Da, da, azi am viteză şi spor

Păi doar nu credeţi că nu scriu. Ba scriu. Când vrei să fugi de realitate ce poţi face mai bine? Te bagi în sufletul unor personaje şi gata. Ai scăpat. Cel puţin eu tot am cum scăpa. Alţii nu sunt la fel de norocoşi. Şi pentru că acum sunt în pielea propriului personaj pentru vreo zece minute, m-am gândit să vă povestesc, dar înainte de asta, trebuie să anunţ că din pricină de cădere de tensiune Club de Carte, din păcate, a pierdut câteva postări. De recuperat nu se mai pot, aşa că promit că în weekend-ul ăsta le voi rescrie. Asta este. Se mai întâmplă!

 

Ce vă (ne) mai pregăteşte Tritonic:

 

Sfârşitul ăsta de lună, dar şi începutul celeilalte se anunţă a fi unul aglomerat.

Încep cu un debutant: Oana Duşmănescu care apare, nu ea, cartea, în colecţia Caşmir cu „Urechile pisicii Olga”. Dar vom mai vorbi când vom avea mai multe date. Eventual şi o copertă. O găsiţi pe facebook. Şi urechile şi pe Oana 😉

 

Alexandru Petria apare şi el cu un roman ceva mai deocheat „Zilele mele cu Renata”. Cred că la începutul lunii viitoare din câte am prins pe surse. Vom vedea şi vom analiza la momentul propice.

 

Eh, surpriza şi vampirii a doi străinezi, o veţi avea în vară. No, nu vă spun cât am tras. Vă spun eu zilele astea mai mult 😉

 

Dar cea mai mare surpriză şi cea mai mare bucurie a mea ţine de Luciaaaaaaaaaa Verona. Da, cartea Luciei „Labirint obligatoriu” o să apară, cred că în acelaşi timp cu „Parfumul…”. Lucia nu e nici la debut, nici la altceva. Este unul dintre marii noştri autori şi dramaturgi. Aşa că trebuie să-mi înţelegeţi bucuria. Mă bucur că Lucia a venit cu o carte întreagă la Tritonic, pentru că nu e prima ei apariţie aici. Dacă vă amintiţi de „Domnul deputat se prăbuşeşte”… ei, da, şi Lucia a contribuit cu un text alături de alţi mari autori ai noştri. În fine, în cartea aia au fost numai autori mari. Aşadar să ne pregătim şi s-o primim pe Lucia la Tritonic. ( Nu de alta, dar facem dublă lansare şi dacă nu zic de bine stau la uşă 😀 ). Dar despre asta vorbim imediat ce ni se oferă o copertă.

 

Alooooooo, Tritonic. Vrem copertă la cartea Luciei. Repede! Repede!

 

Şi acum mă întorc la Anastasia (momentan o scriu tot aşa, chiar dacă în realitate Stelian Munteanu i-a pus şpe mii de s-uri)  sau nu la Anastasia?! Eheee….

Reclame

Amorţită

Nici măcar nu mai am puterea să mă enervez. O fi din pricina ploii. Mi-o fi luat şi ultimul strop de adrenalină. Nu mă mai pot enerva. Sau o fi din cazua faptului că m-am enervat atât de mult cu ceva timp în urmă încât am rămas goală pe dinăutru la fel ca Lala când a ucis şi n-a avut nici un sentiment? Aşa o fi, nu îmi dau seama. Dacă Lala ucide oameni, eu cred că-mi ucid sentimentele. Apoi lumea se va întreba de ce am ajuns să fiu o scorpie sociopată, de parcă n-ar şti. Şi de la uciderea sentimentelor s-ar putea să ajung la cea a oamenilor, şi nu în plan imaginar. Hmmm, şi aş şti şi cum s-o fac fără să-şi dea nimeni seama 😀

Nu, clar nu e din cauza ploii. Îmi trece mie ceva prin cap, ceva rău, foarte rău, dar ca de obicei o să mă abţin. O să zac în amorţeală, pentru că mie îmi e frig, chiar dacă în casă sunt 27 grade. Nervi nu îmi mai pot face pentru că înveţi, atunci când ai o bunică cam dusă, să tragi aer în piept, să numeri până la zece şi să o laşi să se descarce. Ba chiar să-i faci şi goange pentru a o face să râdă şi să uite. Apoi pleci cam imun de la locul faptei şi vreo săptămână nu te mai enervează nici dracu’, pentru că ai tendinţa de-ai trata pe toţi cu înţelegere. Asta până răbufneşti şi înjuri ca la uşa cortului. Dar asta mi se întâmplă în trafic, indiferent dacă celălalt participant e vinovat de ceva sau nu. Cred că de acum încolo, cel puţin câteva zile, doar cei care îmi sunt cu adevărat prieteni mă vor mai găsi pe facebook. Până unii oameni nu se conving că nu mai au ce căuta aici fac o pauză. Nu definitivă, dar nu vă voi mai vorbi decât când voi avea vreo lansare, când voi scrie despre o carte în partea cealaltă sau chestii de genul ăsta.

M-am cam plictisit de anonimii bloggosferei, care nu sunt în stare să îţi spună ce îi doare decât bine îmbrăcaţi în haina groasă a anonimatului. Am ajuns să nu îi mai suport pe cei care se ascund în spatele unui nume virtual, doar pentru că nu au curajul să îţi spună în faţă cine sunt. Cred că m-am plictisit într-o măsură mai mare şi de blog în sine. Să nu mai spun de toţi cei care simt nevoia să-şi reverse propriile frustrări în capul meu.

În momentul ăsta stau turceşte, vă rog să mă judecaţi, pentru că la asta vă pricepeţi. Şi vă rog să-mi spuneţi voi cam ce am voie să scriu sau nu aici. Sau cum am voie să mă comport. Poate că nu mai am şapte ani, dar din moment ce deranjez atât de mult o mână de oameni, probabil că au tot dreptul să mă reeduce după chipul şi asemănarea lor. Da, să curgă mailurile şi spamurile. Oricum sunt mult prea ocupată cu viaţa reală pentru a vă băga în seamă.

Singurul lucru bun din chestia asta este că într-o zi voi scrie un roman pe care o să-l dedic tuturor cretinilor, frustraţilor etc, aşa cum a făcut şi Stanley Bing la începutul cărţii „Sun Tzu era un biet mototol”. O, şi vă mulţumesc de acum pentru că îmi întăriţi caraterul şi îmi daţi posibilitatea de-a vă urî. Cred că aia va fi o carte foarte bună 😀

Hmmm?!

E clar, de apărut apar cărţi ca ciupercile după ploaie, cu sau fără cacofonie, tot aşa se întâmplă. Trebuie să recunosc că le-am cam pierdut şirul, cel puţin apariţiilor SFFH. Prea multe, prea peste tot, prea îmi fac poftă de citit iar eu abia mai am timp.

 

Nu pot spune că mă întorc cu faţa spre lectură, încă nu mă pot întoarce nici cu ea spre mine. De când am venit toată lumea m-a suprasolicitat, aşa că sunt mai obosită decât în ziua de diving şi mai plouată decât eram la turci la 43 grade. Dar, una peste alta, vorba lui Xreder: „tu mai ştii să scrii?”. Oarecum, trebuie să recunosc. Am idei dar îmi e greu să le pun în practică, ca atunci când am încercat să ridic halterele de 15 kg, pur şi simplu nu s-au mişcat, aşa că am rămas la 7,5. Cu toate că nu mai aveam chef de încă o vacanţă, după trei zile în ţară abia o aştept. Nu pot citi acum, nu ştiu de ce, dar nu mă pot urni. Slavă Domnului că până să plec în vacanţă am citit cam cât citesc alţii într-un an. Aşadar, din punctul ăsta de vedere stau bine.

Dar e greu cu scrisul. O fi el ca mersul pe bicicletă dar eu n-am învăţat niciodată să merg pe ea. Am impresia că mi-am pierdut şi minimul ăla de exerciţiu pe care-l aveam şi dacă mă apuc acum de scris e ca şi cum aş începe de la începutul începutului ceea ce mi se pare îndepărtat şi foarte trist. Aş vrea să dorm, dar n-am timp. De când am venit am căzut la datorie în jurul orei 23 şi am fost în picioare în jurul orei 9, respectiv 7:30 azi.

Heiii, unde dracu’ e viaţa mea de dinainte de vacanţă?

Ne mai şi distrăm

Puţinul timp care mi-a rămas până la plecare l-am împărţit. Între spălat, călcat, lăsat pisica cu mâncare şi alte cele, am fost şi la Aysha Pub la întâlnirea bloggerilor piteşteni. De fapt, la drept vorbind, a fost o cafea prietenească. Chiar dacă am stat puţin mi-a făcut plăcere, am făcut şi eu ceva bun zilele astea. Participanţii sunt:

1.Tibi Puiu

Tibipuiu.ro

2. Alex Dumitru

Alexdumitru.eu

3. Andreea Bobeica

Revistaokarges.blogspot.com

4. Faninho

Cartierul.wordpress.com

5.  Adi Enache

Enache.biz

6. Tania

Marketinginpitesti.wordpress.com

7. Oana Stoica Mujea

Club-fantasy.ro

8. Marian Dumitru

Dumisblog.com

9. Geocer

Geocer.blogspot.com

10. Shadow One

 

11. Andreea

Marketinginpitesti.wordpress.com

12. Cosmin Sandu

Cosminsandu.blogspot.com

13. Alin Ivanov

Blog.alin-san.com

14. Raluca Nicula

Ralucanicula.blogspot.com

15. Patricia Rusu

 

16. Ted Ursu

Standardmadness.com

17. Robert Preoteasa

Stiri.it

18. Dan Badea

 

19. Drojdie

 

20. Mihai Andrei

Zmescience.com

21. Adrian Soare

Succesdublu.ro

 

P.S: De azi, pe Club-fantasy.ro, puteţi citi şi recenziile Luciei Verona.

Jocuri şi jocuri

Între timp Lucia Verona m-a binecuvântat cu o recenzie mişto în Săptămâna Financiară, iar cei de la Diva cu un interviu. Le mulţumesc tuturor.

 

Revin, dar plec! Vorba aia, vin să vă salut, dar nu am timp să stau. Timpul ăsta se suceşte şi se împleteşte pe lângă mine, că nu mai pot să-l prind din urmă, în timp ce el mă tot împinge înainte. S-au întâmplat bune şi rele. Între un joc de şah cu un vechi prieten şi un poker american cu mai mulţi prieteni, am uitat să mai jucăm whist. Dar i-am bătut la table. Cam de asta m-am ocupat zilele astea, mai precis de duminică până acum câteva ore când mama m-a sunat terminată spunându-mi că puiul nostru de ciobănesc a fost călcat de o maşină. Aşa se întâmplă în viaţă. Ce să faci?

Am început duminică cu un joc de şah care s-a transformat într-o noapte de şah. Pe când ceilalţi se străduiau să ducă la capăt un whist cu ţipete, nervi şi râsete, eu şi un vechi prieten ne-am bătut pe muţeşte până spre dimineaţă.

 

Luni am făcut cam tot aia, dar de data asta adunându-ne pentru un poker american pe beţe de chibrit. Din zece am rămas două fete, eu şi o amică. Ea a învins. De fapt mă plictisisem şi eram ofticată că n-am mai apucat să joc un whist. Azi am continuat cu tablele. Rar mă bate cineva la table, aşa că se înţelege că am câştigat. Preconizăm că la noapte vom juca whist până dimineaţă. După care iar nu ne vom mai vedea vreo doi ani. Cam aşa ne distrăm odată la doi ani, atunci când ne vedem. Fără întrebări, fără a ne aminti, fără a intra unul în viaţa celuilalt. Aşa a fost de când ne-am cunoscut. De fapt a fost un fel de zeu al jocului. Ne unim doar pentru a juca diverse şi pentru a uita câte o săptămână de capul nostru. Asta se întâmplă şi acum. Doar că de mâine fiecare îşi va vedea de viaţa lui şi vom mai vorbi atunci când vom fi toţi liberi într-o anume perioadă. Cine ştie când?

 

Acum vă las rugându-l pe Vania să publice o recenzie pe Club, pentru că eu nu mai am timp de capul meu până mâine. Dacă nu o vrea să publice el sau nu o avea ce, presupun că voi reveni eu cu o părere despre povestea Anei Veronica Mircea, chiar înainte de-a pleca. Apoi o să-şi dea şi altii cu părerea, dar îmi permit şi eu puţin că de aia am citit.

Ne auzim… într-o zi!

Club-fantasy back

Club Fantasy se întoarce. Dar se întoarce în alt fel. Vom face o echipă, vom scrie despre cărţi, edituri, lansări şi evenimente culturale. Totul va fi benevol, desigur. Cine vrea să mi se alăture îmi poate scrie la oanastoicamujea@yahoo.com. Orice editură, orice autor, orice cititor va fi binevenit. Cine vrea să se implice, de asemenea. Important e să fiţi serioşi şi să nu mă faceţi să-mi pierd timpul. Vă aştept!