Şi au venit toate în acelaşi timp…

… şi s-au înghesuit, şi m-au dat peste cap. Noroc, până la urmă, cu Adakiss şi cu Răzvan că m-au făcut să-mi amintesc cum eram eu la vârsta lor. Dar parcă ei sunt mai serioşi ca mine, ceea ce nu e neapărat rău 😀

Şi mă întreb, dacă cred suficient de mult într-o minune se va ivi? Minunile le putem oare genera doar dorindu-le cu disperare? Pentru că în alte cazuri se poate. Am testat eu şi se poate. Dar o minune nu mi-am dorit niciodată. De exemplu anul ăsta n-am putea trece peste Paşti? Vă rog eu frumos. Doar anul ăsta. La anul mai negociem. Doar un Paşti, nimic mai mult. E ca şi cum ar anunţa la TV că în ziua de 4 vine sfârşitul lumii şi toţi am aştepta cuminţi să ni se întâmple. Până când ne dăm seama că nu s-a întâmplat a trecut şi sărbătoarea. Ei? Ce ziceţi? Vreţi? Bănuiesc că nu. Asta e. O să mor.

Dar alte minuni nu aveţi pentru mine? Cred că şi o minune mică, mică, m-ar face fericită acum. Un răhăţel de minune, pentru Dumnezeu, până nu mă duc singură la spitalul… ăla din Vedea, că e mai aproape şi am auzit că au şi rezerve mişto, şi le cer să mă sedeze vreo cinci vieţi. Să uit tot şi să-mi amintesc nimic.

Şi adevărul e că sunt agitată. Şi îmi vine să plec. Uite aşa, la ora asta târzie. Să mă sui în maşină şi să plec. Sunt în stare să promit că merg cu zece la oră, numai să fac ceva. Cine dracului m-a scos din priză? Să mă bage la loc. Plzzzzz!

Dar nu o să plec. O să fac yoga eventual. Habar n-am cum se face, dar o să fac. Cumva, găsesc eu pe net cum. Să ne liniştim trupul şi spiritul. Eu nu-mi înţeleg spiritul de ce dracului e aşa agitat. Ce-a păţit? Ce nu i-a convenit lui?

Şi mă gândeam mai devreme. Dacă ar fi să anunţe ăştia pe bune că vine sfârşitul lumii, mi-aş lua la revedere de la cineva? Şi m-am tot gândit. Şi m-am tot gândit. Şi am ajuns la o concluzie. Ştiţi că pisicile când simt că mor se pitesc, pentru a nu le vedea nimeni? Ei, cred că la fel aş face şi eu. Adică, serios, cu ce ar mai încălzi pe cineva dacă i-aş spune „Pa, ne vedem pe cărarea cealaltă. Ai grijă să ai o monedă la tine, nici nu ştii cât de scârţar e Charon”. Şi apoi, probabil că aş râde, gândindu-mă că barca aia veche a lui Charon ar fi neîncăpătoare pentru toată populaţia globului. Şi nici n-au cum să ajungă toţi în acelaşi loc. Dar măcar Charon s-ar alege cu miliarde de monede. Sper ca asta să-l facă fericit. Şi totuşi, cât ziceaţi că mai e până la sfârşitul lumii? Nu de alta, dar nu prea ştiu ce planuri să-mi fac pe viitor.

 

P.S: Daniela mi-a dat o leapşă zilele trecute, care ar fi cele zeci legi după care mă ghidez eu. Şi, din păcate, pentru leapşă, desigur, am ajuns la concluzia că la mine nu există aşa ceva. Nu ştiu dacă îmi place să fiu luată prin surprindere, dar ceea ce-mi doresc cu ceea ce se întâmplă nu prea se pupă. Aşa că nu există nici legi. Şi dacă ar exista, să mor dacă aş şti să mă ţin de ele. Poate o zi două, că apoi îmi trece musai. Adică mă scuzam că nu sunt capabilă să răspund unei lepşe. Dar ştiţi ceva, i-o dau lui Xreder, să facă el treabă în locul meu.

 

P.S2: Iolanda se plânge că toată lumea a aflat cum a anchetat ea cazul PR-ului ucis. Iulia, înainte să scrie, mândră, desigur, asta aici, mi-a trimis un mail în care îmi spunea ceva de genul: „Asta e cu subînţeles? Vrei să mă omori?” Doamne, fere, ce copil nebun 😛

Reclame

Să moară Euripide

450px-Euripides_Pio-Clementino_Inv302

 

Da, grecul ăla nesuferit de a scris nişte tragedii foarte mişto, făcându-mă pe mine să-mi rod unghiile de nervi că nu pot scrie o piesă de teatru la fel de mişto. A, e mort deja? Nu are importanţă, să mai stea pe malul Styx-ului, iar pe Charon să-l doară în bască. Nu mă enervaţi, ştiu că nu avea bască, dar nu îmi pasă. Să-l doară unde l-o durea.

Da, am terminat piesa de teatru, are 12 pagini. E bine, Lucia? Ai zis 10-15, dar eu n-am vrut să sar calul. Nu are decât două acte. Vai mama ei. Dar nu-i bai, am văzut piese de teatru şi într-un singur act. Aici cade cortina o singură dată. Şi cântă un cor. Mă rog, nu cântă el prea bine, dar cu ceva mai multă muncă se va descurca. Şi da, asta am făcut toată ziua. Am transformat-o puţin pe Lady Helena. Puţin mai mult. Am mai adăugat un personaj, sigur, pe lângă cor. Şi l-am bombănit pe Euripide că lui îi ieşeau al dracului de bine.

Hai să nu fiu aşa rea cu mine, cu ceva exerciţiu… Pe dracu’, nu îmi va ieşi dacă voi scrie piese de teatru cu Atena şi Charon. Pentru că omul ăla se limita la cetatea lui Atena. O observa cu atenţie şi apoi inventa tragedii. Dar eu ce să mă fac, că nu mă inspiră deloc ceea ce se întâmplă în cetatea piteşteană. O prefer tot pe aia ateniană de acum aproape trei mii de ani. Dar ştiţi ceva? Euripide avea moralul mai bun, pentru că nici atunci nu se întâmplau lucruri mai bune. Adică tot din astea cu trădări, cu partide, cu să moară mă-ta. Doar că păreau mai elevate atunci. Până şi lupta dintre două partide părea dusă la rang înalt. Iar când se omorau între ei o făceau cerându-şi scuze. Păi da, aşa zic şi eu.

Ideea era că am terminat piesa de teatru. Probabil că până sâmbătă o voi tot ameţi până va ieşi al dracului de rău. Dar o citesc şi fug şi cu asta basta. Le las pe doamne să mă bârfească şi să mă înjure printre dinţi. Na! 😀

Pe lângă asta am mai scris la ceva, nu, nu la aia cu Lala. Apoi mi-am amintit roşie toată că trebuie să scriu şi pentru Feminis. Hei, am obosit, ce vreţi de la mine? Nu mai sunt normală iar. Dar nici în vacanţă nu mai vreau. Vreau doar să nu mai fiu obosită. În fine, asta nu se poate. M-am născut obosită. Bine, mă duc să citesc ceva, prea mult scris, mai vorbim şi mâine.

Oh, şi Darius a uitat că i-am dat întâlnire în seara asta. Ca să vedeţi ce importantă sunt 😀