Să mai chefuim puţin

Mâine e ziua Isabellei, aşa că, doamne şi domniţe, dar şi voi cavaleri, poftiţi de vă distraţi. Desigur, începem mai devreme, că altfel nu se poate. La ora zero să fim gata s-o întâmpinăm cum se cuvine pe sărbătorită.

Până mâine dau eu şampania şi muzica, de mâine treaba s-o schimba.

La mulţi, mulţi, mulţi ani, Isabella! Să ne trăieşti, să înfloreşti, şi barem pentru o zi, să nu te mai gândeşti la cele toate ce se întâmplă în lume.

O zi

Trecem repede în revistă câteva lucruri. M-am trezit şi azi, spre surprinderea mea. Uneori sunt sigură că nu o s-o mai fac, la ce coşmaruri am. Din ce în ce mai sfiorante. Dar deh, asta-i viaţa, te sfiorezi şi gata. Că nu ai de ales. Din pat, direct în maşină. Din maşină, direct la cafea. La cafea cu un prieten. Azi e ziua soţiei lui. Pe ea o cunosc destul de puţin, dar, din câte o ştiu, e foarte de treabă şi modestă. În plus, e învăţătoare. Mă rog, va fi. De aia nu o ştiu prea bine, pentru că ea e altfel. A stat tot anul şi a învăţat ca nebuna pe câmpii. Noi ieşeam cu el, cu soţul, dar ea nu venea, pentru că voia să arate că examenul ăla pe care-l dau profesorii, poate fi luat şi pe corecte şi cu notă mare. Aşa că a învăţat.

„Nu vrea, mă, nici de nebună să dea o sută de euro”, se plângea soţul ei. „Că ea învaţă, că ea ştie, şi parcă văd că trec toţi proştii cu pile, iar ea nu”. Şi iată, ea a trecut. Or fi făcut-o şi ăia cu pile, dar ea a luat zece şi va fi învăţătoare de la educatoare. La anul vrea să meargă mai departe, tinde spre a fi profesoară şi pentru asta munceşte din greu, ce să facă, nu are de ales. Aşa că tot cu el ne vom petrece anumite momente, pentru că ea învaţă.

Cum merita, am fost să-i caut un cadou. Sigur, l-am găsit. Nu sunt sigură că i se potriveşte, doar v-am spus, nu o ştiu foarte bine, dar eu sper să-i placă. Aşa că mă pregătesc de un mini chef. Aşa, bătrânesc, la restaurant. Mai povestim, mai râdem, ne mai destindem. Chestii normale, ca între prieteni. Ne vom cunoaşte mai bine, că şi asta contează. Nu cu el, cu ea. Aşa că de la ora nouă am umblat ca nebuna. Desigur, dacă nu ar fi aceeaşi circulaţie, adică bară la bară, poate că aş fi terminat mai repede, dar acum asta este. Şi cu toate că mor de somn, abia aştept să mă întâlnesc cu ei. Ori nu prea am mai ieşit eu de multişor din casă, ori se întâmplă ceva. Şi ziceam că n-am prieteni. Am, dar sunt bărbaţi, ăştia n-au răbdare să stea cu mine la cafele 😀

Oricum nu scap :))

Updade la început 😀 Doar eu pot aşa. Crina s-a pus de acord cu Omu’. Şi în loc să omor alianul, acum trebuie să-i ascult urările. Normal, doar mie mi se poate întâmpla 😆

M-am tot gândit cum să redirecţionez urările spre Kmi, dar mi-am dat seama că ar fi destul de complicat şi tot nu voi scăpa de „la multi ani!”. Mai ales că Vania, Crina, Omu’, Cella şi Tata Borgo au început de acum trei zile. Iar pe Vania şi pe Crina nu îi mai opreşte nimeni cu siguranţă, că ei vor udătura şi doar despre asta vorbesc de trei zile 😀 Ameninţată fiind că de nu voi scoate băutura la anul îmi voi ura singură, ziceţi voi dacă mai am încotro. Nu mai am, asta e clar. Nu mă mai scapă nici dracu’ de această încurcătură.

Dar eu vreau să îi urez Cameliei şi să îi arăt primele mele cadouri 😀 Ei, hai, ziceţi voi că nu sunt rea. Am început să capăt de azi, că aşa îi stă bine omului. Primul cadou nu vi-l arăt că e cam intim, dar cu al doilea nu mă dezic. Deci, sandale de condus. Hehe, nu începeţi că au toc, ăla e toculeţ, iote tocul, ăla e. Şi tocul nu mă incomodează, mare, mic, să fie. Talpa să fie joasă, să simt acceleraţia, că uite aşa era să dau peste robotul ălă de zise Omu’ 😆 . Cadoul trei e un laptop. Şi cum vine, cum vi-l arăt. Că eu împart cu toată lumea. Băutura o pun într-un colţ, iar elfei îi dau şi un sandvici, să nu zică că sunt ţărancă. Bine, ea tot zice, dar ce treabă am eu. Că Satu’ Mare o fi vreun oraş 😀 (Să nu uit cărţile şi geanta de toată ziua).

   (De condus)

 (De condus)

 

 (Tot)

 (Adevarate)

Urările telefonice au început de azi. Ăştia nu ştiu că trebuie să marce? Neserioşi, asta este. Mă sună mătuşa mea de la Alba Iulia – nici ăsta nu prea-i oraş – şi îmi zice toate cele. Eu în loc de mulţumesc, o întreb: „Scuză-mă, dar ai greşit ziua?” . Ea: „ Păi în cât suntem azi?”. Eu: „În 19, şi la fel e în toată ţara”. Ea: „Eu am crezut că azi e ziua ta”. Nu vă mai spun restul că nu e pentru urechi sensibile. Dar cadoul? Şi terminaţi cu florile alea că nu ţin de foame. Banii îi accept doar în plicuri bine sigilate cu numele pe ele, să nu existe confuzii. Şi aveţi grijă că nu mă omor după banii marcaţi, nu de alta dar îmi murdăresc degetele firave şi mai murdăresc şi tastatura noului laptop.

O să mă întrebaţi ce fac de ziua mea. Ce să fac? Aştept comisionul, apoi mănânc şi beau cafea. Ca în fiecare zi, că doar nu credeţi că invit tot poporul să mănânce cu mine. Ştiţi doar cât sunt de zgârcită. Şi dacă vreţi să veniţi, vă plătiţi consumaţia, pe lângă cadou, normal. Doar nu credeţi că-i pomană. Nu, nene. Mai întâi banul apoi curcanul 😆

Una peste alta, sperând cu voioşie că voi scăpa de urări, îi urez eu Mândrei să fie ca o floare, să aibă parte de bucurii, împliniri şi negreşitele succesuri. Restul or veni de la sine. Şi, da, mă bucur că Mândra-i mai în vârstă decât mine, mai ales când am aflat că fac 27 de ani, şi nu 28 aşa cum mă pregătisem eu 😀

 

Ca ziua cu pricina să fie încununată cu succesuri şi cu editările de rigoare, vă invit şi la pişcot şi la şampanie. Şi ca să fiţi siguri că Xreder nu-i acasă şi că e şi şef şi ca orice şef munceşte singur, iată şi dovada. Deci chef…

 

Crina şi Vania să îşi ia tăria din damigeană 😀

 

Mândro, vino lângă mine să ne vadă lumea mai bine

UPDATE 2: Cadoul meu de la Ioana, cadou din suflet. Merci, Ioanaaaa!!!! Te pup mult!

 

La mulţi ani!

La mulţi ani!

La mulţi ani!

La mulţi ani!

La mulţi ani!

 

 

            Să ajungi la vârsta lui Madam Mim, dar nu ca ea! Ai grijă sa n-o ia Merlin razna, da’ nu-l pierde niciodata! Esti o combinaţie reuşită de elf, ştrumf, vampir, vrăjitor si om! Şi d-aia mi-eşti tare dragă…

 

http://www.youtube.com/watch?v=vTlN-wqAzhg

 

Asta-i cadoul meu pentru tine… şi Merlin!

Cu mijloace precare, dar din toată inima mea de ştrumf 😀

 

 

 

🙂     … mai mult nu poate Word-ul

Update 3: A pornit cheful şi la Palat. Împărăteasa nu a vrut să-mi ureze 😀 Dar tot mă chefuieşte 😆

Update 4: Da, o să facem blog update: Cristal mi-a trimis mail 😀

 Update 5: Aoleuuu, la cate ajungem? 😀 Multumesc, Isabelle! Şi ţie toate cele bune.

 Update 5: Aoleuuu, la cate ajungem? 😀 Multumesc, Isabelle! Şi ţie toate cele bune.

 

 

 Alt update: După ce l-am acuzat pe nedrept pe Xreder că îi veni de muncă la ora 23, trebuie să retrag. Am primit 27 de trandafiri minunaţiii!!! Şi Mana, cred că eu o să aflu ce e ăla 😆