cred.
Oana Stoica Mujea 
