Voi ştiţi deja cine e Chinezu’, dar el, oricât de drag mi-ar fi, nu contează în context 😀 Tot ce trebuie să ştiţi e că Timişoreana organizează pe 1 Mai, în Piteşti, Drumul Mingii. Evenimentul se ţine în Piaţa Primăriei începând cu ora 14:00. Chinezu’, drăguţ cum îl ştiţi, prezent la eveniment, vă invită la o bere şi un mic. Fiind un tip super de treabă trebuie să veniţi. Dacă nu pentru minge, măcar pentru Chinezu’ nostru cel mai cel. Eu merg să beau o cafea cu el, berea le-o las pasionaţilor de fotbal. Deci?…
Majoritatea cunosc, dar unii poate au aterizat mai de curând, aşa că vă informez eu. La începutul fiecărui an Lucia Verona, dramaturgul nostru bloggeristic, organizează concursul Blog de Blog, unde voi propuneţi şi juriul votează, cât poate el de subiectiv. – Uneori merge şi cu bani, să ştiţi. Vă spun asta pentru că fac parte din juriu. Nu vă înghesuiţi toţi la Adrian Năstase că mai sunt şi eu, da? – Pe lângă faptul că e distractiv avem şi ocazia să înmânăm premii şi să ne cunoaştem personal. Ba chiar am de gând să dau şi eu un premiu, dar asta după ce vorbesc mâine cu Lucia.
Ca să vă spun cum stă treaba: Juriul îl vedeţi aici. Nu de alta, dar să mituiţi bine. Atenţie, nu accept argint sau alte tinichele, numai de la aur în sus, ştiţi că sunt alergică. Aşa, ziceam? A, da, juriul. Ohooo, aveţi ceva de mituit. Şi cel mai frică îmi e de George Şerban pentru că mereu vrea şi partea mea. Eu nu-l pot înţelege. Pe cuvânt de pionier. Şi toate astea după ce am stabilit că ne oligarhizăm. Aşa sunt în general bărbaţii, se dau prieteni până îţi fură şi cămaşa după tine. Ăăă… da, vorbeam despre altceva – cred că a intrat Lala peste mine.
Aşadar, până luni, 10, aveţi posibilitatea de-a propune categoriile fix aici. Normal, ţinând cont că e criză şi categoriile vor fi cu 25% mai puţine. Ştiu, e nedrept. Dar vorbiţi la Cotroceni.
Ca şi anul trecut, probabil, iar ne vom bate – juriul adică – pe câştigători. Iar vom avea chestii de genul: „Dacă nu câştigă cutare la categoria cutare o chem pe Iolanda”. Acum o chem pe Anastassia, na!
Am zis că va fi subiectiv? Nu de alta, dar n-am chef de ţipete că nu-i corect. Am o veste pentru voi: viaţa nu-i corectă! Aşa că va trebui să acceptaţi deciziile juriului. Fie că vă place, fie că nu.
Bun, v-am spus, acum mă duc la treabă că am ceva. Ne auzim în curând cu alte poveşti.
Mai întâi să nu uităm de ce ne-am adunat. Desigur, pentru ca joi, 21 octombrie, ora 15:00, la Biblioteca Judeţeană Argeş are loc evenimentul numit Careul de Dame. Ce să facem dacă suntem patru.? Va fi prezent şi Bogdan Hrib, cu toate cărţile alea de le-a scris, poliţiste toate. Deci aveţi de unde lua autografe şi aveţi şi motive să veniţi.
Lucia are şi ea o surpriză, dar şi eu, una chiar şocantă 😉 Unii or să facă infarct, în timp ce alţii vor rămâne stană de piatră. – Ce mult funny va fi –
Afişul îl aveţi mai jos. Consultaţi-l cu mare atenţie şi nu uitaţi să veniţi, pentru că, până joi, în afară de comunicate de presă, nu mă veţi mai vedea pe aici.
Îmi cer scuze că n-am chef să răspund comentariilor, dar după cum am spus am chef să tac o viaţă întreagă.
Partea a doua o constituie minunatul congres PSD şi ce au înţeles unii. Cică din dragoste… mă rog, dacă unii nu sunt capabili să vadă mai departe, cine dracului suntem noi să ne dăm cu stângu’ în dreptu’? Eu aş zice că din politeţe. Aşa cum a zis şi Chinezu aici, e totuşi ceva să ai o lojă a bloggerilor într-un congres. Dacă ne invita PDL-ul mergeam şi acolo, dar nu e vina mea că nu i-a dus mintea. Sau oricare altă formaţiune politică. Aşa că mai uşor cu entuziasmul ăsta. Nu toţi suntem din dragoste şi PSD-işti, nu că ar fi treaba voastră.
Şi cu asta am spus tot ce aveam de spus pe săptămâna asta.
Azi e luni şi se fac planuri pentru o nouă viaţă. Va veni, probabil clipa, când veţi afla şi voi despre ce e vorba. Sau nu. Acum să ne concentrăm pe careu…
A, să nu uit. O să am şi eu o carte la Gaudeamus în colecţia LIT a celor de la Tritonic. Se numeşte „Dincolo de oglindă”. Eu, încă, nu pot promite că voi fi prezentă. Dar mă bazez pe Ivona să mă lanseze şi pe mine dacă n-oi fi şi n-oi fi.
Şi ca să nu îşi facă unii şi alţii „griji” spun şi public că mâine, probabil, mă voi întâlni cu Mana. Nu, nu vă spun public, locul, ora şi interesul, dar mă puteţi suna pentru a afla dacă chiar sunteţi curioşi. Dacă nu, nu. Cum doriţi.
Acum, hai, pa. Am de scris un comunicat, o proză scurtă şi un scenariu pentru o bandă desenată. Restul e treaba mea. Să ne revedem cu bine!
La numai două săptămâni de la apariţia minunatei cărţi, aka „Parfumul văduvei negre”, s-a tot scris şi s-a tot semnalat, atât în online cât şi în offline. S-a vorbit pe facebook, pe twitter, pe bloguri, ziare, reviste, etc.
Trebuie menţionat că în topul căutărilor din google, primi sunt tot sătmărenii la capitolul semnalare. Eu mă gândeam să îi adun pe toţi cei din online care au semnalat într-un fel sau altul apariţia, cei care au citit-o, parodiat-o, etc. Acum să vedem şi dacă-mi iese.
Încep cu ei pentru că merită: Lucia Verona, care nu numai că a citit-o înainte de apariţie, dar a şi muncit mult la carte. Nu vă spun cum. Crina Dunca, care, desigur, a citit-o înainte de apariţie şi a organizat un eveniment de zile mari şi Darius Filip, el fiind primul cititor, dar numai pentru că mi-a promis că mă strânge de gât dacă mai zic de rău de el. După ce a constatat omul că e ok, m-am liniştit aşa că am dat cartea mai departe. Bogdan o să zică: „Şi eu?”. Păi el a citit-o după vreo şapte luni după ce i-am predat-o. Na!
Să revin la sătmăreni? Hai să o fac. Pe primii doi i-am spus deja. Dar au scris şi Raulito ( tie trebuie sa-ti multumesc de doua ori pentru reclama 😉 ) , Rachi şi Otto Pop care mă ceartă pe facebook :D, dar şi vicele Adrian Ştef pe care-l aştept şi cu păreri că doar nu degaba m-am chinuit să dau autograf. Şi desigur, ca să nu gafez din nou, Adrian Pop, care nu-i Adrian SM. Ambii spunând pe blogurile lor că a apărut şi s-a lansat.
Şi acum să mă mai întrebaţi de ce Satu Mare. Păi de aia, măi, păi de aia.
Şi dacă tot sunt aici îi mulţumesc în mod deosebit lui Voicu 😉 , care m-a adoptat oficial ca fiică a Sătmarului. Păcat doar că e aşa departe de mine, că aş vrea să fiu o fiică care trece mai des pe acasă, dar asta-i viaţa, şi după ce plec în Costa Rica… păi, fie, vă chem pe toţi acolo să facem party pe plajă 😀
Dacă am ratat pe cineva să mă tragă de mânecă. Recensământul e deschis, iar eu vă mulţumesc tuturor pentru ajutor, încredere şi încurajare. Fiecare dintre voi a făcut o mică minune pentru cartea asta.
Şi, desigur, n-am uitat Chişinăul, că doar a fost cel ce mi-a botezat cartea şi a îmbrăcat-o în straie de gală pentru a-i da drumul în lume.
Asta e o minune făcută cu ajutorul onlineului în special şi a prietenilor în deosebi 😉
Aşa cum ştiţi cartea lui Nea Costache va fi în curând scoasă de sub tipar, proaspătă, caldă, tocmai bună de răsfoit, de mirosit şi de citit. Şi, dacă doriţi, puteţi face şi precomandă. Eu ştiam doar conţinutul, dar când am văzut şi coperta aproape că am leşinat… de plăcere 😉
O să încerc, datorită unui om de bine, cam prea entuziast pentru ceea ce se întâmplă azi cu literatura românească, dar pe care-l simpatizez doar pentru faptul că se zbate şi pentru alţii, numărându-se chiar el printre scriitori… ce ziceam?, aşa, că împreună cu acest domn voi încerca să scot cartea lui Nea Costache de sub influenţa onlineului. Şi o vom duce în offline. Dar o să vă anunţ eu când.
Eh, nu că avem carte frumoasă?
Apoi, cum am plecat eu vineri spre USR, cu un GPS care avea glasul lui Geocer – identic, vă jur 😀 , iete că nu m-am întors cu mâna goală.
Gabriela Creţu mi-a oferit, atât mie cât şi Luciei, câte un exemplar din cărţile ei ieşite la editura Lumen. – Din păcate n-am găsit decât două din trei pe siteul editurii – Chinezu a ţinut să ne spună sus şi tare că aceste cărţi au şi poze. Nu, nu era aşa, Gabriela i-a spus Chinezului ceva de genul: „Ia cartea asta că are şi poze” 😀 , iar domnul a spus-o tare, la microfon, să se asigure că ştiu şi cei de pe trotuar lucrul ăsta.
Aşa am aflat că Gabriela are şi blog şi mai suntem prietene şi pe facebook. La mai multe!
Voi ştiţi, click pe poză şi o puteţi comanda.
Ei, şi ajung, pentru azi, la ultima doamnă. Pentru că mai am o doamnă faţă de care nu mi-am plătit încă datoriile, dar vom reveni şi la ea.
Acum vă spun de „Urechile pisicii Olga”. Cu menţiunea că această copertă a fost realizată de un prieten de-al autoarei. Cartea, din câte am văzut eu, a fost destul de căutată în prima ei zi de existenţă. Cineva chiar a comandat zece exemplare pentru a o oferi drept mărţişor. Ce poate fi mai frumos de atât?
Cred că e timpul să o comandaţi şi voi. O să vedeţi că e surprinzătoare, iar spiritul femeii în trupul felinei… eheee. Zău că merită să o citiţi.
Momentan cam atât, voi reveni pe seară cu păreri şi poze din Chişinău. Şi tot atunci vom vorbi şi despre cealaltă doamnă 😉
P.S: Trebuie să-i mulţumesc lui Adrian Năstase pentru cuvintele frumoase şi pentru prezenţă. V-am spus că a fost foarte haios? 😀
Am atât de multe să povestesc şi am rămas atât de în urmă… Sper doar ca Basarabia să mai aibă puţină răbdare până voi veni cu impresiile mele legate de acele locuri. La fel şi Nea Costache, pentru că merită să fie promovat, dar momentan am atâtea să vă spun…
Membrilor juriului nu le mai mulţumesc, dar ei ştiu că o fac… Lilick şi Mădălina au fost senzaţionale, iar Valive este timidă, cu toate că n-ar trebui.
Roger şi Sorin, hai să zic şi de voi… 😛
Vorbim despre prima parte a zilei. Cu toate că, acum, am un regret pentru că cineva nu a putut să participe pur şi simplu la eveniment. Îmi cer eu scuze… cine ştie, ştie. Am încercat cu o ironie fină să-i atrag atenţia, dar deh… n-a mers. În fine, nu mai contează şi întotdeauna la un eveniment unde sunt persoane importante vor fi şi cârcotaşi. Doar că eu am crezut că suntem între prieteni.
Trecând peste partea asta trebuie să vă spun că Mana a ţinut să-mi facă o surpriză. Aşa că nu a venit numai ea, dar l-a adus şi pe Victor.
Horia Gârbea a fost acolo să ne susţină pe mine şi pe Lucia.
Lucia, desigur, a fost strălucitoare ca de obicei, iar cartea ei… da, e prima în vârful celorlalte. I-am detronat pe toţi 😀
Chinezu, ca un Chinez şi el, a tot comentat şi a stat tot timpul cu laptopul în braţe. Ce oameni…
Geocer, desigur, ne-a suportat.
Iar Adrian Năstase a ţinut un speach de zile mari. Mamă ce am mai râs. E chiar mişto. Aşa că le-am propus celor prezenţi un exerciţiu de imaginaţie: să-şi închipuie că AN-ul dispare chiar atunci din faţa lor, iar Lala intră în scenă.
Pe urmă Lucia şi moi am dat autografe, iar Mădălina mi-a propus s-o otrăvesc. Încă nu vreau s-o fac 😀
Apoi l-am confundat pe domnul Mladin cu domnul Coşovei, dar Ştefania Coşovei mi-a luat apărarea 😀
Oi mai fi făcut prostii, eu ştiu…
Oricum, prima jumătate a zilei a fost excepţională. Mă oftic doar că n-am apucat să fac poze cu Ciutacii şi Chinezu.
Cel mai dulce moment al zilei a fost telefonul lui Alex, cine ştie cunoaşte 😉
Apoi m-am mutat la Muzeul de Istorie şi Târgul de carte Amplus. Acolo le-am găsit pe Oana Duşmănescu cu minunea ei de bebe, dar şi pe Stela Popa. Mă bucur că Stela a acceptat să stea lângă mine în timpul lansării pisicii. Dar îmi pare rău că din pricina oboselii a ratat azi Sibiul. Asta este… Se mai întâmplă. Oricum, Stela tot va ajunge la Sibiu, v-o trimit eu legată dacă e cazul.
Apoi m-am mai lansat şi eu o dată şi m-am bucurat să-l revăd pe Mihai însoţit de două domnişoare foarte frumoase: Steluţa (cu o imaginaţie puţintel mai perfidă ca a mea :D) şi Cristina(?!), dacă ţi-am greşit numele poţi să dai, promit să stau.
După toate astea, alături de Bogdan Hrib – doar nu vă închipuiţi că a lipsit vreun moment – am avut o mini şedinţă din care Geocer n-a auzit absolut nimic 😛
Aşa că în miez de noapte am ajuns şi acasă.
Îmi pare rău doar că am ratat prăjiturile Luciei. Dar am promis că după toată nebunia asta o iau de mână pe Mana şi o vizităm aşa cum se cuvine.
Aaa, şi să nu uit, am primit trandafiri galbeni, de la cine nu vă spun, numa aşa de-a dracu’ 😀 Ziceţi voi că nu merit să zac. Nu, nu merit, că am de scris ceva important ce trebuie predat mâine la prânz. În concluzie nu merit nimic.
Şi acum… da, mă pregătesc pentru Ardeal. No, staţi că viu… dar mai încet, ardeleneşte aşa 😆
Concluzii găsiţi la Geocer, Mădălina, Lucia, Lilick şi pe unde or mai fi că eu nu mai pot.
Dar frumoasă. Şi m-am bucurat să-mi revăd unele din personajele reale. Şi m-am întristat gândindu-mă că altele sunt departe. Dar nu o să dezvolt acum, vă las cu poze, câteva, pentru că sunt peste o sută. Iar mâine… trebuie să muncesc, altfel mă omoară Alexandru Arion, cu toate că din poze s-ar zice că altfel stă situaţia.
Lucia, mulţumesc pentru tot!
Geocer, îţi mulţumesc că ai rezistat 😀
Oh, şi da, subtil domnule Roger, foarte subtil 😀 Dar voi dezvolta, promit, mâine cum voi prinde puţin timp liber.
Şi tot atunci o să vă spun şi despre Nea Costache – îmi cer scuze, dar nu mai sunt capabilă să pun şi linkuri. Punem mâine tot ce trebuie. Cei care mă aveţi prietenă pe facebook veţi putea vedea mai multe poze.
Chinezu îmi propune să mă gândesc dacă ideea unei femei preşedinte ar fi bună. El zice că e.
Păi să vedem. În ultimii douăzeci de ani bărbaţii ne-au dovedit că sunt bârfitori, crează intrigi, joacă la mai multe capete şi fură. Asta, desigur, nu înseamnă că o femeie ar fi mai bună. De exemplu, dacă am avea o Udrea, ne-am ars. Dacă am avea o altă doamnă, cine ştie? Nu-mi repugnă cu totul ideea, şi totuşi… Mno, nici SF nu mi se pare, dar parcă… Nu ştiu, am putea încerca cu o femeie prim ministru pentru început, dar repet, să nu fie Udrea, Ridzi sau din tagma asta că putem la fel de bine să ne bălăcim în termalele capitalei în fundul gol. Dar o femeie serioasă, ca Pivnicieru de exemplu, cred că m-ar încânta. Atât ca preşedinte, cât şi în altă funcţie (sper că i-am nimerit numele). Ar mai fi Norica care mie personal îmi place şi Corina, desigur. Dar nu cred totuşi să avem prea curând o astfel de femeie într-o funcţie atât de înaltă. Nu de alta, dar bărbaţii nu au terminat cu intrigile şi bârfele, aşa că nu e loc momentan şi pentru celălalt sex.
Dar, dacă una din cele trei ar candida, aş vota-o fără prea multe dubii. Acum dacă greşesc ori ba, nu pot aprecia decât după un mandat. Până atunci putem visa 😀