Nu mă pasionează

Cu atât mai puţin îmi pasă. Am văzut că s-a relansat un fel de cenaclu SF, pe numele lui ProspectArt. No, nu mă pasionează. N-am nimic cu cei ce au reînviat toată treaba asta, din contră sunt demni de toată admiraţia, doar că la ce indivizi se învârt pe acolo… îmi pare rău, dar nu mă pot coborî în halul acela oricât de mult aş încerca. În plus, după cum bine ştiţi şi voi, în lumea asta SF, Fantasy, Horror, e atâta mâncătorie, încât o să-i las să o facă între ei. Pe mine, la fel de bine, mă puteţi considera un trecător prin viaţă. N-am nevoie de recunoştinţa nimănui la titlul de scriitor sau autor sau oricum aţi vrea voi să spuneţi. Eu scriu pentru mine şi nu vreau să ştie tot poporul SF-istic ce am eu în cap. Mulţumesc dar mă simt bine cu ce am. Cu cititorii mei, cu scriitorii de non-fiction, cu ale mele. Nu vreau să intru într-un astfel de club.

Am fost şi eu invitată la întâlnire. Cu toate că nu aveam cum să ajung din pricină de Bruxelles, nici nu aveam de gând. Desigur, sunt unii oameni acolo pe care îi apreciez, dar mai sunt şi alţii pe care nu aş vrea să-i întâlnesc nici măcar virtual, ce să mai discutăm de face-to-face. Şi aşa Xreder şi Bogdan mă obligă să zâmbesc prea mult când eu aş vrea să le dau una în faţă anumitor persoane, dar cică nu se face. Probabil că de aş merge la o astfel de întâlnire, scăpată de sub control – eu – nu ar fi prea plăcut pentru nimeni.

Nu îmi place să mă prefac, aşa că mai bine stau acasă. Mă întâlnesc cu cei cărora le pasă de ceea ce scriu eu şi le povestesc mai în amănunt. Fiţele astea nu sunt pentru domnia mea, îmi pare rău. În plus, mi-am jurat mie, că nu voi lua vreodată parte la chestii SF, Fantasy sau Horror. Sunt prea aroganţi pentru singurul meu neuron, aşa că să rămână ei cu ei, eu sunt cu mine. Puteţi spune că sunt individualistă – nu voi nega – că îmi bag unghiile în gât şi câte şi mai câte. Adevărul e că din punct de vedere literar, pe acest precis segment, nu mă interesează decât persoana mea. Fiecare să se descurce cum poate. Dacă ProspectArt va reuşi să scoată autorii de gen peste graniţe, bravo lor, dacă nu, bravo lor oricum pentru străduinţă. Eu mai mult nu mă implic. Şi nici nu vreau să fiu considerată vreo scriitoare de gen. Are cine mă citi şi pe mine, aşa că nu îmi fac prea multe griji. Oricum, eu sunt împotriva grupărilor de orice fel. Nu mă integrez nicăieri. Şi atunci când voi crede eu că e cazul, cu siguranţă nu va fi ceva ce ţine de segmentul SF. Adevărul e că după seria asta, nici nu sunt convinsă că voi mai scrie vreodată un fantasy. Sau, mai bine spus, că-l voi publica. Poate că mă voi mai distra scriind pe blog, dar o să mă rezum cam la atât. Am altceva în cap de acum încolo.

Militez pentru toţi scriitorii români, indiferent ce ar scrie ei. Nu sunt fixistă, citesc orice. Nu cred că cei ce scriu SFFH sunt mai buni sau mai răi. Tocmai de aceea nici nu am nevoie să particip la astfel de evenimente. Şi, după cum vedeţi, nici nu duc lipsă de participaţiuni. Mă duc în destule locuri şi sunt suficient de activă, nici n-aş mai face faţă. Un singur lucru mai am de realizat în viaţa asta a mea de scriitor şi până la sfârşitul anului, optimistul din mine e convins că va fi bătut în cuie. Acum am alte treburi de făcut, alte lucruri de scris. Şi cu toate că încă nu e nimic bătut în cuie, cred că la anul voi scrie cartea vieţii mele în colaborare cu Răzvan Dolea.

Pentru moment voi face o pauză. Nu una adevărată. Mai am de terminat o carte pentru Cella, pentru că nu sunt convinsă că o voi publica, dar pentru Cella o voi termina. Apoi Iolanda Ştireanu trebuie să-şi de-a în petec, din nou 😛 Dar, până la Iolanda Ştireanu şi cartea cu Răzvan Dolea voi fi într-o pauză de amorţeală. Oricum eu nu prea scriu vara. Din punct de vedere literar astea trei luni sunt cam moarte. Şi asta pentru că prefer plaja, soarele şi marea, nu că n-aş avea ce scrie sau mi-ar lipsi inspiraţia.

Ca să fiu sinceră nici nu ştiu de ce am scris toate astea. Cred că pregătirea asta pentru Iaşi mă face să intru în panică. No, să vedeţi ce emoţii o să am. Întotdeauna la târguri sunt moartă 😀 Apă şi lămâie, repede, până nu leşin 😛

 

A, şi dacă vreţi să vedeţi ce a scris Crina pe coperta patru a Reginelor, normal, duceţi-vă la Crina 😛 Mie mi lene să o mai postez şi pe aia.

Reclame

Tritonic in licee

Mai întâi de toate, ne vedem diseară, la ora 22 pe blogul Luciei pentru a comenta cele două texte de la premiile Lili.

tritonicscoala_boitan

tritonicscoala_suciu

 

 

Pe cinci mai, parcă, e şi rândul meu. Cu toate că nu omor să am un cap mare pe un corp minuscul, dar nici n-am de ales 😀

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

UPDATE: Vaiiiii, sunt idioata: am uitat sa spun ca Vania a inceput campania pe bloguri si Teo a fost cea ce a percutat prima, eu mai la coada 😀

Îmi place să fiu „jupuită”

 

Tare mult mi-a plăcut ce s-a întâmplat pe blogul Luciei Verona. Cenaclul acesta chiar are rolul de-a te face sa te simţi autor, chiar dacă greşeşti nimeni nu îţi spune lucruri de genul „ce proastă eşti” 😀 Cel mai mult mi-a plăcut că cei ce au comentat au găsit problemele reale ale textului şi m-au ajutat pe mine să văd unde greşesc. Desigur, nu o să am pretenţia ca îmbunătăţirea piesei să se ridice la nivelul lui Euripide, dar până la urmă, cine ştie? Cred că în seara asta mi-am redescoperit o nouă pasiune, şi asta se datorează şi cenaclului, da, cred că o să încerc să scriu mai mult teatru.

Nu, nu vă ambalaţi, că n-am pretenţia de-al duce pe o scenă. Dar cred că am descoperit ceva, scriind teatru ajung să scriu mai bine proză. Atâta doar, sper că Lucia mă va ajuta şi mă va îndruma la fiecare piesă în parte. O s-o chinui puţin, dar nu mai ştiu pe nimeni altcineva care m-ar putea ajuta.

Acum a rămas aşa: piesa o voi rescrie şi o voi face de 50 minute. Poate vor fi 5 personaje, nu 4, deja mi-a venit o idee, dar o să încep de mâine. În seara asta mă mai las puţin inspirată de preferatul meu, desigur, vorbesc de Euripide.

Le mulţumesc încă o dată tuturor, au fost cu adevărat de ajutor iar eu m-am simţit foarte bine. Ce mai, aşa discuţii aş vrea să se işte mereu. De ce oi fi aşa fericită?