Arhive pe etichete: Ciutacu
Viaţa ca o tablă de şah
De asta îi place lui Vali Badea şahul, pentru că seamănă cu viaţa. Şi cum să zic eu că nu are dreptate? Pentru că are.
Am aflat unul de celălalt datorită altora, evident. Cum ar fi Ciutacu sau Lilick. Or mai fi fost şi alţi oamenii care ne-au îndemnat să ne băgăm în seamă. Bine, recunosc, eu sunt o lady, Vali şi-a călcat peste orgoliul incomesurabil şi m-a apelat. Şi recunosc, ca de fiecare dată, că am fost destul de reticientă în ceea ce-l priveşte. – Acum iar o să îmi zică două de dulce pe mess, dar asta-i viaţa 😀 – Un puşti anti Băse, am gândit atunci. Aşa şi? Cu ce e el mai special faţă de alţii? – Sigur că nu e un puşti, pentru că mi-a atras atenţia în privinţa asta –
Şi curând am descoperit din online aşa: se crede arogant, neimpresionant, eu chiar sunt dar nu mă laud. Se crede mai inteligent decât media. Nici asta nu m-a impresionat, pentru că na, toţi se cred mai deştepţi decât media. Iar pe net nici nu e aşa dificil să pari astfel. Dar totuşi m-a incitat, pentru că în creierii nopţii – şi vorbim de ore matinale, 3, 4 – aveam discuţii politice. Adică el vorbea. Că eu eram la ora de studiu. Şi până la urmă am zis că „puştiul” s-ar putea să nu se laude şi chiar să aibă o inteligenţă peste medie – probabil de aia tot insistă să-mi arate creierul lui 😀 -.
Aşa că atunci când am auzit că vine la Bucureşti am zis că-i musai să văd cu cine puii mei vorbesc.
Că drumurile vieţii şi norul buclucaş (apropo, încă n-au apărut ochelari de nor?) nu ne-au dat posibilitatea să ne vedem la Bucureşti, nu fu bai. Pentru că, printr-un semn divino-ateist domnului i s-a stricat maşina în Piteşti. Şi aşa am reuşit duminică seara să-l duc la o ciorbă 😛
Ce am constatat? Omul chiar e arogant şi chiar e genial (facem un club al aroganţilor, material am avea). Nu vorbeşte pe lângă. Ştie întotdeauna despre ce vorbeşte. E un pic narcisist. S-ar putea să fie şi mai mult. Şi mi-a făcut o mare onoare 😀 Da, m-a lăsat să-i port, câteva secunde, ochelarii. O să vă întrebaţi şi ce mare lucru? Păi, în primul rând că m-a forţat şi în al doilea rând că el nu îşi dă ochelarii nimănui. Şi ar mai fi şi al treilea. E obsedat de obiectul ăsta. Are vreo sută de perechi şi le ţine cu sfinţenie. Nu, nu are probleme cu vederea, dar v-am zis că-i obsedat 😀 Şi aşa i-am dat autograf, pe ochelari. Nu e ingenios?
Şi pentru că mi s-a părut mie că ar mai merita o cafea, luni, imediat ce m-am eliberat din alte cele, l-am dus la Librăria Mea şi i-am arătat unde se întâlnesc bloggeri piteşteni. Se aude Geocer? Cu ocazia asta Vali a zis că şofez bine, chiar dacă luni eram pe maşină de închiriat cu a cărei frână nu mă puteam obişnui deloc. Dar i-a plăcut lui că nu sunt fricoasă şi că mă bag. Şi încă am fost cuminte că n-am vrut să omor omul prin Piteşti 😛
Concluzia? Peste doi, trei ani Ciutacu se va confrunta cu unul mult mai arogant decât el. La genialitate îi las mai mult, că încă e „puşti”. Dar mai avem unul în devenire. O, Doamne, şi-i place fizica cuantică. Şi recită din Shakespeare în limba lui maternă.
Să mai ziceţi voi că prin românica nu mai sunt şi tineri de valoare. Ba iată că sunt. Cam puţini, dar buni.
Şi aşa m-am ales cu un nou prieten genial 😉
UPDATE: La Prwave, cărora le doresc „La mulţi ani şi viaţă lungă!”, a apărut un nou episod din „Inocentul”. Despre asta vă va spune imediat şi Lala.
Deja e o tradiţie
Nu ştiu cum face Lucia, dar din fiecare concurs pe blog se naşte o tradiţie. Că vorbim de „Premiile Lili” sau de concursul cu bloggeri, tot aşa cum vă zisei eu iese.
Dacă anul trecut am câştigat la acest concurs, anul ăsta fac parte din juriu. Şi da, am voie să propun, aşa că propun, ce pana mea 😀 Şi iarăşi da, voi da şi eu două premii. Cui n-am de unde şti că nu îs Mama Omida. Ce? Ştiu, dar nu voi spune public. Va fi surpriză. Aşa că să trecem la nominalizări. Cu toate că n-am idee pentru toate categoriile. Aşa că…
-
Marele premiu – Pentru ca-mi place – George Cernătescu, sigur, sigur, sigur
-
Cel mai bun blogger dintre scriitori – Rămân totuşi la părerea mea: Hobbitul
-
Cel mai bun scriitor dintre bloggeri – Aici îmi e uşor, ca să fiu sinceră: Adrian Suciu
-
Blogul cu cel mai mult umor – Ei, şi aici rămân la părerea mea: Ioan Usca
-
Cel mai bun critic literar – No, aici sunt în ceaţă. Eu zic că tot Hobbitul şi-ar merita un loc
-
Cel mai bun cititor – Dacă are blog se pune? Adrian SM, garantez pentru el.
-
Cel mai bun blogger dintre politicieni – Fără doar şi poate că ăsta e AN-ul, dar cum a câştigat deja anul trecut, nu ştiu, cred că locul lui îi revine lui Darius Filip, chiar dacă e un politician mai mic, dar peste câţiva ani va fi la cârmă. Ştiu eu.
-
Cel mai bun politician dintre bloggeri – Răspunsul ar fi Corina Creţu. O fi câştigat anul trecut? Nu mai ştiu.
-
Cel mai informat blogger – Io pe ăsta nu-l cunosc, dar dacă îmi vine vreo idee revin
10. Cel mai simpatic blogger/bloggeriţă – adică Cella
11. Cel mai gustos blog – Cum Hadean nu intră în joc zic eu că Laura Frunză.
12. Cel mai bun blog al unui ziarist – Clar că Ciutacu .
13. Cel mai bun blog anti-băsist – Mă rog, mă gândisem eu la cineva, dar a mai câştigat, aşa că io zic că Alexandru sau DSN. Nu mă pot decide.
14. Cel mai fericit blogger – Dacă Isabella zice, zic şi eu că Dan e cel mai fericit. Şi cred că e 😉
15. Blog de criză sau blogger crizat – Crizaţi suntem toţi, aşa că n-am idee. Mă mai gândesc.
16. Cel mai artistic blog – Mirela zic eu. Zic iar eu, zic tot eu 😀 Şi Alex Maziliu ar mai intra aici, pentru minunăţia de poze pe care le face.
17. Cel mai bizar blog – Nu am dat de el până acum
18. Cel mai bun traducător din română în română (pe baza unui test la care poate participa oricine, blogger sau nu) – Nea Costache, pentru că zice Simona că traduce din română în olteneşte 😀 Nu mă gândisem la asta.
19. Cel mai bun comentator politic – Sigur, el era cel mai cel comentator politic, cel puţin pe vremea când eu urmăream comentariile politice. Ştiam pe cine am în cap, dar nu îmi mai aduceam aminte exact cum se numeşte, pentru că n-am mai urmărit fenomenul. Da, el, Bibliotecarul.
20. Cel mai bun blog de discuţii/dezbateri – nu neapărat despre politică – Mana Ciutacu
21. Premiul Voltaire (Să ne cultivăm grădina) – Habar n-am
22. Cel mai cunoscut dintre bloggeri – Io? Nuuu. Atunci să fie… Andrei Crivăţ?!
23. Cel mai bun blogroll – Ăsta clar e al Isabellei, fără doar şi poate. Alţii nu mai ştiu cu un blogroll atât de bogat.
24. Cel mai bun blog de sport – Sigur că am uitat de Sportlocal, aşa că-l nominalizez.
25. Cel mai schimbător blog – Ăsta e tot popa, că el e dus cu creirii capului. Adică Husca
26. Cel mai luptător dintre bloguri – Aici sunt două, şi mie îmi e clar că nu merge unul fără celălalt: Isabelle şi Simona Ionescu, pentru ceea ce fac pentru copiii aceia amărâţi şi bolnavi. Cu siguranţă merită mai mult decât atât. Iar Sibilla şi-ar cere un drept fix la această categorie lângă celelalte două luptătoare.
27. Cel mai bun blog de modă şi/sau vintage – Eva.ro s-o încadra aici? Eu zic că da. Poate.
28. Cel mai activ blogger – Oh, păi… or fi câţiva, dar nu-mi vine acum nici unul în minte.
29. Cel mai prost blog – Ei, na, la câte sunt…
30. Cel mai bun pamfletar dintre bloggeri – Ăsta nu o mai fi câştigat şi anul trecut? Adică Mordechai.
31. Premiul „Pixelul albastru şi flacăra violetă” – Dannnnn Voiculescu 😀
32. Premiul de popularitate – Tot Dan Voiculescu pentru că e super haios pe blog.
Propuneri poate face oricine până la 1 februarie. Aşa că nu vă sfiiţi, doar să nu uitaţi să daţi link la Lucia pentru a vă aduna.
Azi trebuia să fiu patrioată?
MULŢUMESC, LUCIA! (Am zis că o să-i mulţumesc toată viaţa, dar nu în fiecare zi pe blog 😀 Da, era vorba de toată viaţa mea şi nu, nu vă spun de ce)
Da? Trebuia? Serios? De ce? Da, mă aliez la sarmale, dar la revoluţie… NEVER. Azi chiar mi-am adus aminte că am uitat să-l menţionez pe Mircea Pricăjan pe care l-am zărit la Gaudeamus şi am schimbat trei cuvinte. Îmi făceam procese de conştiinţă 😀 Scuze, nu a fost cu intenţie. Doar am spus că mi s-a făcut rău şi am fost nevoită să plec. Cu toate că Xreder ar mai fi stat. Glicemia… alergiile şi alte prostii. Se mai întâmplă.
Dar nu despre asta vorbeam, ci despre patriotism. Ba chiar voiam să vorbesc şi despre pasiune. N-am nimic împotriva ălora de votează cu Băsescu. Treaba fiecăruia. Dar terminaţi cu pasiunile pe blogul meu. Nu o să cred niciodată că acea înregistrare a fost o făcătură. Atâta timp cât am cap, ochi şi urechi. Atâta timp cât declaraţiile la prima vedere au fost cele care au fost. Şi atâta timp cât cunosc personajul. Nu am nevoie să fiu convinsă de nimeni să votez cu X sau cu Y, iar în spaţiul meu virtual scriu ce vreau, de cine vreau. Nu trebuie să fiţi de acord cu mine, tocmai de asta există şi alte opţiuni. Mai rău mă enervează că nici măcar n-am făcut politică pe blog, dar încercaţi voi să mi-o impuneţi. Şi zău că fac urât când sunt nervoasă.
Nu pricep de ce trebuie să mă convingă cineva de ceea ce văd singură. E, de asemenea, problema mea dacă sunt amică cu Bădin, cu Ciutacu şi cu Mama Omidă. Nu vă cere nimeni să ieşiţi cu noi. – Dar ca să ne fie clar, eu ies doar cu Mana 😀 –
Nu vă cere nimeni absolut nimic. Pot să fac reclamă sau anti-reclamă cui vreau. Dar până atunci, oameni buni, trebuie să vă spun că eu n-am pasiuni politice duse la extrem. Dacă eu nu-l vreau pe Băsescu, e treaba mea. Geoană nu-mi place, dar îl prefer. Nu cred în minuni. Nu cred că va veni Dumnezeu pe pământ. Încă mai sunt raţională şi n-am de gând să cad în patimi duse la extrem. Şi chiar dacă aş face-o, tot n-am nevoie să fiu convinsă. În viaţa mea n-am întrebat pe nimeni cu cine trebuie să votez. Nu am avut nevoie de părerea altuia în această privinţă. Dar, dacă, dintr-o greşeală, mi se va năzări că îmi trebuie sfaturi, o să vă cer.
Şi mă refer, în special, la cei care înjură şi au fost şterşi. Nu că m-aţi impresiona cu înjurăturile voastre. Dar eu eram doar croşeul. Oamenii ăia cărora vreţi să le transmiteţi mesaje au bloguri. Scutiţi-mă de defulările voastre. Sunt obosită, nervosă şi plictisită. Iar voi nu faceţi decât să mă convingeţi că NU trebuie votat personajul pe care-l apăraţi cu patimă şi înfrigurare.
Desigur, pot şi eu să înjur, dar asta nu m-ar face cu nimic mai specială decât pe voi. Aşa că duceţi-vă şi înjuraţi acolo unde vă doare, nu la mine. A, da, iar pe blogul meu nu e democraţie, aprob ce commenturi am eu chef. Nu suntem fraţi şi chiar de-am fi, nu mi-ar păsa prea tare.
Acum putem vorbi despre vreme?
UPDATE MIŞTO: Textul aici, pozele mai jos 😀
Începând cu începutul
1 Da, era seară, adică chiar seara trecută. Şi nu numai întunericul de afară îmi dezvăluia că e târziu, dar şi glasul lui Ciutacu ce se auzea undeva în fundal, urmat de al lui Crin Antonescu şi Mihai Gâdea. Stăteam tolănită şi citeam la cartea asta, când sună telefonul. Eram la pagina 87. Automat că mi-a rămas în minte pagina, doar mă duceam să răspund la telefon. Tocmai începea „În gura presei”. Aşa mi-am dat seama că suntem în jurul orei 23. Atunci când sună telefonul la ore din astea, automat mă gândesc că a murit cineva şi începe să mi-o ia inima la goană. M-am uitat pe ecranul telefonului, număr ascuns. În fine, zic, şi răspund.
Glasul unui bărbat mă întâmpină: „Bună seara, aveţi un televizor pe lângă dumneavoastră?”
„Am”, zic eu, dar cred că aveam un glas cavernos şi iritat.
„Puteţi da pe OTV?”, zice el.
„Nu ţin acest post în tv-ul meu”, spun eu.
„A, ce păcat. Sunt Gabriel Fătu şi tocmai aţi pierdut zece milioane”.
Prrrr, ce să-ţi spun. I-am zis bine şi pa şi mi-am văzut de lectură.
Ideea e că mi-am dat seama imediat că e ceva cu bani de la vreo televiziune din asta cretinuţă. Mă rog, de când m-a întrebat dacă am televizorul lângă mine. Apoi, aveam OTV-ul pe celălalt televizor, din cealaltă cameră, dar nu mi s-a părut necesar să mă deranjez. În plus, cum dracu’ de au numărul meu de telefon? Care e şmecheria?
Şi aşa de dimineaţă aflu eu că OTV-ul are o emisiune care se numeşte „Milionarii de la miezul nopţii”, dar totuşi, nimeni n-a ştiut să-mi explice faza cu numărul meu de telefon. Trebuie ţinut cont că nu dau sms-uri la numere din alea mici, nu sunt abonată pe niciunde, n-am sunat în viaţa mea la nici un post TV. Şi atunci? Dacă-mi explică cineva îi dau o bere.
Până la urmă m-am întors la cartea mea şi am şi terminat-o. Era mai interesant acolo 😉
2 Logica mea livrească e în afara oricărei logici.
Mă gândeam aseară că prea rar deschid sertarul cu minuni, dar iată că o mai fac uneori şi descopăr că aş fi vrut să citesc de ceva vreme cartea aia, dar sertarul era închis 😀
Să vă explic. Eu mă duc şi cumpăr câte un teanc de cărţi de obicei. Aşa că apoi mă aşez în maşină şi le împart: asta merge acasă, asta rămâne în maşină. Dintre cele ce rămân în maşină una stă pe bancheta din spate restul se duc în portbagaj. Când ajung acasă, cu celelalte cărţi, unele ajung pe noptieră, altele în sertar. Abia după ce ajung să le citesc pornesc spre bibliotecă. Şi aşa am dat aseară de cartea despre care vă povesteam. Şi nu m-am putut abţine să nu spun trei vorbe despre ea, cu toate că înainte am citit cartea asta. Dar rămâne pe mâine să vă spun ce şi cum.
Cartea din maşină pe care o citesc acum e „Scurtă discuţie cu o mumie” a lui Poe. O colecţie de povestiri. Vă spun eu şi despre aia, doar că, aşa cum îi zice Xreder, „Cartea maşinii” poate avea şi două spătămâni până o dau gata, ţinând cont că din ea se lecturează când îmi beau cafeaua sau când mă duc să-mi spăl maşina.
Mă rog, şi „Geneza” a făcut parte tot din proiectul „Cartea maşinii”, dar pe aia am terminat-o în restaurant, simţind că nu mă pot dezlipi de ea.
3 Ceea ce e mai important rămâne la urmă.
Azi la 19 ne întâlnim din nou la „Librăria mea” să dezbatem „Sex cu femei” şi „Cronica unei morţi anunţate”. Puteţi veni şi cu tema nefăcută, nu se supără nimeni. Data viitoare, cu siguranţă, veţi veni cu lecţiile la zi.
Şi îi mulţumesc Ioanei că m-a chinuit cu lectura e-book 😛 Partea proastă e ca la un moment dat nu-mi mai dădeam seama dacă citesc tot cartea aia sau e alta, dar m-am lămurit 😉
Grădina cu nebuni
Nu glumesc, la noi la ţară se întâmplă un fenomen. Bunica botează câinii în funcţie de oamenii care îi plac sau nu.
Primul botezat, pentru că era urât, cu capul mare şi corpul mic şi cam prostănac, a fost Boc 😀 Da, sigur că după politician, că nu e doar gnom vorbitor, acum a ajuns şi Primul ministru al curţii. Doar că animalul Boc s-a schimbat între timp, adică i-a mai crescut puţinel şi corpul, dar tot mic a rămas.
El e preferatul meu: Ţuţi. Nu, e prea pur pentru al asocia cu vreun politician.
Ei bine, domnul, cel mai nou membru al grădinii, în vârstă de doar şapte luni, este Ciutacu: cică e negru în cerul gurii.
Ultimul, dar nu cel din urmă: Stelică. Stelică a oscilat între Cristoiu şi Valentin Stan, dar am rămas la Stelică pentru că era ciudat să strigi un câine cu vreunul din cele două nume. Dar tot pe acolo oscilează 😀
Ei, nu daţi, femeia are 85 ani, şi le gândeşte cum le gândeşte, eu ce vină am? 😀
Am avut o Nadie – sărea gardul – după Nadia Comăneci. Un Bush, după preşedinte, şi tot aşa. Nu, unul chior n-am avut 😛
Când clopotul a bătut, ea a murit…
Oana Stoica Mujea 