Inteligenţa scade, somnolenţa creşte…

Am redus tutunul la maxim patru ţigări pe zi. Da, ştiam că până se obişnuieşte creierul inteligenţa e down, dar în loc să fiu nervoasă, cum ar fi normal, eu dorm non-stop. Şi fiind adormită nici nu prea gândesc. Deh…

Da, încă merg cu maşina. Da, încă stau în picioare, dar nu le mai pot face pentru mult timp. Citesc şi adorm. Mă trezesc, citesc şi adorm. 😀 No, cică treaba asta n-ar trebui să dureze mult. Şi nu, nu vreau să mă las de tot. Că n-aş avea probleme. Nu simt nevoia să fumez, pur şi simplu îmi place gestul. No, cine să mă înţeleagă şi pe mine.

Aşa că mi-am făcut program. De mâine avem şi sală. Cum cu scrisul stau dezastruos… adică spre minus infinit, măcar cu cititul să am spor. Aşa că atunci când mă duc la cafea îl iau pe Poe. Când stau în sufragerie alternez: Cervantes – Cristian-Mihail Teodorescu. Recunosc că la Teodorescu am ajuns pe la o sută douăzeci. Cervantes e ceva mai în urmă. Iar când mă mut în dormitor… yeah, am reuşit, desigur: „Urzeala tronurilor”.

Ohhh şi nu uitaţi că am vorbit de „Gazda” aici. Mişto!

Şi momentan cam de atât sunt în stare. La drept vorbind nu înţeleg prea bine ce spun oamenii. Nici de la TV n-am înţeles mare lucru. Aşa că vă întreb şi eu: A trecut bugetul?

Reclame

Să încep şi eu ziua ca omul

Tot n-am somn, aşa că debitez. Mi s-a părut că am ceva în cap (sigur că n-am), ceva ce începea cu: „Dacă mă împuşca atunci…”… exact, s-a terminat acolo 😆 Atât am avut, atât am spus. Ba chiar am şi scris. E? Nu e minunat? Patru cuvinte. Suficiente pentru o eternitate. Sper ca mâine să reuşesc să duc la bun sfârşit „Alte ţărmuri”. Nu că ar fi cartea de vină, pentru că nu e. Eu îs. Pentru că, aşa cum e normal în mintea mea, cu trei zile înainte de anul nou am început trei cărţi: aia de o găsiţi acum pe club, Cervantes cu ale lui nuvele şi „Alte ţărmuri”. Cum Cervantes e un DEX ceva mai mic, n-am şanse să o termin prea repede. Mai ales că nu prea mă omor după proză scurtă, nuvele sau altele de acest fel. Nu mă întrebaţi de ce. Dar nu-mi place nici să le scriu, nici nu mă omor cu cititul lor. Chiar dacă după, adică după finish, chiar îmi plac. Cred că am o problemă doar cu scrisul şi cititul lor. Pentru că pe urmă mă gândesc şi îmi dau seama că mi-au plăcut. Ce-o fi în capul meu. Nimic! Corect.

Ca să nu mai spun că deja m-am abonat la Meyer şi Martin. Da, în această ordine. Pentru că trebuie să citesc Gazda, doar jumătate e tradusă de Shauki. Şi trebuie. Aşa că mâine voi începe primul exerciţiu „deschide cartea”, poate după o oră, cel mult două voi ajunge la „citeşte cartea”. Dar asta rămâne de văzut.

Şi totuşi chestia asta mi-a rămas în cap: „Dacă mă împuşca atunci…” sigur, categoric aş fi fost moartă, dar poate că trăgea în picioare sau în mâini. Nu? Sau nu. Normal.

UPDATE:

Ok, neavînd somn şi în neavînd ce face am terminat „Alte ţărmuri”. Mi-a plăcut cam 80%, aşa că am scris despre ea. Dar înainte de-a vă spune unde să vă duceţi, trebuie să lămuresc câteva lucruri. Da, am fost tentată până-n măduva oaselor să distrug această antologie, dar am fost obiectivă până-n măduva oaselor. Presupun că data viitoare nu o să-mi mai iasă la fel de bine, obiectivitatea. Recunosc că am notat toate greşelile gramaticale, dar nu am vorbit despre asta. Nici nu o s-o fac, momentan. Dar am un sfat: după cum unii dintre voi ştiţi după ce a apărut Abiaţia, la Millennium, destul de plină de dezacorduri între subiect şi predicat, nu am zis nimic public, am mai bătut apropouri, dar ipocrizia e destul de mare 😉 Tocmai de aceea le spun celor câţiva autori care au sărit să mă critice pe mine la un moment dat, mai întâi să-şi rezolve propriile probleme gramaticale, şi în ziua în care ei nu vor mai avea nici cea mai mică greşeală să vină să stăm de vorbă pe text. Îi mai spun şi domnului care a ţinut în repetate rânduri să mă jignească semându-se „Argofufa” că nici domnia sa nu e mai presus. Virgula între subiect şi predicat e naşpa 😉 Şi vă mai rog ceva, înainte de-a-mi critica un text, măcar să vă prefaceţi că-l citiţi, pentru că aşa mi se pare corect. Oh, şi atacurile la persoană, hai să le folosim atunci când veţi fi atacaţi direct de mine.

Şi repet, chiar am fost obiectivă până-n măduva oaselor. Nu am urmat sfatul lui Feri de-a citi cu ochi de scriitoare, pentru că ştiu sigur că nici unul dintre autori sau dintre cei ce fac parte din SRSFF nu mă consideră a fi aşa ceva, ceea ce nu mă deranjează, e problema fiecăruia. Dar am citit cu ochi de cititor, lucru pe care nu mi-l poate nega nimeni, indiferent cât de înverşunat ar fi împotrivă-mi.

Poate că blogul ăsta va fi uitat la un moment dat, dar recenzia va rămâne aşa cum e acum. Şi va rămâne acolo mult timp. Acestea fiind spuse, că sunteţi autori, cititori, fani ori ba ai genului SF, puteţi merge aici şi citi ce am scris. Deja cred că v-aţi făcut o părere dacă aţi citit cu atenţie începutul. Şi cu asta, sănătate. Ne mai auzim!

Nu, ăsta chiar că-i ultimul :P Sau nu?!

Da, am zis că nu mai revin. Dar deh, când mă pot ţine eu de cuvânt mai mult de două minute? Poate în 2010. Dar nu vă mai urez, aveţi urarea mea mai jos.

V-am spus că urăsc Poşta – sigur, domnul Patapievici se va gândi la sex – vorbesc despre Oficiul Poştal. Azi am primit antologia „Alte Ţărmuri”, păi ce credeţi? M-am dus la Poştă şi trei oameni s-au chinuit juma de oră să găsească coletul. Pentru că nu era nici la S, nici la M, ci la O. Deci viva! Norocul lor că îmi e foarte rău, lucru care mă face a fi şi foarte docilă. Şi tot norocul lor că au avut un scaun pe care să mă aşez pentru a nu leşina. Dar imediat ce îmi revin mi-am propus să le explic cum e cu logica. Apoi am mers la cafea. – Ştiu, fiind pe moarte parcă ar fi trebuit să mă duc acasă în pat, dar teamă îmi e că şi acolo la fel m-aş fi simţit – Şi cum Xreder şi-a luat laptopul în braţe am apucat să citesc şi eu primele două poveşti din antologie. Şi acum vin cu explicaţia.

Cu toate că viaţa asta m-a învăţat că cititul se face cu pixul în mâna, nu pentru propria plăcere, ci pentru a găsi greşeli, exprimări naşpa şi pentru a lua autorul de beregată, îmi pare rău, n-am avut pix la mine. Mai mult, eu când citesc şi vizualizez ceea ce scrie omul ăla acolo. Abia când oi avea în mână o carte pe care nu o voi putea vizualiza voi spune că e praf. Ştiu, oamenii citesc pentru că trebuie, e trendy, la modă, şi trebuie bifat acolo că a citit şi aia. Da, mai ştiu şi că sunt superficială. Adică cum mama dracu’ oi fi ajuns eu să-l citesc pe Cervantes, proastă aşa cum sunt. Şi mai e mişto şi faza cu dacă-l citeai pe cutare… Frate, de unde dracu’ tot ştiţi voi ce am citit eu? Că pe clasici stau şi vă dau lecţii. Sau trebuie să-mi cer scuze că-mi plac şi cărţile comerciale? Că îmi plac şi alea YA (aşa se scrie?). Cred că trebuie să-mi cer scuze şi că EU, de la MINE PUTERE, am decis să scriu cărţi pentru adolescenţi. Îmi cer acum. Îmi cer acum scuze şi pentru că primele două poveşti din cartea asta mi-au plăcut. Şi că nu am stat să le găsesc greşelile. Ooo, şi nu vă daţi cu pumnii în faţă, pentru că n-am nici un interes faţă de SRSFF, că nici pe Horia Ursu nu-l iubesc, şi nici el pe mine, dar cred că atunci când îmi place ceva pot spune că e aşa.

Nici pe cei mai mulţi din autori nu îi cunosc, cel puţin eu de Genescu n-am auzit în viaţa mea. Da, aş putea să îmi plătesc multe poliţe acum cu tot ce s-a întâmplat. Dar i-am promis lui Feri că voi fi corectă, chiar dacă, la drept vorbind, nu aş vrea să fiu 😀 Şi nu, poliţele nu mi le voi plăti luând în râs o carte fără nici o vină. Pentru că mi se pare josnic. Mi le voi plăti personal, staţi fără griji, nu mor lăsând datorii în urmă 😉

No, ideea e că primele două poveşti nu mi s-au părut nici proaste, nici la nelocul lor, nici rasiste. Dar, cum spuneam, eu sunt superficială, proastă şi cam necitită. Asta-i viaţa. Şi da, voi reveni la anul cu o recenzie cum se cuvine. Asta dacă nu termin cartea până mâine, ceea ce n-ar fi chiar imposibil.

Dar, chiar de o voi termina până mâine, tot la anul o s-o vedeţi, pentru că am scris deja ultimul post pe 2009. Dar mă pot răzgândi, nu? 😀

Revin cinci minute….

…Să vă bat la cap cu una cu alta. Aşa cum v-am obişnuit. Vedeţi dară că n-am timp nici să-mi verific mailul. Nu, nu am timp pentru că m-a apucat o poftă nestăvilită de lectură. Mă rog, nu ştiu când m-a lăsat, dar acum e mai grav ca de obicei.

Zic eu că roşcatei i-am urat destul. Nu vreau să şi-o ia in cap 😀 Darius, zice el, s-a făcut de căcat, de ce, n-am înţeles, dar sunt cu mintea în nori, aşa că… hmm, m-aş bucura pentru el, dar nu-mi vine totuşi 😉 Pe Cella am sabotat-o 😀 Şi o pot ţine aşa până mâine. Încă o dată: La mulţi ani, roşcato!

Şi acum, după cum vă spuneam, sunt grămadă pe nişte cărţi. Aş vrea ca Veronica să-mi răspundă la o întrebare: CÂND APARE VOLUMUL TREI DIN JOCURI?! Ei da, mi-am promis că nu voi citi volumul doi din Jocurile Foamei, dar am făcut-o şi acum o să mor, la dracu’, dacă nu aflu ce s-a întâmplat. Aveţi o prezentare aici, merită! Ei da, m-a impresionat până la a lăcrima. Şi vorbesc foarte serios. Au trecut mulţi ani de când n-am mai fost aşa impresionată de o carte. Oh… Dar vreau să mi-o scot din cap pentru că am făcut o obsesie şi nu e frumos pentru creierul meu.

Ca să trec de la o extremă la alta, normal, am trecut la „Ochiul lunii” al doilea volum din „Cartea fără nume” scris de Anonymous. Ei da, dură carte. Înjurături din alea grele, dar grele. Crime din alea chhh. Adică mai dur de atât nu se poate. Un horror combinat cu thriller. Dar ceva greu de tot de digerat. De aia nici nu e recomandată cartea celor sub 18 ani. Şi chiar mi se pare corect. Foarte corect. Sigur, mai am puţin şi o termin, iar mâine s-ar putea să aibă şi o prezentare. (dând click pe poze ajungeţi la siteurile de unde le puteţi comanda).

Şi ca să fie treaba dusă până la capăt, cum m-am îndrăgostit de pastoralele lui Cervantesc m-am gândit că nici „Opere narative complete” nu mă vor dezamăgi. Da, da ştiu. Atât sertarul minune cât şi maşina mă aşteaptă să mai iau din cărţile alea. Va fi şi vremea lor, nu-mi fac griji. Ei, da, cam aşa s-a desfăşurat Crăciunul meu. Am trecut peste mâncatul din abundenţă şi m-am dedicat lecturii. M-am dezis chiar şi de petrecerile destinate sărbătorii. Nu vreau să chefuiesc. Vreau doar să dorm şi să citesc.

Aşa că, vouă, celor normali, sărbători fericite în continuare!

Iar vine luni?

Îmi e frig şi sunt dezamăgită de lume. Prea mulţi proşti pe care îi atrag. Şi chiar dacă n-ar trebui să mă atingă, sper să nu-i atingă nici pe ei pentru că atunci ar fi cu adevărat groaznic. Dacă eu trec peste dramele personale, nu ştiu câţi ar putea să o facă. Cel mai grav e că toţi tâmpiţii de pe pământul ăsta au impresia că mă cunosc, când nu se cunosc nici pe ei. Dar să lăsăm asta, adevărul e că nici ziua de azi, comparată cu o descriere de Poe, nu mă poate face mai fericită. Să te trezeşti dimineaţa printre blocuri gri, cu vremea închisă şi cerul ce stă să-ţi cadă în cap din pricina norilor îmbibaţi de apă… ce mai poţi aştepta? Poate vreun corb care să-ţi spună că ziua poate fi mai rea decât ai prevăzut-o.

De sâmbătă mă simt prinsă într-o lume fără pic de soare, lucru care mă deprimă din toate punctele de vedere. Da, ar putea spune cineva, ai putea să continui „Crima perfectă”. Păi nu o pot continua, că, pâna una alta, tot nu sunt suficient de deprimată pentru a putea scrie la cartea aia. Undeva într-un colţ al minţii mele există un pic de speranţă. La dracu’, asta nu e bine pentru crima mea.

Habar n-am ce speră acel colţişor minuscul al minţii, dar e clar că vede el ceva ce eu nu reuşesc. Şi uite aşa iar ajungem la întrebarea aia pe care am pus-o ieri pe face: de ce proştii vor cu disperare să-şi arate condiţia? Nu o să pricep în vecii vecilor. Că toţi suntem oameni şi greşim e firesc, dar eu când sunt proastă tac.

Dar hai să vă înveselesc puţin, asta dacă nu vă duc mai rău în depresie. Pe Club puteţi citi despre Galateea. Eu cred că e un roman pastoral chiar mişto. În plus am învăţat o groază de chestii despre poezie. Ioi, ioi, şi eu care credeam că le ştiu pe toate 😛

De aceea mi-a şi luat ceva mai mult timp să o duc la capăt, pentru că am vrut să aflu cam totul despre teoria versurilor. Mno, nu mă apuc de poezie, dar mi s-a părut fascinant. Aşa că Cervantes rulzzz 😉

Dar trebuie să vă spun că această carte am terminat-o ieri, iar azi, pentru a mă destinte am citit Fabrica de păcate şi am început lectura la Sex cu femei.

Sper să ajung zilele astea să vă povestesc despre ele, pentru că, aşa cum ştiţi, luni şi marţi fac drumuri, iar miercuri mă duc la Slobozia pentru a lansa Regina Elfă. Miercuri, joi, vineri, sâmbătă, tot cu drumuri, dar nu cu lansări 😛 Adică sper să am timp să scot mini laptopul şi să vă povestesc una-alta sau să-mi meargă orange-ul în zona în care mă duc… factori, factori. Oricum, de un facebook îmi fac eu timp. Poate şi de o poveste rapidă. Asta, normal, dacă nu o să fiu prea dărâmată şi obosită. Dar dacă n-am murit până acum, mai mor de acum înainte? Nu cred 😉 Aşa că citiţi sau, cel puţin, interesaţi-vă de aceste cărţi. S-ar putea să vă stârnească curiozitatea. Ne auzim!

Privitul pe pereţi

 

Acum că am terminat cu „Parfumul văduvei negre” privesc pereţii. Ştiu, ştiu, ar trebui să scriu la „Sărutul morţii”, dar mai întâi am de citit vreo două cărţi despre Guverne (alea adevărate) şi Opus Dei (documentaţie pe bune, nu ficţiune). Dar normal că eu citesc pastoralele lui Cervantes, că aşa am io chef. Şi care e problema? A? Până în martie va fi gata şi „sărutul”, oricum nu pot scrie carte după carte că se sinucide Bogdan. Nu că nu mi-ar conveni, că de când sunt „patroană” mă gândesc şi eu la câştiguri uşoare 😀 , dar îmi place prea mult doamna lui pentru a o lăsa singură.

Una peste alta „Filiera Grecească” cu copertă nouă şi frumoasă este la ofertă cu „Flacăra”. Vă spun sigur pentru că am văzut-o eu azi într-un chioşc. Şi dacă n-aş fi avut ediţia I, aş fi luat revista cu roman cu tot. Aşa că am cerut o revistă fără carte şi mi s-a dat, iar vânzătorul roşind mi-a zis că nu vrea bani pe ea, pentru că a „împrumutat” el cartea 😛 I-am mulţumit frumos şi i-am lăsat bacşiş. Măcar atât.

Pentru cei care nu ştiau, în curând, foarte curând chiar, Bogdan va avea un nou bestseller pe piaţă, adică „Somalia, mon amour”. Carte scrisă cu Sofia Matei. Care Sofia Matei este personajul feminin din carte, iar pe autoare nu o cheamă aşa, dar acolo planează un mare secret şi dacă ar afla SRI-ul ne-ar împuşca pe toţi, aşa că nu ştiţi nimic 😀 Hei, am vorbit serios. Sigur că SRI-ul nu are treabă, dar autoarea nu e Sofia 😉 V-am spus doar, e un mare secret pe care nu îl veţi afla decât după cincizeci de ani de la clasificare.

Dar lăsând asta trebuie să vă spun că Stelian Munteanu se întâlneşte şi cu Anastassia Marinescu, acum e cu doi „s” pentru că aşa a scris-o domnul autor Hrib. Iniţial avea un singur „s”, dar ce nu fac eu pentru autorul meu preferat? Acum nu ştiu sigur dacă primul „s” e dublat sau al doilea, dar ce mai contează, aflu eu 😛 acum nu o să stau într-o literă. Oricum aveţi copertă frumoasă cu jumătate de Sofia.

SomaliaMonAmour_rgb

Din lumea cărţilor cam atât. Aş mai avea de spus, dar îmi e foarte lene ţinând cont că acum o oră am ajuns acasă şi de atunci tot casc. Se zice că nu mi s-a oxigenat creierul, dar nu cred să fi fost vreodată oxigenat.

A, da, am aflat că în nu ştiu ce revistă, în nu ştiu ce oraş – am fost foarte impresionată, de aia am ţinut minte – a apărut o super recenzie a Indiciilor. Dacă cineva a citit recenzia şi ştie revista, plzzzz, spuneţi-mi şi mie. Promit să nu mai uit 😛

Aici pun capăt, spunându-vă că Piţi doarme pe acvariu. Bietul animal trebuie dus la psihiatru. Bye!

Să vorbim despre SFFH şi cărţi în general

Andrei Crivat despre Indicii 😉

www_wallpapere_eu-Fantastic_Girls14

Încă îmi mai place. Uneori să-l scriu, alteori să-l citesc, dar nu la cote maxime ca înainte. Am reînceput să mă reîndrăgostesc de Goethe, Cervantes, Simenon şi alţii de acest fel. Parcă nu mai am tragere de inimă spre genul mai sus amintit. Acum mi se pare o mare prosteală. În plus, am început să nu îi mai pricep pe cei care citesc exclusiv acest gen de parcă altele n-ar mai fi pe pământ. Mă enervează şi prosteala asta: „De ce editurile nu mai scot la fel de mult SFFH?”. Păi, dacă e să fiu sinceră – ştiu că pe mulţi o să-i doară – genul în cauză, în România, nu cred că are mai mult de o mie de fani. Aşa că… În plus, eu m-am cam săturat de acest gen. Mă rog, n-am fost eu niciodată convinsă că îmi place la nebunie. Dar acum parcă se simte mai bine. Şi nu îmbătrânesc.

Cu toate astea, o să încerc să-i conving pe cei de la Clubul de Literatură (un club de bloggeri piteşteni) să citească câte ceva. Poate vor prinde gustul. Şi oricum trebuie să diversificăm. Nu?

Şi dacă tot am ajuns aici trebuie să vă spun că aseară a fost prima întâlnire a clubului la Librăria Mea din Piteşti. Librăria Mea e un bar librărie. Poţi citi în timp ce îţi bei cafeaua, fără a plăti cartea, doar consumaţia sau, desigur, poţi cumpăra cartea (cărţile). Azi m-am întors din nou la Librăria Mea şi am cumpărat şapte titluri. Nu, nu SFFH, doar clasici şi două romane poliţiste. Din punct de vedere al clasicilor sunt foarte bine aprovizionaţi şi am fost tare încântată. Dar şi la capitolul istorie stau al dracului de bine. M-am şi ofticat că n-am avut prea mulţi bani la mine. Mă interesau vreo două cărţi de istorie. Dar nu fuge barul cu librăria de acolo.

Dar vă spuneam de club. Aseară ne-am întâlnit, cam cei ce urmează: Raluca Nicula (ziarist, reporter, vedeta noastră – nu, nu e vedetă cu fiţe, e a noastră, nu v-am spus?); Geocer (personaj de văduvă neagră), Ioana (care se tot ceartă cu Geocer), Loredana (pe care am văzut-o pentru prima şi întâia dată vorba lui Caragiale), Dumis (nu mai are nevoie de prezentare, în plus i-am mai dat şi de lucru), Ema Pirciu (moderator Argeş TV – super de treabă), directorul-gazdă Alexandru Ştirbu şi moi că nu se putea fără.

Pe 23 avem o nouă întâlnire, de data asta cu temă. Tema a fost aleasă de Dumis, cu toate că s-a dat vina pe mine 😀 Aşa că toţi trebuie să citim „Atac în bibliotecă” a lui George Arion. Pentru că Geocer spunea că numele i se pare cunoscut, pe Arion îl găsiţi conducând revista Flacăra, scriind teatru poliţist fenomenal şi, pentru o mai bună aducere aminte, în anul 2000 seria Mladin, adică „Detectiv fără voie” a avut parte şi de ecranizare, serialul fiind difuzat pe postul Pro TV. Dar acum aveţi şi cartea „Integrala Mladin – Dedectiv fără voie”. Şi dacă o s-o citiţi în întregime o să vedeţi că vorbim despre un adevărat Eliade al romanului poliţist. Şi de data asta nu vorbesc prostii.

Bine, eu m-am gândit să propun tema pentru întâlnirea cu numărul trei şi anume „Faust”. Desigur, e doar o propunere, o dezbatem la faţa locului. Să ne vedem cu bine. Poate pe 23 vom avea parte şi de o lansare a Indiciilor în aceeaşi locaţie, şi poate aduc şi „Regina elfă”. Vom vedea ce vom stabili. Dumis se ocupă de caz 😉